Prince Stirbey Merlot 2008 (Romania)

Inainte de a trece la scurtele impresii lasate de acest vin care nu cred ca mai are nevoie de prezentari, mentionez ca mostra de fata a fost incercata in conditii nu tocmai ideale. Terasa, caldura, etc.

Culoare rubiniu-deschis, fara vreun semn de maturitate. Primul nas e dominat de fructe rosii de padure, note lemnoase bine integrate si o adiere de masline negre. Nimic tipator, totul e dozat in cantitati rezonabile. Dupa o vreme, am fost napadit de aluzii pamantoase si ceva fum. Gustativ, iata un vin pe gustul meu. Usor, fructat, suculent. Poate multi l-ar considera subtire, dar nu e cazul pentru structura bine cladita este ascunsa undeva in spate. De fapt, mi s-a parut ca trece printr-o faza ceva mai "dumb", adica atunci cand un vin intra in adormire si nu e din cale afara de expresiv in corp. Aciditate excelenta, tanini fermi dar fini. Final dominat de cirese negre si visine putrede.

Cred ca mai are ani buni in fata pentru a ajunge la potentialul maxim. Asa ca va spun doar atat: nu va grabiti.

@foto credit: unvinpezi.ro

Funny: Calu' Alb si milionarii mioritici

Chiar imi era dor de subiectul "preturi la noi vs. preturi la ei". Tot cautand noutati pe site-ul Vinexpert, am dat peste o sticla de Cheval Blanc 2004, pe care nu o ochisem pana atunci. Ma uit la pret si ma apuca iar damblaua. Pret la noi: 2.800 lei! Dau o cautare rapida pe wine-searcher si nici o surpriza: dincolo, la ei, este mult mult mai ieftin. Daca dati mai departe pe pagina 2, veti observa ca pretul de la noi este echivalentul unui magnum la ei.

Deja nu mai astept nici o explicatie, pentru mine este clar demult ce se intampla. Dar m-am gandit ca nu este rau daca semnalez ocazional situatii de acest gen. Daca as fi milionar si as avea un dram de minte, cat m-ar costa sa caut alternative? Oare chiar strica sa-mi optimizez cheltuielile cat se poate de mult? De ce nu as lua un magnum din afara, in banii astia? Bineinteles, sunt exclusi cei care intra in magazin si cer cea mai scumpa sticla de pe rafturi.

Astept sa vad sticla sold out la noi. Mai mult pentru a ma convinge definitiv ca imi bat gura de pomana...

Tarapaca Terroir Sauvignon Blanc/Gewurztraminer Late Harvest 2011 (Chile)

Conform site-ului Tarapaca, un cupaj de 60% SB si 40% Gewurz. La final, se pare ca aromele Gewurz-ului au dominat, SB-ul fiind mai mult responsabil cu aciditatea.

Culoare galben-auriu intens. Nasul este unul tipic pentru un Late Harvest, cu note de caisa uscata, alte fructe confiate, lime, petale de trandafir si un iz condimentat foarte placut, asemanator ghimbirului. Intens dar fara a fi tipator. Mi-a amintit pe undeva chiar si de un Sauternes. Gustativ, predomina aceleasi caise uscate, piersica coapta si zemoasa. Dupa care urmeaza evidente nuante de coaja de lamaie si portocala. Aciditatea este decenta, final scurt-mediu si mieros. Din fericire, dulceata nu este chiar de nesuportat si nu da o senzatie cleioasa vinului. Vinul se comporta mai bine la temperaturi ridicate, aciditatea iesind mult mai bine in evidenta. Cred ca ar merge de minune cu o prajitura gen Alba ca Zapada.

O surpriza foarte placuta din partea chilienilor. Nasul este puctul forte al vinului, dar si pretul. Servit la terasa Le Marche - 9 lei/paharul. Sticla de 500 ml este 29 lei in acelasi magazin, dar puteti gasi vinul si la Vinexpert - 28 lei. Chestia e ca la acestia din urma este mentionat 2008 ca an de recolta, nu stiu daca e pe bune sau e o greseala, tinand cont de filiera Vinexpert-Le Marche.

Eclipse Rose 2010 - Basilescu (Romania)

Cum nu sunt un mare fan al rose-urilor, voi trece rapid in revista impresiile lasate de vinul celor de la Basilescu. Fiind servit la terasa, nu i-am acordat o atentie critica din cale afara de sustinuta.

Nas dominat de note puternice de grapefruit roz, fructe rosii gen fragi si zmeura, dar si ceva mar. Gustativ, avem aceleasi nuante usor citrice si ceva care mi-a amintit de unele produse de patiserie. Fresh, cu atac mediu, aciditate foarte buna, final mediu citric, tonic si foarte sec.

Facand o comparatie cu rose-ul Chateau Domenii, in mod clar il prefer pe cel de la Basilescu. E mai proaspat, mai crocant si cu un stil "a la Provence". Asta ca sa ii fac pe plac si lui Dan :)

La Sapata - Babeasca Neagra 2011 (Romania)

Pun pariu ca, citind titlul acestei postari, va intrebati de unde a mai aparut si vinul impricinat. Ei bine, v-as ajuta cu multe informatii in acest sens, dar nici macar the mighty Gugal nu a gasit mare lucru. Ce stiu cu siguranta sunt urmatoarele:

In primul rand, vinul este produs in regiunea Sarica Niculitel, mai exact Somova, de catre o anumita Crama Delta Dunarii. In ecuatie este implicat si un producator italian, Di Filippo pe numele sau. In al doilea rand, avem de-a face cu un produs bio, ceva mai rar pe la noi. In al treilea rand, un Aligote la pet i-a trezit amintiri foarte placute lui George, legate de locurile copilariei si de casa bunicului :)

Am ochit Babeasca Neagra la magazinul Le Marche din Galati, astfel ca manat fiind de curiozitate am incercat un pahar din asta licoare. Si, surpriza, n-am fost dezamagit. Din aceeasi gama, mai exista si un Aligote plus o Feteasca Regala, evident tot bio.

Culoare rubiniu-inchis, surprinzator de dens. Nasul debuteaza cu multe fructe rosii, aluzii de pruna afumata si usoare note vanilate. Poate ma insel, dar am indoieli ca vinul a vazut baric. Probabil niste chips-uri, dar nu bag mana-n foc. Oricum, nimic deranjant. Dupa o aerare ceva mai sustinuta, incep sa sara din pahar puternice note piperate si pamantoase. Hopa, imi zic, interesant. La un moment dat, am avut impresia ca am in pahar un Syrah din valea Rhonului. Gustativ, vinul debuteaza cu aceleasi fructe rosii, prune. Are densitate, dar nu e neaparat greu, ci mai degraba suculent. Aciditatea este foarte bine infipta, iar taninii sunt fini si abia perceptibili. Final destul de scurt, condimentat.

Nu oi fi eu mare fan al Babestii Negre, dar vinul de fata este bine facut si ofera o senzatie placuta de autenticitate. Nu din cale afara de complex, dar sincer si rustic, in sensul bun al cuvantului. O aparitie insolita si de urmarit pe viitor, zic eu.

Chateau Domenii Rose 2011 (Romania)

Cred ca stie toata lumea producatorul din spatele acestei game :) Incercat in incinta unui stabiliment de care v-am mai povestit, Ceainaria Casa Gustului din Galati. 40 lei/sticla de cumparat, 10 lei/100 ml la pahar. Deci este mult mai avantajos sa impusti direct o sticla.

Despre vin numai de bine. Asta daca sunt amatori ai acestui stil intens si viguros. Stiu ca exista destui, asa ca voi trece la scurtele impresii lasate de exemplarul cu pricina.

Nas extrem de intens, cu note florale (petale de trandafiri), fructe rosii de padure, mai ales fragi si zmeura. Exista si o adiere de citrice, dar bine ascunsa sub pleiada dulce a fructelor mai sus amintite. Gustul este la fel de intens, apasa bine pe palatin, cu o senzatie de onctuozitate pronuntata. Fructele rosii domina peisajul, pe langa fragi si zmeura mai apar si ceva capsuni. Aciditate moderata, alcool-ul foarte bine integrat (peste 14%). Final destul de lung si post-gust dulceag si persistent, dominat de tone de zmeura.

Vinul este foarte bine construit si slefuit, nimic de reprosat aici. In schimb, acest stil apasator, cu mult fruct usor dulceag, nu prea ma incanta. N-oi fi eu mare fan al rose-urilor, dar le prefer ceva mai fresh si nu atat de serioase.

Gramma Feteasca Regala 2011 - Casa Olteanu (Romania)

Hop ca a venit si randul meu sa-mi dau cu parerea despre ultimele vinuri lansate de Casa Olteanu. Cred ca ati observat deja efervescenta review-urilor pentru aceste vinuri, in blogosfera autohtona de specialitate. Ati ghicit, cele mai multe se datoreaza unor mostre primite GRATUIT (?!) din partea producatorului iesean, in urma unei campanii de promovare a vinurilor respective. Bineinteles, si in cazul meu este vorba de aceeasi situatie. Asa ca, sa nu existe discutii inutile, va avertizez ca parerile pozitive de mai jos sunt emise tocmai pentru ca am primit drept mita aceasta sticla. Pai cum altfel, nu? Sunt un corupt fara pic de rusine. So what?

Aspect: culoare galben-pai foarte deschis, cu ceva reflexii verzui.

Nas: aici, vinul isi schimba registrul in functie de temperatura de servire. Debuteaza in forta cu note puternic florale, fructe albe (corcoduse), putina gutuie si putina piersica. Dupa aceea, se vireaza catre nuante vegetale (verdeturi de gen patrunjel si telina), ardei gras dar si aluzii minerale (da, da, celebra piatra de rau uda).

Gust: vinul are, si in acest caz, doua faze de exprimare. Prima este cea fructata (gutuie, mar verde, piersica) si care ofera o neasteptata senzatie de corpolenta. In a doua faza se vireaza catre chestii vegetale si minerale, cu mult ardei gras si note piperate. Din fericire, trecerea se face destul de lin, printr-o aciditate perfect dozata. Alcool-ul (14%) este excelent integrat si nu se simte nici la temperaturi mai inalte. Dupa ceva timp in pahar, apar si unele tuse mieroase in gust.

Per total, un vin foarte ok, cu structura si echilibru. L-as incerca si peste vreo 4-5 ani, cred ca are un oarecare potential de invechire. Daca ar fi sa-i reprosez ceva, m-as lega de finish-ul cam scurt si nu foarte persistent. Dar nu va impacientati, asta o spun doar asa, sa dau impresia unui dram de impartialitate.

@Foto credit: Dan Micuda

Funny: First Drop Chardonnay

De data aceasta, nu va fi nici un comentariu in sens negativ. Ba din contra, voi aduce in lumina reflectoarelor o idee excelenta de marketing, venita din partea unui producator australian - First Drop Mere et Fils.

Nu am fost si nu voi fi niciodata un fan al marketing-ului, mai ales cel agresiv sau bazat pe idei siropoase, complicate si cu tot felul de povesti bune de adormit copiii. Inteleg rostul acestuia, stiu ca pentru multi este necesar pentru a vinde mai bine produsul, dar la vinuri prefer idei simple si cat mai haioase, cel mult. E o chestie pe care nu o gasesc foarte des la noi, unde primeaza exact opusul. Dar haideti sa analizam putin etichetele unui Chardonnay First Drop, incercat zilele trecute de Jamie Goode.

@Foto credit: Jamie Goode

In primul rand, iubesc simplitatea unei etichete, iar aceasta nu face exceptie. In al doilea rand, mentiunea "Appellation Non Controlee" este geniala.

@Foto credit: Jamie Goode

Contraeticheta, la randul ei, este geniala prin mesajul exprimat. Daca tot e sa spui o poveste, cred ca asta e  modul perfect prin care o poti comunica, fara a deveni penibil. Nu avem parte de cine stie ce mitologii, crampeie din istoria Australiei sau alte porniri telenovelistice. Este o simpla fisa tehnica a vinului din sticla, cu informatii clare, precise dar, mai ales, exprimate intr-un mod cat se poate de haios.

Un sincer "Bravo!" celor de la First Drop. Din cate se pare, si lichidul din sticla a fost unul pe masura ideii de marketing...

D-l Anonim contraataca

M-au amuzat teribil anumite comentarii la aceasta postarea a colegului de breasla, Berbecutio. Pentru a simplifica procedura, imi permit sa dau copy/paste la vorbele de duh aruncate in eter de D-l Anonim, asta si pentru ca tot pomenea ceva de bloguri ca fiind spatii publice. Asa cum toti anonimii planetei isi permit sa zica vrute si nevrute peste tot, tot asa si cei "atacati" au dreptul sa care pumni si picioare in capul anonimului. In ceea ce ma priveste, as prefera sa cunosc macar numele celui pe care il altoiesc, deoarece urasc anonimatul. Macar ai bunul simt sa te semnezi cu un nume fictiv, e chiar atat de greu? Deci, iata si comentariile cu pricina. Imi cer scuze ca sunt atat de lungi si inutile, dar macar constituie o buna resursa de fun.

"Salut Berbecutio,

Sunt un iubitor al vinurilor bune. Citesc mai toate blogurile de vin din Romania si incerc sa fiu un observator, fara a ma implica in comentarii, dar tu esti monument de n..... si p...... care ma face sa nu raman indiferent.
Urmaresc piata vinului din Romania de vreo 10 ani si vad progrese spectaculoase din partea multor producatori, pe care ii apreciez pe fiecare in parte, cu bune si rele (nimeni nu-i perfect). Deasemeni apreciez si multi din conationalii nostri care au evoluat in ceea ce priveste intelegerea vinului. Din aceasta ultima categorie de cativa ani, mai exact in ultimii 4 ani s-a detasat o categorie sociala autointitulata cunoscatori scuze ''conaiseuri'' - respectiv blogerii de vin. Evolutia lor a luat amploare (pot spune tupeu) odata cu aparitia a ultimilor producatori si implicit vinuri. Este foarte evident ca acesti conaiseuri, marea majoritate si-au luat un pic nasul la purtare (au prins tupeu), fiind stimulati in acest sens de noii intrati pe piata in ultimii ani de exemplu: Urlati, Budureasca, Basilescu, Sahateni (Dna Aurelia Visinescu) s.a. Nu vreau sa fiu inteles gresit, dar din postarile multor blogeri, se pare ca in exemplele de mai sus - sunt producatorii fruntasi care agreeaza aceasta modalitate de promovare fara costuri mari si ‘’foarte eficienta’’. Manipularea aceasta ieftina in care sunt implicati pentru promovare blogerii prin stimulare personala, sa scrie nu doar de vinurile acestor producatori de bine (ci tipic romanesc), sa porcaiasca unii dintre concurentii acestora. Aceasta stimulare care se face prin cadouri gen sticle sau baxuri de vin, invitatii pe grupuri la crame sau la nu stiu ce masa la restaurant, nu denota decat nivelul ''calitativ'' al oamenilor care se afla la pupitrul acestor crame si implicit al blogerilor respectivi. Se pare ca din grupul acestui tip de promovare ieftina cu laude pentru vinurile personale si porcairea concurentei prin intermediul blogerilor, sunt cramele unde in mare parte sunt implicati investitori romani ( scuze - dar DAVINO face exceptie de la regula).
Tu, Berbecutio, care ai gustat primul vin de calitate probabil acum cativa anisori, ai tupeul sa porcaiesti personalitati din lumea vinului cu o experienta de-o viata. Chiar daca insinuezi ca marea majoritate a celor enumerati in articolul de mai sus sunt la varsta senilitatii, cu siguranta au receptorii mult mai dezvoltati si antrenati decat ii ai tu si marea majoritate a conaiseurilor.
Din pacate tupeul tau si al conaiseurilor este si datorita echipei de la Vinul.ro care a permis oricarei persoane care, chipurile se invart in lumea vinului, sa scrie in paginile revistei; echipa pe care o apreciam foarte mult pana acum 2 ani, dar din pacate au scazut standardul de calitate, prin permisiunea de a aparea cu articole in revista lor multe persoane care nu sunt niciun fel de autoritate (profesionisti) in domeniu - nici in domeniul viticulturii, vinificatiei sau jurnalistic.

In concluzie, cum puteti sa porcaiti eforturile unor producatori cum este SERVE 1994, VINARTE 1998, Halewood 1997, Oprisor 2002 ei fiind primii care au scos vinuri la alt nivel calitativ si constant, decat cele existente pana la momentul respectiv. Sunt primii care au facut efortul sa distruga mitul vinului de surcele, cand marii producatori erau pe val cu vinuri contrafacute numai sa faca bani fara sa-i intereseze de consumatorul final. Probabil ca daca urmareau acelasi lucru ca si marii producatori de la vremea respectiva, noii intrati pe piata cu know-how-ul pe care il aduceau de afara reuseau printr-o banala sticla si eticheta frumoasa sa faca multi bani fara mari eforturi. Dar au ales simplu, sa faca altceva - vinuri de alta calitate si sa inceapa sa educe o piata."

Stati, nu plecati, mai exista si o continuare:

"CONTINUARE:
Oare ce faceai tu Berbecutio cand aparea in anii 90 Vinul Cavalerului si ce creadeai ca este SHIRAZ - cand Oprisor scotea primul Shiraz din Romania in 2002 si incerca sa il promoveze cu Catalin Paduraru prin Vinexpert.

Din pacate, se pare ca esti un oltean complexat si frustrat care iti permiti sa epatezi in discutii critice despre adevaratii specialisti din domeniu sau despre promovare si marketing .

Pentru tine si ceilalti cunoscatori:
Inainte sa postati unele articole mai putin profesionale, cred ca fiecare din voi - cunoscatorilor - sa va uitati in oglinda si sa fiti sinceri cu voi daca faceti bine vinului romanesc pe termen lung, prin prisma ''contractelor'' oficiale sau mai putin oficiale cu diversi producatori de vin care va stimuleaza sa scrieti despre altii.

Este normal ca fiecare sa avem simpatii, dar cred ca ''antipatiile'' nu trebuie sa le exprimam public. Deocamdata sunteti manipulati sau va lasati constient manipulati prin prisma castigului personal, de unii din producatorii de vin, se pare romani ca si mentalitate de promovare.

Poti avea contract cu oricare producator ( asa se intampla si in afara) pentru promovare si comunicare ca bloger, dar acest lucru este declarat si este totul ok.

Sper ca vei avea bunul simt sa nu stergi comentariul meu.

Cu prea multa ingaduinta pentru tine - Te Salut!

P.S. Crede-ma ca este primul blog la care nu ma pot abtine sa nu comentez.
Blogul - este un spatiu virtual personal -DAR TOTUSI ESTE PUBLIC."

In primul rand, daca tot te dai atat de patrat, mai draga iubitorule de vinuri bune, iti recomand sa mai consulti gramatica limbii romane. Pentru inceput, e buna si biblia de capatai semnata de Stefania Popescu. Scartai la acorduri tot asa cu scartai si la modul in care esti informat despre primul Shiraz lansat in Romania. De asemenea, daca nu stii exact cum se scriu anumiti termeni frantuji, exista google, dai copy/paste si s-a rezolvat problema.

In al doilea rand, observ aceeasi dorinta stalinista de a nu ne exprima "antipatiile", ci doar laudele. Din cate se pare, marea problema a D-lui Anonim este ca ii laudam mai mult pe unii decat pe altii. Este eterna problema a mioriticului mancator de rahat leninist.

In al treilea rand, sunt unul dintre bloggerii care si-a declarat nivelul de coruptie, atunci cand a fost cazul. Totusi, daca stau sa ma gandesc mai bine, voi renunta la acest acces de sinceritatea si nu voi mai declara nimic de genul. Pai, serios acum, ce corupt cu scaun la cap isi declara veniturile ilegale?

Si inca ceva: in perioada asta, ma uit zilnic in oglinda si nu observ nimic altceva decat ca am falca putin umflata. Deh, probleme cu maseaua. In rest, nu am nici o problema, sunt mai mult decat sincer cu mine.

Ar mai fi multe de spus, dar cred ca deja am plictist destul publicul.

Hai, pa si pusi!

Alpha Estate Xinomavro Reserve 2008 (Grecia)

Hai sa-mi dau si eu cu parerea despre acest minunat vin, daca tot m-a invitat George :)

Voi incepe prin a mentiona ca ast Xinomavro bate la fund aproape toate vinurile romanesti incercate de mine pana acum, pana in 15 euro si mult mai scumpe. Veti spune ca deja caut nod in papura autohtonelor, dar departe de mine un asemenea gand. Cand dai peste un exemplar ca cel de sus, realizezi cat de overrated sunt multe lichide romanesti. Si, atentie, nu vorbim aici de soiuri consacrate, ultra-cunoscute, ci de un soi cat se poate de obscur, provenit din Macedonia greceasca. Cred ca toti "fauritorii" de Feteasca Neagra ar trebui sa traga o fuga la Alpha Estate si sa-si ia notite.

Aspect: culoare rubiniu deschis, un prim semn ca nu avem de-a face cu un vin nuclear.

Nas: aici am fost luat prin surprindere de individualitatea si personalitatea acestui vin. Fructe rosii bine coapte? Checked. Note lemnoase perfect integrate? Checked. Tone de tutun odata cu aerarea sustinuta? Checked. Note interesante de asfalt? Checked si astea. Pai atunci ce-i atat de original la el? Ei bine, este ceva propriu si personal soiului cu pricina, ceva ce nu am fost in stare sa identific cu precizie. George a sugerat condimente pudra si sunt de acord cu el. Dar tot am ramas cu strania senzatie ca mai e si altceva acolo, un iz intrigant care a ignorat zbaterile memoriei mele olfactive.

Gust: puritatea fructului este surprinzatoare (vin baricat vreo 2 ani), atacul este sustinut dar in nici un caz nu agreseaza papilele. Fructe rosii de toate neamurile, pruna proaspata, note usor vegetale. Aciditatea este perfecta, taninii foarte fini sunt complet integrati, final lung si suculent cu cirese negre cat cuprinde. Ingrijorator de baubil, se duce pe gat cu o usurinta debordanta. In acest caz, echilibrul este superb de reusit, nimic nu este lasat la voia intamplarii, toate elementele se completeaza perfect. Nu va asteptati la ceva in stilul Lumii Noi, nu veti gasi asa ceva. De fapt, e foarte french style, un soi de mix intre un Pauillac, St. Julien (mai ales in nas) si un Beaujolais de rasa (in gust).

Am cam fost lasat masca de musiu Xinomavro. E genul de vin care m-ar putea converti intr-un degraba datatoriu de puncte, dar nu o voi face :) George l-a nimerit la fix.

Camille Cayran Cairanne La Reserve 2010 (Franta)

Un "albicios" clasificat Cotes du Rhone Villages si in a carui componenta intra soiuri inedite ca: Grenache Blanc, Clairette, Rousanne, Marsanne si Bourboulenc. Pentru cei interesati de concursuri, a impuscat o medalie de aur la Paris. Nu prea am inteles de ce, dar cu siguranta sunt altii mai priceputi ca mine.

Culoare galben auriu. Nas interesant, dominat clar de note florale intense. Fructe albe, o idee de banana, ceva citrice dar bine ascunse sub ansamblul floral. In gura, vinul debuteaza in forta, cu o senzatie de corpolenta bine infipta, prune albe bine coapte, putin mango si, din nou, acele nuante florale prezente in nas. Finalul insa m-a dezamagit putin, in special datorita unor note amarui cam deranjante pentru mine. Extrem de migdalat si cu o prea puternica nota de sambure de caisa necoapta. In plus, aciditatea este una moderata si nu prea ajuta la balansarea acestor atacuri amarui.

Si mai e ceva. Vinul se comporta mult mai bine la temperaturi scazute. Fiecare grad in plus aduce in nas o neplacuta adiere de alcool. Un exemplar si cu bune si cu rele, dar destul de ok la circa 7 Euro - Vinexus.

Buitenverwachting Sauvignon Blanc 2011 - Constantia (Africa de Sud)

Buitenverwachting este o mica proprietate aflata in inima cele mai vechi regiuni viticole din Africa de Sud, Constantia. Daca acest nume vi se pare cunoscut de undeva, este posibil sa fi auzit de celebrul vin de desert care se produce aici, Vin de Constance, o licoare ce facea furori in Europa, prin secolele 18-19.

SB-ul de fata a fost o surpriza foarte placuta pentru mine, mai ales ca se indeparteaza clar de linia obisnuita, impusa de neo-zeelandeze sau alte exemple din Lumea Noua. Asa ca, daca v-ati plictisit de caracterul exagerat ierbos si atat de des intalnit, Constantia va poate oferi o alternativa fresh si chiar eleganta pe alocuri.

Culoare galben-pai stralucitoare. Nas mediu ca intensitate, elegant, cu note dominante de agrise, mar verde, grapefruit, ardei gras verde, o idee de ananas. In gura, atacul intial este fructat, o senzatie placuta de rotunjime invaluie palatinul, predominand fructele albe si para bine coapta. Dupa care urmeaza o simfonie citrica, cu grapefruit-ul in rol de dirijor. Final mediu, proaspat, cu aciditate puternica si note usor piperate, plus ceva ardei gras.

Vinul a devenit si mai interesant odata cu adaptarea la temperatura camerei. Pentru mine cel putin, acesta este un test important in cazul albelor. Daca rezista la temperaturi mai inalte si nu se dezintegreaza in pahar, nivelul meu de apreciere creste proportional cu gradele in termometru. Si suspectul nostru a trecut testul cu brio. Nasul a devenit mai intens (dar nu in sens negativ), cu note puternic florale si de para bine coapta. Rotunjimea din gust s-a accentuat, corpul a mai prins un strat de muschi dar aciditatea si notele citrice au ramas ferm pe pozitii.

Mi-a placut destul de mult ast SB, mai ales ca nu sunt un chiar asa mare fan al soiului. Nu e nici vreo bomba tropicala, nici vreo peluza din fata unei case neo-zeelandeze. Este altceva. Are putin din caracterul si eleganta unui frantuz de rasa, dar scaldate in razele soarelui african, iar combinatia este reusita.

In jur de 10 Euro/sticla - Vinexus.