Vinuri memorabile in 2011

La sfarsit de an, este vremea concluziilor de tot felul. Astfel ca a venit momentul sa fac si eu un mic top al vinurilor care m-au impresionat, in anul ce sta sa se termine.

Au fost multe vinuri incercate, cele mai multe reusite, cateva inca in cautarea identitatii, iar altele care nu au spus mai nimic. De vinuri corecte avem parte din ce in ce mai mult, dar exemplarele cu adevarat memorabile sunt rare. Dupa cum veti observa, acest top cat se poate de personal si subiectiv, este dominat de vinuri mature/vechi, iar autohtonele mai au inca de lucru pana sa fie memorabile. Cel putin pentru mine. Ordinea este aleatorie, fara punctaje, ci doar cu scurte impresii in dreptul fiecarui vin.

Vina Tondonia Reserva 1991 - Lopez de Heredia
- cel mai complex vin alb sec de l-am baut pana acum; old-school, structurat, cameleonic si cu o aciditate incredibila.


Chateau La Tour Figeac 1970 - St. Emilion Grand Cru Classe (Magnum)
 - matase pura, un vin pe care l-am prins la apogeu; exact, maxima exprimare dupa mai bine de 40 de ani, cred ca am spus cam totul, nu?

Reserva "Vina Ardanza" 1989 - La Rioja Alta
- alt vin old-school de Rioja, de o eleganta si o definitie fantastice in gust.

Chateau Giscours 1981 - Margaux Grand Cru Classe
- din nou, eleganta desavarsita si un parfum superb, cum numai un Margaux poate sa ofere.

Chateau Rayne Vigneau 2000 - Sauternes 1er Cru Classe (Magnum)
- un Sauternes de manual, echilibrat si discret, cu o aciditate debordanta.

Prince Matei 2007 - Vinarte
-  echilibrat, are cate putin pentru fiecare gust; potential bun de viitor.

Chateau Lagrange 1989 - St. Julien Grand Cru Classe
- tinerete debordanta, chiar si la cei peste 20 de ani ai sai.

Nachbil Syrah 2008
- ultra-piperat, clasic, inca neintegrat dar cu un potential excelent.

Joseph Drouhin Nuits-Saint-Georges 1988
- excelent pastrat pentru un umil "villages", autentic si suculent.

Jean Paul Brun - Morgon 2010
- un Beaujolais pur, autentic, cu structura, cu tot ce vrei.

Mas de Daumas Gassac 2001
- inca un infant, structura uriasa, perfect echilibrat.

La Pialade 2003 - Cotes du Rhone
- ruda cea mai "saraca" din portofoliul Rayas; o puritate si o concentratie a fructului cum rar intalnesti la un vin de o asemenea categorie.

Chateau La Tour Figeac 1970

In incheiere, nu-mi ramane decat sa va urez un An Nou fericit, plin de bucurii si vinuri bune din belsug!

S.A. Prum - "Essence" Riesling 2010 (Germania)

O descriere detaliata a vinului precum si a producatorului puteti gasi pe blog-ul lui Dan. Manat fiind de curiozitate, am tras si eu o fuga in Kaufland pentru a vedea ce si cum.

Dupa ce am incercat acest vin, pot spune ca sunt de acord cu Dan doar in ceea ce priveste nasul :) Destul de tipic, fructe albe, mere verzi, caisa, putina piersica, ceva ananas si un strop de piatra uda. Gustul insa m-a dezamagit. Bine, la putin peste 20 lei, nu trebuie sa te astepti ca un Riesling nemtesc sa rupa norii. Dar, din pacate, nu am simtit vinul asa cum l-a simtit Dan. Interesant este ca, in seara precedenta, m-a sunat George sa-mi spuna ca a incercat si el acelasi vin si ca el a considerat ca este deficitar la capitoul aciditate.  Dan mentioneaza o aciditate moderata. Ei bine, pentru mine au fost momente cand aciditatea mi s-a parut ca iese din corpul, si asa firav, al vinului. Pe alocuri, chiar spritzy, as putea spune. Dar nu asta a fost principala problema, ci ca exemplarul cu pricina s-a prezentat difuz si confuz, lipsit de un orizont clar. Ba cu accente dulcege, ba putin amarui, ba acru de-a dreptul. Macar aceste elemente se puteau imbina mai fericit, dar nu este cazul aici. Mai adaug si lipsa aproape completa de structura, plus un mijloc inexistent. Ca o echipa a carei aparatori arunca mereu mingea direct pe atacanti, daca-mi este permisa paralela fotbalistica. Finalul abrupt si usor acru, inexpresiv, a venit sa completeze un tablou nu prea fericit.

Un vin baubil la cei aprox. 22 lei? Bineinteles. Totusi, sincer sa fiu, la bani ceva mai putini as merge mai degraba pe gama Livia de la Girboiu sau pe albele de la Budureasca. Nu e vorba ca sunt mai complexe, dar mi se par ceva mai bine definite.

Urmatorul pas: licitatii de vinuri in magazinele duty-free

A mai cazut un record in materie de achizitii de vinuri. Nu, de data aceasta nu este vorba de vreo licitatie organizata in Hong-Kong, ci de un banal duty-free de pe aeroportul Charles de Gaulle - Paris. Un domn necunoscut a dat aproape 50.000 Euro pe doar 6 sticle de vin. Iata si suspectii: Romanee Conti 1995, Chateau Margaux 2003, 2 sticle de Lafitte 1982 si 2 sticle de Petrus 1980. Pai ce credeati, ca erau implicate vreun Davino sau Basilescu? :)

Se pare ca in preajma Craciunului, astfel de vanzari record sunt la ordinea zilei. Nu mai putin de 400.000 de sticle de sampanie sunt vandute anual, de catre aeroportul francez.

Iata si cateva concluzii:

1. De remarcat ce vinuri poti gasi intr-un magazin de tip duty-free, pe aeroportul din Paris. Totusi, preturile numai de duty-free nu sunt. In mod clar, din alte surse ai putea lua vinurile de mai sus pana in maxim 20.000 Euro.  

2. Cumparatorul a fost descris ca fiind de origine asiatica. Mi se pare normal, cine putea sa dea atatia bani in necunostinta de cauza? :)

3. In curand, ne putem astepta ca Sotheby's sau Christie's sa organizeze licitatii de vinuri in magazinele duty-free, din marile aeroporturi. Pare o afacere sigura si aducatoare de multi bani.

Paziti-va...fundul!

Din cate se pare, guvernul australian a aprobat folosirea in vinuri a unui aditiv ceva mai special, pe numele lui: sodium carboxymethyl cellulose.

Faza misto e ca, in lumea medicala, substanta cu pricina este foarte apreciata pentru efectul sau anti-balonare si...laxativ. In ceea ce priveste vinul, acest agent potential periculos pentru bietele noastre funduri, este folosit la limpezirea si prevenirea cristalizarii (vinuri albe si spumante). Intre noi fie vorba, oare cand vor intelege unii ca aparitia unor cristale de tartru in vinul alb este un lucru natural si care nu influenteaza gustul acestuia?

Asa ca, dragii mei, aveti grija la cat va "scapati" daca faceti vreo degustare sau betie cu vinuri australiene (si nu numai). Sfarsitul poate fi aproape :))

Chateau Larrivet-Haut-Brion 1985 (Franta)

Daca tot a trecut Mos Nicolae pe aici, mi-am zis sa-l cinstesc cu un vin matur de Bordeaux. Mai exact, ceva din zona Pessac-Leognan, un Chateau Larrivet-Haut-Brion, una dintre cele cateva proprietati care poarta in componenta numelui celebrul Haut-Brion. A nu se confunda cu legendarul Chateau Haut-Brion, au in comun doar zona de provenienta.

Anul 1985 a fost unul foarte bun pentru Bordeaux, cu vinuri puternice, structurate si taninoase, predispuse unui somn foarte lung. Dupa cum veti vedea, nici acest Larrivet nu face exceptie, cu toate ca puterea i s-a mai domolit putin. Ce a ramas? Ei bine, o mare placere de a bea un astfel de vin :) Un cupaj de Cabernet Sauvignon si Merlot, in procentaj aproape fifty-fifty.

Dopul sanatos si foarte lung a fost extras intr-o singura bucata.

Culoare: rubiniu stralucitor, cu o usoara bordura caramizie.

Nas: dupa umila mea parere, mirosul este punctul forte al acestor vinuri mature/vechi. Pur si simplu, te fac sa stai cu nasul in pahar mai tot timpul. Buchet matur dar si proaspat in acelasi timp. Fructe rosii, cirese negre, mai tarziu coacaze. Dupa care urmeaza avalansa de ierburi aromate, nuante tomnatice, lemn perfect integrat. Bininteles, nu putea lipsi piatra de rau si o puternica senzatie de pamant reavan. Dupa 1 ora, au aparut tone de tutun, uscat, aromat, de care doriti voi si note de piele veche. 

Gust: aici, vinul s-a prezentat viu, sanatos si nevatamat. O prospetime debordanta, o bogatie subtila a fructului, un echilibru de invidiat si o eleganta dezarmanta. Cirese, visine bine coapte si ceva condimente. Aciditate superba, tanini inca prezenti dar fini si aproape complet integrati. O mineralitate ce taie ca o lama prin papile. Final mediu-lung, dominat de visine, tutun si de o suculenta care te indeamna sa iti mai torni rapid un pahar. De fapt, asta ar trebui sa fie si ideea unui vin, in viziunea mea. Sa te indemne sa termini sticla cat mai rapid :)

Pe langa vitalitate si usurinta cu care poate fi baut, ceea ce m-a impresionat cu adevarat a fost tipicitatea nemaipomenita. Stiti, e chestia aceea pe care o gasesti din ce in ce mai rar, chiar si in Bordeaux. Un Pessac pur-sange, care poate fi ghicit cu usurinta cand il pui alaturi de un Pauillac si un Margaux. Acest Larrivet este spre sfarsitul apogeului, unde cred ca va mai rezista vreo 2-3 ani. La sfarsit, nu pot spune decat: give me some more!

Aubert de Villaine si draga sa Burgundie

Aubert de Villaine este sinonim cu Domaine de la Romanee-Conti. Un ins destul de retras, caruia nu prea ii place sa fie in lumina reflectoarelor sau ca jurnalistii sa dea navala pe domeniul sau. Vinurile sale sunt, probabil, cele mai cautate si scumpe din aceasta lume. In putinele interviuri pe care le-a dat, vorbeste cu pasiune despre Burgundia si despre vinurile sale care ajung sa fie visul oricarui pasionat. De curand, Aubert a lansat o campanie pentru ca Burgundia sa fie inclusa in patrimoniul UNESCO. Astfel, zona va putea fi protejata de mania constructiilor si a tehnologizarii moderne.

Mai jos, puteti viziona un scurt clip pentru promovarea campaniei. Veti avea sansa sa vedeti si micile parcele din care se obtin aceste vinuri faimoase, modul de selectie al strugurilor, etc. Imagini rare, pentru ca foarte putini au avut ocazia sa cunoasca din interior Domaine de la Romanee-Conti. Enjoy!