Concursul de vinuri spumante romanesti 2024 si doua-trei panseuri
Acum 2 săptămâni
La noi vs. la ei - o mai veche problema
Revin cu o mai veche problema de-a mea: preturile anumitor sticle de vin din magazinele noastre vs. preturile celor din afara. Mi se pare o chestie de bun simt sa va aduc in atentie acest aspect. Nu de alta, dar cred ca este important sa fim atenti cu finantele noastre, mai ales cand vorbim de vinuri ceva mai deosebite.
Cu ocazia unui alt articol publicat de mine, s-a incercat o oarecare justificare a preturilor mult umflate de la noi, in comparatie cu ce poti gasi in afara. Eu nu am fost pe deplin convins de acele argumente (le puteti citi in comentariile la articolul respectiv). Anyway, tocmai am gasit un alt exemplu graitor si care ilustreaza cat se poate de clar problema in cauza.
De data aceasta, este vorba de o sticla de Chateau Beychevelle 2000, un cunoscut bordolez de St. Julien.
Am ales o singura sursa din afara (mai exact, Cehia) pentru comparatie, dar puteti afla mai multe cautand pe wine-searcher. In plus, veti constata ca toti comerciantii straini care detin acest vin, au preturi sub cel al comerciantului nostru.
La noi - pretul aici
La ei - pretul aici
Am o vaga banuiala ca si magazinul cehesc a platit tot felul de taxe, inclusiv cele de transport. Daca achizitionati aceasta sticla de la ei, cu toate taxele de pe lume, si tot va scoateti cu aproape 100 de Euro mai ieftin. Acelasi vin. Misto, nu?
Va las pe voi sa trageti concluziile...
Cu ocazia unui alt articol publicat de mine, s-a incercat o oarecare justificare a preturilor mult umflate de la noi, in comparatie cu ce poti gasi in afara. Eu nu am fost pe deplin convins de acele argumente (le puteti citi in comentariile la articolul respectiv). Anyway, tocmai am gasit un alt exemplu graitor si care ilustreaza cat se poate de clar problema in cauza.
De data aceasta, este vorba de o sticla de Chateau Beychevelle 2000, un cunoscut bordolez de St. Julien.
Am ales o singura sursa din afara (mai exact, Cehia) pentru comparatie, dar puteti afla mai multe cautand pe wine-searcher. In plus, veti constata ca toti comerciantii straini care detin acest vin, au preturi sub cel al comerciantului nostru.
La noi - pretul aici
La ei - pretul aici
Am o vaga banuiala ca si magazinul cehesc a platit tot felul de taxe, inclusiv cele de transport. Daca achizitionati aceasta sticla de la ei, cu toate taxele de pe lume, si tot va scoateti cu aproape 100 de Euro mai ieftin. Acelasi vin. Misto, nu?
Va las pe voi sa trageti concluziile...
Castello Monaci - Piluna Primitivo 2007 (Italia)
Un vin interesant din regiunea Salento (Puglia), obtinut din soiul Primitivo sau, mai pe americaneste, Zinfandel.
Nasul debuteaza destul de furtunos, cu tone si tone de prune afumate, condimente, fructe de padure bine coapte si vanilie. In gura, vinul este neasteptat de dens, cu o buna concentratie a aromelor de fructe rosii si negre, din nou prune la greu si usoare nuante de ceai negru. Tanini fini, aciditate moderata si un post-gust consistent, dominat de ceva tuse minerale, piper si prune.
In mod clar, avem de-a face cu o exprimare moderna a soiului Primitivo, cu ceva influente de pe taramuri americane. Oricum, vinul nu este rau deloc pentru pretul sau (28-29 lei din Metro) si se vor gasi destui fani care sa aprecieze acest stil. Un destul de bun si neasteptat raport calitate-pret. Pentru cei interesati, se pare ca a impuscat si vreo 87 de puncte Parker.
In mod clar, avem de-a face cu o exprimare moderna a soiului Primitivo, cu ceva influente de pe taramuri americane. Oricum, vinul nu este rau deloc pentru pretul sau (28-29 lei din Metro) si se vor gasi destui fani care sa aprecieze acest stil. Un destul de bun si neasteptat raport calitate-pret. Pentru cei interesati, se pare ca a impuscat si vreo 87 de puncte Parker.
Viitorul de aur suna bine
Anul 2025
Cotnari doboara record dupa record. Cele mai multe vinuri medaliate din istoria omenirii. Guiness Book se autosesizeaza si inregistreaza evenimentul planetar. Oaspetii de seama din toata lumea sunt intampinati cum se cuvine: cu mici, bere si un strop de Guta.
Anul 2030
Grasa de Cotnari devine vinul oficial al casei regale britanice. Toate stocurile de Negru de Purcari sunt varsate in Tamisa. Vinul de Aur sta alaturi de bijuteriile coroanei.
Anul 2037
Sunt reluate misiunile lunare. Dupa aselenizare, astronautii americani inchina un pahar de Grasa in cinstea evenimentului. Vinul de Aur este lasat drept suvenir in craterul Aristarh, alaturi de ultimul cd de renume modial "Guta - Greatest Hits". Dupa plecarea misiunii, extraterestrii sositi la fata locului se fac manga si incing o petrecere pe cinste, aruncand in stanga si-n dreapta cu euroi lunari, "fara numar, de la nasu' mare".
Anul 2042
SC Cotnari S.A. achizitioneaza Chateau d'Yquem. Plantatiile de Semillon sunt eradicate si inlocuite cu cele de Grasa si Francusa. Rezultatele nu intarzie sa apara, Yquem castigand prima sa Mare Medalie de Aur, in cadrul prestigiosului concurs de la Cahul. Sa moara Lurton de ciuda!
Anul 2050
Aici, Nostradamus se opreste din profetit. Cred ca butoaiele minune s-au golit. Pacat...
Cotnari doboara record dupa record. Cele mai multe vinuri medaliate din istoria omenirii. Guiness Book se autosesizeaza si inregistreaza evenimentul planetar. Oaspetii de seama din toata lumea sunt intampinati cum se cuvine: cu mici, bere si un strop de Guta.
Anul 2030
Grasa de Cotnari devine vinul oficial al casei regale britanice. Toate stocurile de Negru de Purcari sunt varsate in Tamisa. Vinul de Aur sta alaturi de bijuteriile coroanei.
Anul 2037
Sunt reluate misiunile lunare. Dupa aselenizare, astronautii americani inchina un pahar de Grasa in cinstea evenimentului. Vinul de Aur este lasat drept suvenir in craterul Aristarh, alaturi de ultimul cd de renume modial "Guta - Greatest Hits". Dupa plecarea misiunii, extraterestrii sositi la fata locului se fac manga si incing o petrecere pe cinste, aruncand in stanga si-n dreapta cu euroi lunari, "fara numar, de la nasu' mare".
Anul 2042
SC Cotnari S.A. achizitioneaza Chateau d'Yquem. Plantatiile de Semillon sunt eradicate si inlocuite cu cele de Grasa si Francusa. Rezultatele nu intarzie sa apara, Yquem castigand prima sa Mare Medalie de Aur, in cadrul prestigiosului concurs de la Cahul. Sa moara Lurton de ciuda!
Anul 2050
Aici, Nostradamus se opreste din profetit. Cred ca butoaiele minune s-au golit. Pacat...
Chateau Chasse-Spleen 1994 - Moulis en Medoc (Franta)
Pentru cei interesati de mai multe informatii, puteti accesa tot pe acest blog un profil complet al acestei proprietati. Dupa cum am tot spus, Chasse-Spleen este un favorit de-al meu, un chateau care isi depaseste in fiecare an "umilul" statut de cru bourgeois. Fiind "constrans" de o ocazie speciala in familia mea, am hotarat ca este timpul sa desfac o sticla din 1994, achizitionata acum cateva luni, prin intermediul unui comerciant belgian.
Si acum, cateva ganduri despre recolta 1994 din Bordeaux. Mai toti specialistii sunt de acord ca acest an nu a fost unul foarte reusit. Ceea ce inseamna ca, in lumea iubitorilor de vin, acest 1994 este catalogat drept un "off vintage", preturile ramanand astfel la un nivel decent. Totul a inceput bine pentru podgorenii din Bordeaux. Au fost luni de vara cu destula caldura, secetoase, iar toti se asteptau ca vinurile sa aiba o concentratie foarte buna de fruct. Dar, ghinionul a venit fix in primele saptamani din septembrie, marcate de precipitatii fara intrerupere. Astfel. mai toate sperantele s-au naruit. Totusi, au fost si cateva succese in zona, mai ales in Graves si Pomerol. In Medoc, cei care si-au lucrat cum trebuie viile, au obtinut vinuri clasice, cu tanini din abundenta si pregatite pentru un somn prelungit la sticla. In concluzie, cu informare in prealabil si cu un dram de noroc, se pot gasi vinuri bune din acest an, la preturi accesibile.
Si acum, suspectul nostru intra in scena. Dopul a iesit fara probleme, intr-o singura bucata. Vinul nu s-a bucurat de un tratament special (carafari, decantari, etc), l-am lasat doar sa respire putin in sticla.
Culoare: rubiniu intens, sanatos, fara semne de imbatranire.
Nas: tipic pentru un vin matur; la inceput, usoare note animale dar care s-au disipat rapid. Dupa aceea, nasul mi-a fost izbit la propriu de un puternic iz afumat. Daca ati ars vreodata lemne intr-o padure, veti sti la ce ma refer. Am reusit sa mai detectez si nuante florale, lemn elegant integrat, fructe rosii proaspete, ceva visine si tutun aromat. As putea sa adulmec astfel de vinuri toata ziua, parol.
Gust: fanii australienelor sau californienelor pot sta linistiti: acesta nu este un vin pentru ei. Pe fruntea lui scrie mare si clar: old school. Bineinteles, nu lipseste acea eleganta si finete tipica unui vin evoluat si bine integrat. Te invaluie usor si iti sopteste, nu iti da in cap cu un ciocan. Fructul se tine inca bine, taninii sunt perfect integrati, iar aciditatea incapatanta vine sa completeze acest tablou armonios. Finalul ultra-sec nu este din cale afara de lung, dar este placut, foarte mineral si proaspat. Post-gust dominat de cirese negre, visine si ierburi aromate.
Trebuie sa o spun inca o data, cu riscul de a deveni plictisitor: continua sa ma uimeasca cum aceste vinuri de Bordeaux resuesc, cu atata usurinta, sa reziste la testul timpului. Chiar si acest Chasse-Spleen, provenit dintr-un an cu probleme, nu si-a aratat defel cei 17 ani de viata. Am baut vinuri romanesti din 2006 sau 2007 care nu s-au prezentat la fel de proaspete ca acest bordolez pur-sange. De aceea, voi continua sa achizitionez si sa ma bucur cat mai mult de astfel de vinuri mature, atata timp cat le voi mai gasi pe piata.
Ca fapt divers, sticla in cauza m-a costat 25 Euro, pret de lista. Va multumesc pentru atentie :)
Si acum, cateva ganduri despre recolta 1994 din Bordeaux. Mai toti specialistii sunt de acord ca acest an nu a fost unul foarte reusit. Ceea ce inseamna ca, in lumea iubitorilor de vin, acest 1994 este catalogat drept un "off vintage", preturile ramanand astfel la un nivel decent. Totul a inceput bine pentru podgorenii din Bordeaux. Au fost luni de vara cu destula caldura, secetoase, iar toti se asteptau ca vinurile sa aiba o concentratie foarte buna de fruct. Dar, ghinionul a venit fix in primele saptamani din septembrie, marcate de precipitatii fara intrerupere. Astfel. mai toate sperantele s-au naruit. Totusi, au fost si cateva succese in zona, mai ales in Graves si Pomerol. In Medoc, cei care si-au lucrat cum trebuie viile, au obtinut vinuri clasice, cu tanini din abundenta si pregatite pentru un somn prelungit la sticla. In concluzie, cu informare in prealabil si cu un dram de noroc, se pot gasi vinuri bune din acest an, la preturi accesibile.
Si acum, suspectul nostru intra in scena. Dopul a iesit fara probleme, intr-o singura bucata. Vinul nu s-a bucurat de un tratament special (carafari, decantari, etc), l-am lasat doar sa respire putin in sticla.
Nas: tipic pentru un vin matur; la inceput, usoare note animale dar care s-au disipat rapid. Dupa aceea, nasul mi-a fost izbit la propriu de un puternic iz afumat. Daca ati ars vreodata lemne intr-o padure, veti sti la ce ma refer. Am reusit sa mai detectez si nuante florale, lemn elegant integrat, fructe rosii proaspete, ceva visine si tutun aromat. As putea sa adulmec astfel de vinuri toata ziua, parol.
Gust: fanii australienelor sau californienelor pot sta linistiti: acesta nu este un vin pentru ei. Pe fruntea lui scrie mare si clar: old school. Bineinteles, nu lipseste acea eleganta si finete tipica unui vin evoluat si bine integrat. Te invaluie usor si iti sopteste, nu iti da in cap cu un ciocan. Fructul se tine inca bine, taninii sunt perfect integrati, iar aciditatea incapatanta vine sa completeze acest tablou armonios. Finalul ultra-sec nu este din cale afara de lung, dar este placut, foarte mineral si proaspat. Post-gust dominat de cirese negre, visine si ierburi aromate.
Trebuie sa o spun inca o data, cu riscul de a deveni plictisitor: continua sa ma uimeasca cum aceste vinuri de Bordeaux resuesc, cu atata usurinta, sa reziste la testul timpului. Chiar si acest Chasse-Spleen, provenit dintr-un an cu probleme, nu si-a aratat defel cei 17 ani de viata. Am baut vinuri romanesti din 2006 sau 2007 care nu s-au prezentat la fel de proaspete ca acest bordolez pur-sange. De aceea, voi continua sa achizitionez si sa ma bucur cat mai mult de astfel de vinuri mature, atata timp cat le voi mai gasi pe piata.
Ca fapt divers, sticla in cauza m-a costat 25 Euro, pret de lista. Va multumesc pentru atentie :)
Errazuriz Max Reserva Carmenere 2008 (Chile)
Daca Lafon-Rochet 1988 s-a comportat ca un adevarat gentleman, acest Errazuriz Max Reserva a fost exact opusul: un tanar pus pe distractie non-stop, dansand frenetic in cluburi, pe ritmurile impuse de vreun DJ mai cu mot. Va reamintesc ca vinul in cauza este castigator al unei medalii de aur la Premiile de Excelenta Vinul.ro.
Nu o mai lungesc inutil si trec direct la atac, o actiune preferata si de tanarul nostru Carmenere.
Culoare: rosu-sangeriu extrem de intens, cu reflexii violete.
Nas: nici nu trebuie sa apropii prea mult paharul, ca esti inundat la propriu de arome. Se da urmatoarea reteta: luati o gramada de afine si alte fructe de padure proaspete, zdrobiti-le, iar sucul rezultat se mesteca cu o doza sanatoasa de vanilie si esente de lemn. Cam acesta este mirosul dominant al acestui vin. Foarte saritoriu in nas, intens, tipic pentru astfel de exemple chiliene. Mai sunt si ceva condimente in spate, doar asa cat sa dea o oarecare impresie de complexitate.
Gust: daca nasul a fost cum a fost, cum credeti ca se comporta vinul mai departe? Ati ghicit, fix la fel. La intrare, un atac salbatic de fructe proaspete si bine coapte, tonuri de dulceata de care vreti voi si o senzatie cremoasa data de lemnul prezent din belsug. Vinul este dens, nimic de zis. Dupa care se vireaza catre note vegetale (tipice pentru Carmenere), ceva mineralitate si o aciditate bunicica pe final, care sa-i mai domoleasca din senzatia bombastica initiala. Post-gust dominat de alcool, lemn, piper si alte condimente. Vinul mi-a placut mai mult in a doua parte a prestatiei sale, doar ca problema lui este tranzitia cam brusca de la notele puternice de fruct catre cele vegetale si minerale. Mijlocul nu este atat de bine definit pe cat as fi dorit.
Recunosc, vinul este delicios, sexy si lipicios. Inteleg de ce astfel de specimene dau bine intr-o degustare in orb. Dar, la mine intervine eterna problema: dupa cateva guri, daramite pahare, aceste lichide devin extrem de obositoare, iar aburii alcool-ului te ataca destul de rapid. Poate fi un vin de petrecere, doar daca doriti sa-i ametiti pe toti in timp record.
Sticla a fost achizitionata de la Pivnitele Rhein - Azuga, la un pret de 42 sau 48 lei, nu mai stiu exact. Oricum, va puteti face o idee cam pe unde se invarte. In magazinele de specialitate va fi, normal, ceva mai scump.
Culoare: rosu-sangeriu extrem de intens, cu reflexii violete.
Nas: nici nu trebuie sa apropii prea mult paharul, ca esti inundat la propriu de arome. Se da urmatoarea reteta: luati o gramada de afine si alte fructe de padure proaspete, zdrobiti-le, iar sucul rezultat se mesteca cu o doza sanatoasa de vanilie si esente de lemn. Cam acesta este mirosul dominant al acestui vin. Foarte saritoriu in nas, intens, tipic pentru astfel de exemple chiliene. Mai sunt si ceva condimente in spate, doar asa cat sa dea o oarecare impresie de complexitate.
Gust: daca nasul a fost cum a fost, cum credeti ca se comporta vinul mai departe? Ati ghicit, fix la fel. La intrare, un atac salbatic de fructe proaspete si bine coapte, tonuri de dulceata de care vreti voi si o senzatie cremoasa data de lemnul prezent din belsug. Vinul este dens, nimic de zis. Dupa care se vireaza catre note vegetale (tipice pentru Carmenere), ceva mineralitate si o aciditate bunicica pe final, care sa-i mai domoleasca din senzatia bombastica initiala. Post-gust dominat de alcool, lemn, piper si alte condimente. Vinul mi-a placut mai mult in a doua parte a prestatiei sale, doar ca problema lui este tranzitia cam brusca de la notele puternice de fruct catre cele vegetale si minerale. Mijlocul nu este atat de bine definit pe cat as fi dorit.
Recunosc, vinul este delicios, sexy si lipicios. Inteleg de ce astfel de specimene dau bine intr-o degustare in orb. Dar, la mine intervine eterna problema: dupa cateva guri, daramite pahare, aceste lichide devin extrem de obositoare, iar aburii alcool-ului te ataca destul de rapid. Poate fi un vin de petrecere, doar daca doriti sa-i ametiti pe toti in timp record.
Sticla a fost achizitionata de la Pivnitele Rhein - Azuga, la un pret de 42 sau 48 lei, nu mai stiu exact. Oricum, va puteti face o idee cam pe unde se invarte. In magazinele de specialitate va fi, normal, ceva mai scump.
Chateau Lafon-Rochet 1988 - St. Estephe Grand Cru Classe (Franta)
Care sunt primele ganduri cand desfaci o sticla de vin vechi? Cred ca, in primul rand, speri ca acea licoare sa fie baubila. Sau te gandesti poate la altceva? La cum au fost rasfatati strugurii in anul respectiv, la toti oamenii care au cules aceste minuni ale naturii. Oare cati dintre acei oameni mai sunt in viata si astazi? S-au gandit, macar o clipa, ca cineva, undeva, va incerca roadele muncii lor peste 23 de ani? Intrebari fara un raspuns clar, dar asupra carora merita sa reflectezi cu aceasta fericita ocaziune...
Recolta 1988 din Bordeaux a fost una reusita. Din pacate, este foarte mult trecuta cu vederea, datorita perechii de dublu 1989-1990. Cum este cazul in Bordeaux, o asemenea situatie este benefica celor care prefera sa-si bea vinurile, nu sa le foloseasca drept instrumente de investitie. In plus, preturile pentru astfel de recolte "necunoscute" raman la un nivel decent.
Sa trecem la acest Chateau Lafon-Rochet, un grand cru classe mai putin cunoscut, din regiunea St. Estephe. Vinurile de aici sunt dominate de Cabernet Sauvignon, completat de Merlot si putin Petit Verdot. Am tot amanat deschiderea acestei sticle, pana m-am hotarat brusc sa trec la actiune. Stiu, poate ar fi trebuit sa astept o ocazie mai speciala. Dar, citand-o din nou pe Maya din Sideways, "ziua in care deschizi o astfel de sticla este o ocazie speciala".
Din fericire, dopul a iesit nevatamat, intr-o singura bucata. Initial, mi-a fost putina teama datorita semnelor evidente de scurgere pe langa dop (vezi foto jos). Dar toate aceste temeri mi-au fost spulberate in urmatoarele clipe, in care o emotie ciudata te invaluie din toate partile.
Culoare: rubiniu intens, cu o foarte usoara bordura caramizie. Vinul asta are 23 de ani?! Haideti ca aventura incepe bine.
Nas: initial, usor volatil; dupa cateva minute de respirat incep sa curga senzatiile vegetale, visinele, ierburile si tutunul aromat, pamant, putina piele, ardei gras, ceva fructe de padure, condimente si note lemnoase elegante. Ma mai uit inca o data pe eticheta. Scrie negru pe alb: 1988. Hmm, un nas care aduce pe undeva cu Emeritus de la Rotenberg, doar ca acesta din urma e din 2007!
Gust: cum era de asteptat, atacul este usor, catifelat si fin. Nu da pe afara de complexitate, dar este atat de usor de baut, incat parca ai mai desface vreo 2 sticle (daca le ai, normal). Fructele de padure nu sunt inca moarte, aciditatea este foarte bine infipta, iar taninii fini sunt inca perceptibili. Intregul ansamblu este bine inchegat, iar eleganta e cuvantul de ordine. Post-gust persistent, dominat de cirese negre, note pamantoase si condimente. Vinul a trecut de faza de maxima exprimare, dar se tine excelent datorita aciditatii incapatanate si care ii confera acel dram de prospetime atat de necesar.
Concluzii: chiar nu ma asteptam ca acest St. Estephe sa fie atat de "alive and kicking". In nici un caz, nu ii dai mai mult de 7-8 ani. O surpriza extrem de placuta si o experienta interesanta, care cere sa fie repetata. Iar, si iar, si iar...
Recolta 1988 din Bordeaux a fost una reusita. Din pacate, este foarte mult trecuta cu vederea, datorita perechii de dublu 1989-1990. Cum este cazul in Bordeaux, o asemenea situatie este benefica celor care prefera sa-si bea vinurile, nu sa le foloseasca drept instrumente de investitie. In plus, preturile pentru astfel de recolte "necunoscute" raman la un nivel decent.
Sa trecem la acest Chateau Lafon-Rochet, un grand cru classe mai putin cunoscut, din regiunea St. Estephe. Vinurile de aici sunt dominate de Cabernet Sauvignon, completat de Merlot si putin Petit Verdot. Am tot amanat deschiderea acestei sticle, pana m-am hotarat brusc sa trec la actiune. Stiu, poate ar fi trebuit sa astept o ocazie mai speciala. Dar, citand-o din nou pe Maya din Sideways, "ziua in care deschizi o astfel de sticla este o ocazie speciala".
Din fericire, dopul a iesit nevatamat, intr-o singura bucata. Initial, mi-a fost putina teama datorita semnelor evidente de scurgere pe langa dop (vezi foto jos). Dar toate aceste temeri mi-au fost spulberate in urmatoarele clipe, in care o emotie ciudata te invaluie din toate partile.
Nas: initial, usor volatil; dupa cateva minute de respirat incep sa curga senzatiile vegetale, visinele, ierburile si tutunul aromat, pamant, putina piele, ardei gras, ceva fructe de padure, condimente si note lemnoase elegante. Ma mai uit inca o data pe eticheta. Scrie negru pe alb: 1988. Hmm, un nas care aduce pe undeva cu Emeritus de la Rotenberg, doar ca acesta din urma e din 2007!
Gust: cum era de asteptat, atacul este usor, catifelat si fin. Nu da pe afara de complexitate, dar este atat de usor de baut, incat parca ai mai desface vreo 2 sticle (daca le ai, normal). Fructele de padure nu sunt inca moarte, aciditatea este foarte bine infipta, iar taninii fini sunt inca perceptibili. Intregul ansamblu este bine inchegat, iar eleganta e cuvantul de ordine. Post-gust persistent, dominat de cirese negre, note pamantoase si condimente. Vinul a trecut de faza de maxima exprimare, dar se tine excelent datorita aciditatii incapatanate si care ii confera acel dram de prospetime atat de necesar.
Concluzii: chiar nu ma asteptam ca acest St. Estephe sa fie atat de "alive and kicking". In nici un caz, nu ii dai mai mult de 7-8 ani. O surpriza extrem de placuta si o experienta interesanta, care cere sa fie repetata. Iar, si iar, si iar...
Vinurile pe eBay: riscuri, sfaturi si alte ganduri
Inspirat fiind de ultimul articol postat de Oliver Bauer, m-am gandit sa abordez problema vinurilor scoase la mezat pe site-urile de licitatii si, in special, pe celebrul eBay.
Dupa cum probabil va inchipuiti, astfel de achizitii au un grad ridicat de risc. Una este sa cumperi vinuri dintr-un magazin de specialitate, alta este sa le cumperi de pe un astfel de site, unde informatiile despre diversii "comercianti" sunt destul de vagi. Deci, cum vom proceda, in cazul in care ne bate gandul sa luam anumite sticle din astfel de surse? Avand o oarecare experienta in domeniu, voi incerca sa ofer cateva sfaturi menite sa diminueze eventualele riscuri (dar, in nici un caz, sa le elimine).
1. Evitati, pe cat posibil, vanzatorii ocazionali. Vorba lui Oliver, mai ales in cazul vinurilor vechi, veti avea parte la greu de texte gen: "sticle uitate in pivnita bunicului sau strabunicului", "vinuri pastrate in pivnite reci si umede, in cutare sau cutare loc". De cele mai multe ori, este exact invers; "pivnita rece si umeda" se dovedeste a fi, de fapt, o banala sufragerie, iar vinurile sunt demult coapte si impuscate.
2. Pe langa acesti vanzatori de ocazie, exista, totusi, si comercianti seriosi care isi vand vinurile pe eBay. Multi dintre ei vor fi mentionati drept "professional seller". Ebay poate fi o metoda buna pentru a-ti face curatenie prin stocurile de vin.
3. Indiferent de metoda de vanzare (licitatie sau achizitie pe loc), trebuie intotdeauna sa contactati comerciantul, inainte de a va gandi sa cumparati ceva. Cei mai multi ofera si posibilitatea de a cumpara in afara sistemului eBay, cu toate ca aceasta politica contravine oarecum regulamentelor de pe site. De obicei, acesta este insa un semn bun pentru potentialul cumparator. Nici un comerciant serios nu isi va scoate la licitatie toate vinurile din portofoliu. Astfel stabilit contactul, puteti cere o lista completa a vinurilor aflate in stocul unuia sau altuia.
4. Daca va hotarati sa cumparati ceva, sfatul meu este sa testati seriozitatea vanzatorului. Nu aruncati sume mari de bani pentru prima comanda. Daca tot este sa riscati, macar limitati proportiile unui eventual dezastru. Stiu ca nu suna prea incurajator, dar ceea ce va spun este valabil in cazul oricarei achizitii on-line, indiferent ca vorbim de eBay sau magazine specializate. Daca, in final, comerciantul se dovedeste a fi serios si prompt pe toata durata tranzactiei, puteti trece la comenzi mai "grase".
5. De asemenea, inainte de a achizitiona ceva, cereti neaparat poze ale produsului respectiv. Daca vanzatorul ezita la acest capitol sau inventeaza tot felul de scuze, evitati-l. Daca este dispus sa va trimita poze, fara nici un fel de impotrivire, este un semn bun. Stiu, nu este o metoda infailibila de testare dar, de cele mai multe ori, spune multe despre seriozitatea respectivului. Dintr-o banala poza, puteti afla destul de multe despre starea generala a produsului si, mai ales, despre conditiile de stocare.
6. Este preferabil sa nu licitati pentru o sticla sau alta pe eBay. In primul rand, de cele mai multe ori, pretul final va fi peste cel de lista; in al doilea rand, cei care liciteaza pe eBay n-au habar despre cum ar trebui sa decurga o licitatie. Licitarea se face haotic, sumele fac salturi uriase fara nici o logica, etc. De aceea, eu folosesc acest site doar pentru a stabili contacte cu diversi comercianti, si cred ca o astfel de abordare este cea mai indicata.
Cu putin noroc si multa atentie, puteti da peste cateva comori ascunse in aceste cazuri, unele la preturi foarte avantajoase. Trebuie doar sa deschideti bine ochii si sa urmati cativa pasi simpli care sa reduca din riscuri, pe cat posibil.
Dupa cum probabil va inchipuiti, astfel de achizitii au un grad ridicat de risc. Una este sa cumperi vinuri dintr-un magazin de specialitate, alta este sa le cumperi de pe un astfel de site, unde informatiile despre diversii "comercianti" sunt destul de vagi. Deci, cum vom proceda, in cazul in care ne bate gandul sa luam anumite sticle din astfel de surse? Avand o oarecare experienta in domeniu, voi incerca sa ofer cateva sfaturi menite sa diminueze eventualele riscuri (dar, in nici un caz, sa le elimine).
1. Evitati, pe cat posibil, vanzatorii ocazionali. Vorba lui Oliver, mai ales in cazul vinurilor vechi, veti avea parte la greu de texte gen: "sticle uitate in pivnita bunicului sau strabunicului", "vinuri pastrate in pivnite reci si umede, in cutare sau cutare loc". De cele mai multe ori, este exact invers; "pivnita rece si umeda" se dovedeste a fi, de fapt, o banala sufragerie, iar vinurile sunt demult coapte si impuscate.
2. Pe langa acesti vanzatori de ocazie, exista, totusi, si comercianti seriosi care isi vand vinurile pe eBay. Multi dintre ei vor fi mentionati drept "professional seller". Ebay poate fi o metoda buna pentru a-ti face curatenie prin stocurile de vin.
3. Indiferent de metoda de vanzare (licitatie sau achizitie pe loc), trebuie intotdeauna sa contactati comerciantul, inainte de a va gandi sa cumparati ceva. Cei mai multi ofera si posibilitatea de a cumpara in afara sistemului eBay, cu toate ca aceasta politica contravine oarecum regulamentelor de pe site. De obicei, acesta este insa un semn bun pentru potentialul cumparator. Nici un comerciant serios nu isi va scoate la licitatie toate vinurile din portofoliu. Astfel stabilit contactul, puteti cere o lista completa a vinurilor aflate in stocul unuia sau altuia.
4. Daca va hotarati sa cumparati ceva, sfatul meu este sa testati seriozitatea vanzatorului. Nu aruncati sume mari de bani pentru prima comanda. Daca tot este sa riscati, macar limitati proportiile unui eventual dezastru. Stiu ca nu suna prea incurajator, dar ceea ce va spun este valabil in cazul oricarei achizitii on-line, indiferent ca vorbim de eBay sau magazine specializate. Daca, in final, comerciantul se dovedeste a fi serios si prompt pe toata durata tranzactiei, puteti trece la comenzi mai "grase".
5. De asemenea, inainte de a achizitiona ceva, cereti neaparat poze ale produsului respectiv. Daca vanzatorul ezita la acest capitol sau inventeaza tot felul de scuze, evitati-l. Daca este dispus sa va trimita poze, fara nici un fel de impotrivire, este un semn bun. Stiu, nu este o metoda infailibila de testare dar, de cele mai multe ori, spune multe despre seriozitatea respectivului. Dintr-o banala poza, puteti afla destul de multe despre starea generala a produsului si, mai ales, despre conditiile de stocare.
6. Este preferabil sa nu licitati pentru o sticla sau alta pe eBay. In primul rand, de cele mai multe ori, pretul final va fi peste cel de lista; in al doilea rand, cei care liciteaza pe eBay n-au habar despre cum ar trebui sa decurga o licitatie. Licitarea se face haotic, sumele fac salturi uriase fara nici o logica, etc. De aceea, eu folosesc acest site doar pentru a stabili contacte cu diversi comercianti, si cred ca o astfel de abordare este cea mai indicata.
Cu putin noroc si multa atentie, puteti da peste cateva comori ascunse in aceste cazuri, unele la preturi foarte avantajoase. Trebuie doar sa deschideti bine ochii si sa urmati cativa pasi simpli care sa reduca din riscuri, pe cat posibil.
Sauvignon Blanc Cuvee D'Excellence 2008 - Vinarte (Romania)
Mostra primita de la producator. Pe aceasta cale, tin sa multumesc celor de la Vinarte pentru amabilitate.
Culoare: galben-pai, tipic pentru un SB.
Nas: in primul rand, vinul m-a uimit prin eleganta si sobrietatea aromelor. Nuante florale (de tei si de soc), ceva mar verde si tuse minerale interesante. Nu veti intalni caracterul ierbos al neo-zeelandezelor si nici fructele tropicale cu nemiluita ale chilienelor.
Gust: la acest capitol, se continua ceea ce a inceput inca din nas. Destul de retinut in arome, din nou mar si putina para coapta. Pe final, te intampina o aciditate bine integrata si o mineralitate sustinuta (cu tente usor sarate). Post-gust dominat de accente citrice si destul de persistent.
Stiti care e problema acestui vin? Din pacate, nu cred ca va avea destui fani, tocmai datorita stilului. Pe undeva, mi-a amintit de acel Hugel alsacian, degustat acum ceva vreme. SB-ul celor de la Vinarte nu este un vin care sa te atace cu tot felul de arome, ci este un specimen elegant, bine structurat si echilibrat. Pot spune, ca un Sancerre in miniatura. Este fix genul de vin alb care imi place, si care nu te face sa iti bati capul cu ce preparate il poti combina.
Pana acum, unul dintre cele mai bune SB-uri romanesti pe care le-am incercat, daca nu cumva cel mai bun (in viziunea mea, bineinteles). Il puteti gasi si in hypermarket-uri, cred ca undeva in jur de 30 lei/sticla. Din punctul meu de vedere, isi merita banii.
Nas: in primul rand, vinul m-a uimit prin eleganta si sobrietatea aromelor. Nuante florale (de tei si de soc), ceva mar verde si tuse minerale interesante. Nu veti intalni caracterul ierbos al neo-zeelandezelor si nici fructele tropicale cu nemiluita ale chilienelor.
Gust: la acest capitol, se continua ceea ce a inceput inca din nas. Destul de retinut in arome, din nou mar si putina para coapta. Pe final, te intampina o aciditate bine integrata si o mineralitate sustinuta (cu tente usor sarate). Post-gust dominat de accente citrice si destul de persistent.
Stiti care e problema acestui vin? Din pacate, nu cred ca va avea destui fani, tocmai datorita stilului. Pe undeva, mi-a amintit de acel Hugel alsacian, degustat acum ceva vreme. SB-ul celor de la Vinarte nu este un vin care sa te atace cu tot felul de arome, ci este un specimen elegant, bine structurat si echilibrat. Pot spune, ca un Sancerre in miniatura. Este fix genul de vin alb care imi place, si care nu te face sa iti bati capul cu ce preparate il poti combina.
Pana acum, unul dintre cele mai bune SB-uri romanesti pe care le-am incercat, daca nu cumva cel mai bun (in viziunea mea, bineinteles). Il puteti gasi si in hypermarket-uri, cred ca undeva in jur de 30 lei/sticla. Din punctul meu de vedere, isi merita banii.
Seara nomazilor
De la DEX citire:
"NOMÁD, -Ă, nomazi, -de, adj., s.m. și f. 1. Adj., s.m. și f. (Persoană, grup social) care nu are așezare statornică într-un loc, care se mută dintr-un loc în altul, care rătăcește. 2. Adj. Caracteristic nomadismului. Viață nomadă. – Din fr. nomade."
Ieri seara, George mi-a oferit oportunitatea de a incerca 2 vinuri din gama Nomad, a deja cunoscutei Aurelia Visinescu: Feteasca Neagra 2007 si Feteasca Alba 2009 (sper sa nu ma insel). La sfarsit, nu am putut sa nu ma gandesc la cat de bine se impleteste conceptul acestei game cu lichidul propriu-zis din sticla.
Voi incepe cu vinul care s-a prezentat ceva mai bine - Feteasca Alba. Culoare galben-verzuie. Nas cu nuante de frunze de vita, boaba de strugure bine coapta, pepene galben. Hmm, cam atipic si cu ceva tuse aromate, tipice unui Muscat. Vinul a fost suspect de "indoire" cu vreun soi aromat de genul celui mentionat. Gustul a fost cam in acelasi ton cu nasul, onctuos, destul de corpolent pentru un vin alb, dar cu o lipsa evidenta la capitolul aciditate. Finish abrupt cu ceva resturi citrice. Nu a fost rau, dar un vin pe care l-am uitat imediat dupa ce l-am baut.
Si acum oaia neagra a degustarii - Feteasca Neagra 2007. Dupa cum stiti deja, acest soi inca imi da multe dureri de cap si ma trimite intr-o stare de confuzie avansata, cu fiecare sticla incercata.
Daca pana acum am descoperit si vinuri care sa-mi placa, ca de ex. Terra Romana 2007 sau Paganus 2007, exemplul de fata m-a readus din sfera sperantelor, inapoi in iadul realitatii. Cu ce sa incep? Aa, da, cu nasul. Hmm, asta e o Feteasca Neagra sau vreun Penfold's din acela entry-level? Sau poate ceva care mi-a amintit de stilul Enira? Cate ceva din fiecare, presupun. Prune uscate, supra-coapte, cirese negre, plus o senzatie de dulceata care nu-mi place neam si ma oboseste teribil. Lemnul se simte si el din plin, provocand din nou acele note de lactate, des intalnite de mine prin diverse fetesti. Trecand peste nas, gustul e cel care m-a dezamagit teribil. Debut dulceag, mijloc ingropat in nisipurile populate de nomazi si un final apoteotic, dominat de tanini teribil de verzi, calcarosi pana la zei si inapoi. Am avut impresia ca am luat o ditamai gura de nisip combinat cu niscaiva calcar. Aciditatea a fost imposibil de detectat in acest post-gust anesteziant.
Un vin care, conform definitiei de mai sus: "se mută dintr-un loc în altul, care rătăcește"; si un mare suspect de ultra, mega-extractie. Imi pare rau, zic un mare pas, chiar si la cei 18 Lei/sticla, din Real.
"NOMÁD, -Ă, nomazi, -de, adj., s.m. și f. 1. Adj., s.m. și f. (Persoană, grup social) care nu are așezare statornică într-un loc, care se mută dintr-un loc în altul, care rătăcește. 2. Adj. Caracteristic nomadismului. Viață nomadă. – Din fr. nomade."
Ieri seara, George mi-a oferit oportunitatea de a incerca 2 vinuri din gama Nomad, a deja cunoscutei Aurelia Visinescu: Feteasca Neagra 2007 si Feteasca Alba 2009 (sper sa nu ma insel). La sfarsit, nu am putut sa nu ma gandesc la cat de bine se impleteste conceptul acestei game cu lichidul propriu-zis din sticla.
Voi incepe cu vinul care s-a prezentat ceva mai bine - Feteasca Alba. Culoare galben-verzuie. Nas cu nuante de frunze de vita, boaba de strugure bine coapta, pepene galben. Hmm, cam atipic si cu ceva tuse aromate, tipice unui Muscat. Vinul a fost suspect de "indoire" cu vreun soi aromat de genul celui mentionat. Gustul a fost cam in acelasi ton cu nasul, onctuos, destul de corpolent pentru un vin alb, dar cu o lipsa evidenta la capitolul aciditate. Finish abrupt cu ceva resturi citrice. Nu a fost rau, dar un vin pe care l-am uitat imediat dupa ce l-am baut.
Si acum oaia neagra a degustarii - Feteasca Neagra 2007. Dupa cum stiti deja, acest soi inca imi da multe dureri de cap si ma trimite intr-o stare de confuzie avansata, cu fiecare sticla incercata.
Daca pana acum am descoperit si vinuri care sa-mi placa, ca de ex. Terra Romana 2007 sau Paganus 2007, exemplul de fata m-a readus din sfera sperantelor, inapoi in iadul realitatii. Cu ce sa incep? Aa, da, cu nasul. Hmm, asta e o Feteasca Neagra sau vreun Penfold's din acela entry-level? Sau poate ceva care mi-a amintit de stilul Enira? Cate ceva din fiecare, presupun. Prune uscate, supra-coapte, cirese negre, plus o senzatie de dulceata care nu-mi place neam si ma oboseste teribil. Lemnul se simte si el din plin, provocand din nou acele note de lactate, des intalnite de mine prin diverse fetesti. Trecand peste nas, gustul e cel care m-a dezamagit teribil. Debut dulceag, mijloc ingropat in nisipurile populate de nomazi si un final apoteotic, dominat de tanini teribil de verzi, calcarosi pana la zei si inapoi. Am avut impresia ca am luat o ditamai gura de nisip combinat cu niscaiva calcar. Aciditatea a fost imposibil de detectat in acest post-gust anesteziant.
Un vin care, conform definitiei de mai sus: "se mută dintr-un loc în altul, care rătăcește"; si un mare suspect de ultra, mega-extractie. Imi pare rau, zic un mare pas, chiar si la cei 18 Lei/sticla, din Real.
"Dupa mine, vinul de Jura..."
Titlul de mai sus este, de fapt, o mica adaptare dupa celebra replica a lui Ludovic al XV-lea: "Dupa mine, potopul". Va intrebati, probabil, ce legatura are acest rege al Frantei cu vinul de Jura? Ei bine, un nou record istoric a fost stabilit zilele acestea, in cadrul unui festival de vin din regiunea Arbois. O sticla cu vin de Jura din 1774 (!) a fost vanduta la licitatie pentru nu mai putin de 57.000 Euro! Cu aceasta ocazie, "vinul galben" a intrat in liga mare, dominata de Bordeaux si Burgundia.
Sticla in cauza a fost achizitionata de un grup de entuziasti ai vinului, care au declarat ca nu se gandesc, in nici un caz, la vreo investitie si ca au de gand sa bea aceasta curiozitate istorica.
Recipientul contine 87 centilitri de "vin galben" obtinut din struguri ingrijiti pe timpul domniei lui Ludovic al XV-lea, apoi recoltati si vinificati sub domnia lui Ludovic al XVI-lea, de catre Anatoile Vercel, un podgorean din Arbois.
Ca fapt divers, o sticla din acelasi an si acelasi lot a fost degustata in 1994, de catre un grup de 25 de profesionisti. Acestia au declarat la unison ca vinul se afla intr-o stare perfecta, iar media notelor acordate a fost de 9,4/10.
Vinul de Jura este, din pacate, foarte putin cunoscut majoritatii iubitorilor de vin de oriunde. Este un vin mai mult pentru cunoscatori sau "maniaci" in cautare de chestii ceva mai exotice. Se obtine din soiul Savagnin, iar procesul de productie este unul mai special, fiind maturat in butoaie timp de cel putin 6 ani. Aceste vinuri au fost recunoscute dintotdeauna pentru capacitatea lor fenomenala de invechire.
Sticla in cauza a fost achizitionata de un grup de entuziasti ai vinului, care au declarat ca nu se gandesc, in nici un caz, la vreo investitie si ca au de gand sa bea aceasta curiozitate istorica.
Recipientul contine 87 centilitri de "vin galben" obtinut din struguri ingrijiti pe timpul domniei lui Ludovic al XV-lea, apoi recoltati si vinificati sub domnia lui Ludovic al XVI-lea, de catre Anatoile Vercel, un podgorean din Arbois.
Ca fapt divers, o sticla din acelasi an si acelasi lot a fost degustata in 1994, de catre un grup de 25 de profesionisti. Acestia au declarat la unison ca vinul se afla intr-o stare perfecta, iar media notelor acordate a fost de 9,4/10.
Vinul de Jura este, din pacate, foarte putin cunoscut majoritatii iubitorilor de vin de oriunde. Este un vin mai mult pentru cunoscatori sau "maniaci" in cautare de chestii ceva mai exotice. Se obtine din soiul Savagnin, iar procesul de productie este unul mai special, fiind maturat in butoaie timp de cel putin 6 ani. Aceste vinuri au fost recunoscute dintotdeauna pentru capacitatea lor fenomenala de invechire.
Chateau La Foret 2000 - Premieres Cotes de Bordeaux (Franta)
Inca un vin din seria celor uitate cu anii prin mica mea adunatura. Aceasta sticla a fost achizitionata acum vreo 6 ani, de la Casa Vinului - Dr. Pusca (isi aminteste cineva?), la un pret de vreo 30 lei, din cate mai tin minte. Nu a stat in conditii perfecte in tot acest acest timp, dar nici nu a fost chinuita cu temperaturi extreme sau variatii foarte mari. In consecinta, asteptarile nu erau dintre cele mai mari.
Dar, inainte de a trece la descrierea vinului, cateva cuvinte despre recolta 2000 din Bordeaux. Acesta a fost un an cu adevarat de exceptie in Bordeaux, si unul dintre putinii care si-a meritat laudele venite din partea presei internationale de pretutindeni. Nu mai putin de 4 vinuri au primit nota maxima de la Wine Spectator (100 de puncte): Latour, Lafite, Margaux si Leoville-Las-Cases. Conditiile meteo din acel an au fost perfecte, iar calitatea a fost de la foarte buna la excelenta, de-a lungul intregii zone. De fapt, asta inseamna, cu adevarat, o recolta exceptionala: atunci cand, pana si cele mai umile apelatiuni, aflate la baza clasificarilor, performeaza foarte bine. Cat priveste preturile, inca se mai pot gasi vinuri bune pentru care nu trebuie sa cheltuiti o avere, 2000 fiind unul dintre acei ani ideali pentru vanatorii de chilipiruri. Premieres Cotes de Bordeaux este o zona putin cunoscuta dar care, de cele mai multe ori, ofera astfel de chilipiruri. Trebuie doar informare temeinica in prealabil si un strop de noroc.
Sa trecem acum la vinul propriu-zis. Chateau La Foret este un cupaj de 70% Merlot, 25% Cabernet (Sauvignon si Franc) si, surpriza, 5% Malbec. Nu sunt inca lamurit daca vinul a vazut baric la viata lui, nu exista nici o mentiune pe eticheta, si nici nu am gasit ceva edificator pe Gugal.
Culoare: rubiniu mediu, destul de intens, cu o usoara bordura caramizie (semn normal al varstei).
Nas: ca in cazul ultimelor sticle de Bordeaux degustate de mine, acesta a fost punctul forte. In primul rand, la momentul destuparii, am avut impresia ca deschid o sticla de parfum. Buchet puternic, parfumat si care a cuprins intreaga camera. V-ati plimbat vreodata toamna, intr-o padure, imediat dupa o ploaie? Ei, fix asa m-a intampinat vinul in nas. Stiu, suna ciudat, dar de asa ceva mi-a amitit la acel moment. Dupa care au venit fructe rosii de padure, afine, scortisoara, cuisoare, rosii uscate si ciuperci; mai tarziu, si putin pamant. Ahh, nimic nu se compara cu buchetul unui vin matur...
Gust: vinul nu exceleaza la capitolul complexitate aromatica dar, vai, cata armonie si cat echilibru! Din nou, am avut de-a face cu acea eleganta de manual a vinurilor de Bordeaux; nimic agresiv, expansiv, ci doar un corp mediu, fin si cu elemente perfect integrate. Pe final, inca se mai simt taninii, dublati de o aciditate sanatoasa. Post-gust mediu, dominat de cirese negre, visina si ierburi aromate. Baiatul acesta simplu, venit dintr-o zona aproape necunoscuta, este inca viu si nu se da batut nici in ruptul capului.
Concluzie: inca o surpriza placuta, venita din partea unui ilustru necunoscut. In acest caz, s-a vazut ce poate iesi dintr-un an superb. Este un vin matur tipic, extrem de versatil in compania unor preparate culinare dintre cele mai diverse (inclusiv, pe baza de carnuri albe). In plus, cate vinuri sub 10 euro se pot lauda ca pot rezista 10 ani, fara nici o problema?
Inca ceva: acum sunt convins ca, in foarte multe cazuri, ne bem vinurile prea tinere. Dar asta-i alta discutie, pe care sper sa o abordez intr-o postare viitoare.
Dar, inainte de a trece la descrierea vinului, cateva cuvinte despre recolta 2000 din Bordeaux. Acesta a fost un an cu adevarat de exceptie in Bordeaux, si unul dintre putinii care si-a meritat laudele venite din partea presei internationale de pretutindeni. Nu mai putin de 4 vinuri au primit nota maxima de la Wine Spectator (100 de puncte): Latour, Lafite, Margaux si Leoville-Las-Cases. Conditiile meteo din acel an au fost perfecte, iar calitatea a fost de la foarte buna la excelenta, de-a lungul intregii zone. De fapt, asta inseamna, cu adevarat, o recolta exceptionala: atunci cand, pana si cele mai umile apelatiuni, aflate la baza clasificarilor, performeaza foarte bine. Cat priveste preturile, inca se mai pot gasi vinuri bune pentru care nu trebuie sa cheltuiti o avere, 2000 fiind unul dintre acei ani ideali pentru vanatorii de chilipiruri. Premieres Cotes de Bordeaux este o zona putin cunoscuta dar care, de cele mai multe ori, ofera astfel de chilipiruri. Trebuie doar informare temeinica in prealabil si un strop de noroc.
Culoare: rubiniu mediu, destul de intens, cu o usoara bordura caramizie (semn normal al varstei).
Nas: ca in cazul ultimelor sticle de Bordeaux degustate de mine, acesta a fost punctul forte. In primul rand, la momentul destuparii, am avut impresia ca deschid o sticla de parfum. Buchet puternic, parfumat si care a cuprins intreaga camera. V-ati plimbat vreodata toamna, intr-o padure, imediat dupa o ploaie? Ei, fix asa m-a intampinat vinul in nas. Stiu, suna ciudat, dar de asa ceva mi-a amitit la acel moment. Dupa care au venit fructe rosii de padure, afine, scortisoara, cuisoare, rosii uscate si ciuperci; mai tarziu, si putin pamant. Ahh, nimic nu se compara cu buchetul unui vin matur...
Gust: vinul nu exceleaza la capitolul complexitate aromatica dar, vai, cata armonie si cat echilibru! Din nou, am avut de-a face cu acea eleganta de manual a vinurilor de Bordeaux; nimic agresiv, expansiv, ci doar un corp mediu, fin si cu elemente perfect integrate. Pe final, inca se mai simt taninii, dublati de o aciditate sanatoasa. Post-gust mediu, dominat de cirese negre, visina si ierburi aromate. Baiatul acesta simplu, venit dintr-o zona aproape necunoscuta, este inca viu si nu se da batut nici in ruptul capului.
Concluzie: inca o surpriza placuta, venita din partea unui ilustru necunoscut. In acest caz, s-a vazut ce poate iesi dintr-un an superb. Este un vin matur tipic, extrem de versatil in compania unor preparate culinare dintre cele mai diverse (inclusiv, pe baza de carnuri albe). In plus, cate vinuri sub 10 euro se pot lauda ca pot rezista 10 ani, fara nici o problema?
Inca ceva: acum sunt convins ca, in foarte multe cazuri, ne bem vinurile prea tinere. Dar asta-i alta discutie, pe care sper sa o abordez intr-o postare viitoare.
R.I.P Gary Moore (1952-2011)
Din nou, o veste trista. Legendarul chitarist Gary Moore a decedat, duminica 6 februarie, la doar 58 de ani. Deocamdata, circumstantele in care a murit fostul chitarist al trupei Thin Lizzy, sunt inca invaluite in ceata. Adam Parsons (manager-ul Thin Lizzy) a declarat ca artistul a decedat in primele ore ale zilei de duminica. Se pare ca Moore a murit in somn, intr-un hotel din Spania.
Mai jos puteti rememora 2 dintre cele mai cunoscute piese semnate Gary Moore. Poate aud ca a doua piesa este a celor de la Nightwish, sa vedeti ce ma supar...
Mai jos puteti rememora 2 dintre cele mai cunoscute piese semnate Gary Moore. Poate aud ca a doua piesa este a celor de la Nightwish, sa vedeti ce ma supar...
Chris de Burgh, vinuri celebre, Christie's
Ce au toate astea in comun? Pai e destul de simplu. Celebrul compozitor al si mai celebrei "Lady in Red" isi va scoate la mezat o parte din impresionanta sa colectie de vinuri. Evenimentul va avea loc luna viitoare, la Londra, prin intermediul casei de licitatii Christie's.
Printre vedetele acestei licitatii se vor numara:o cutie de Chateau Lafite-Rothschild 1945 (estimata intre 12.000 si 16.000 lire sterline); o verticala de 62 de magnum-uri Chateau Mouton-Rothschild 1945-2005 (estimare intre 70.000 si 90.000 lire sterline). Merita mentionata si o cutie de Chateau Latour 1961, precum si o selectie de sticle rare si mature ale Chateau Yquem.
Chris face o miscare extrem de inteligenta. Licitatiile de vinuri celebre si rare din ultima vreme, au avut rezultate excelente, mai ales cele organizate in Hong Kong. Multe loturi s-au vandut cu mult peste estimarile initiale, asa ca irlandezul nostru are sanse maricele de a scoate bani frumosi cu aceasta ocaziune. E foame de bani? Bineinteles, dar daca ati avea ceva sticle valoroase, oare nu ati profita de situatie?
Chris face o miscare extrem de inteligenta. Licitatiile de vinuri celebre si rare din ultima vreme, au avut rezultate excelente, mai ales cele organizate in Hong Kong. Multe loturi s-au vandut cu mult peste estimarile initiale, asa ca irlandezul nostru are sanse maricele de a scoate bani frumosi cu aceasta ocaziune. E foame de bani? Bineinteles, dar daca ati avea ceva sticle valoroase, oare nu ati profita de situatie?
Domeniile Samburesti - Cabernet Sauvignon 2007 (Romania)
Nasul este unul corect, tipic, apropiat unui vin simplu de Medoc. Coacaze, ceva cirese negre, nuante florale si putin fum. Nu e ceva iesit din comun, ci doar un nas scoala pentru un Cabernet. Gustul nu impresioneaza, corpul este destul de subtire si simplu, tanini bine infipti si o astringenta placuta. Problema e ca acest vin trece prin gura ca marfarul prin gara, nu retii aproape mai nimic. Mijlocul lipseste cu desavrasire, finalul este grabit si post-gustul scurt, cu ceva cirese si zmeura. Nu este un vin rau, dar e prea putin expresiv pentru un Cabernet de Samburesti. Singurele elemente pozitive, in viziunea mea: nasul si nivelul decent de alcool - 12%. Oricum, a mers bine cu niste piftelute de porc :)
Din cate am inteles, versiunea din 2009 este cu totul altceva. Probabil il voi incerca si pe acesta, dar depinde si de pret.
Chateau Sociando-Mallet : "bestia" din Haut-Medoc
Va era dor, nu-i asa? Ce sa-i faci, te pui cu obsesia omului? Revin in forta cu profilurile celor mai importante nume din Bordeaux, un capitol neglijat de mine in ultima vreme. M-am gandit sa va prezint un chateau ceva mai "accesibil", deoarece Bordeaux nu inseamna doar Lafite & gasca, sau doar vinuri care se vand la preturi astronomice, aflate intr-o sfera unde cei "obsinuiti" nu pot ajunge vreodata. Dar gata cu vorba, sa trecem la fapte. Doamnelor si Domnilor, intra in scena Chateau Sociando-Mallet!
Sociando-Mallet este unul dintre acele exemple care dau castane in capul clasificarii din 1855. Si asta se intampla an dupa an, indiferent de calitatea generala a recoltei. Mai este denumit si "Latour din Haut-Medoc". Nu a intrat in randul cru-classe-urilor, dar a fost clasificat Cru Bourgeois, in anul 1932. Problema este ca aceasta proprietate produce constant vinuri care surclaseaza multe altele, produse de mult mai ilustrii sai vecini. Si s-a mai intamplat ceva interesant in 2003, cu ocazia noii clasificari Cru Bourgeois (declarata nula, in acest moment); atunci, intre liderii clasificarii - asa-numitii Cru Bourgeois Exceptionnel - Sociando-Mallet nu a fost de gasit. Eroare? Nicidecum. Neobositul Jean Gautreau a ales sa stea deoparte, in afara oricarei clasificari, simtind probabil ca intrarea in sistem ar afecta, in sens negativ, pozitia si imaginea vinurilor sale.
Scurta istorie
Cele mai vechi dovezi privind existenta acestui chateau, provin de la inceputul sec. al XVII-lea. Inregistrarile de atunci atesta faptul ca, la 1633, proprietatea in cauza era rezidenta unui nobil basc, numit Sociando. Din pacate, nu mai detinem decat date disparate despre istoria veche a domeniului. La momentul Revolutiei, se pare ca proprietarul era un anume Guillaume de Brochon, avocat destul de cunoscut, dar care a fost judecat si lasat cu mana goala, proprietatea fiind scoasa la vanzare. Noul proprietar a devenit personajul numit Lamothe, dupa care a venit randul unui capitan de vas, pe numele sau Mallet. In consecinta, proprietatea a fost denumita Sociando-Mallet. Cum ne-am obisnuit deja in Bordeaux, domeniul a trecut apoi prin mainile a nenumarati indivizi, ajungand intr-o stare de degradare accentuata. Dar ajungem in anul de gratie 1969, cand Sociando este cumparat de Jean Gautreau (foto jos).
La acel moment, proprietatea era un adevarat talmes-balmes. Podgoria fusese redusa la o suprafata de cateva hectare, iar cladirile din jurul acesteia erau intr-o stare avansata de degradare. Dar foarte hotaratul Gautreau nu s-a lasat invins de aceasta imagine dezolanta, deoarece avea o viziune foarte clara privind potentialul viilor de aici. De remarcat este terroir-ul de aici, compus fix din aceeasi "banda" de pietris care trece pe sub viile detinute de Chateau Latour sau de alte nume celebre din Medoc. Podgoria a fost extinsa, depasind in acest moment 50 de ha. Jean si-a indreptat apoi atentia catre cladiri, care au fost restaurate gradual. Bineinteles, s-a investit enorm in utilaje moderne de vinificatie. Pivnitele au suferit si ele modificari radicale, incluzand si o vinoteca impresionanta unde se odihnesc circa 10 000 de sticle din diverse recolte ale proprietatii.
Via si vinul
Proprietatea se afla in comuna St.-Seurin de Cadourne, chiar la nord de St. Estephe. Soiurile plantate aici sunt: 55% Cabernet Sauvignon, 40% Merlot, 5% Cabernet Franc si Petit Verdot. Vitele sunt plantate foarte dens, iar productia medie anuala este destul de mare, chiar si pentru Bordeaux: aproximativ 80 hl/ha. Culesul se face manual, iar fructul este fermentat in cuve de beton si de inox, cu temperaturi ajungand pana la 33° C, pentru a incuraja extractia taninilor. Vinul este apoi macerat 3 saptamani, inainte de a intra la baric; 100% pentru grand vin, Chateau Sociando-Mallet (aprox. 20 000 cutii anual), iar in cazul celui de-al doilea vin - La Demoiselle de Sociando-Mallet - 20% ia drumul stejarului, restul ramanand in cuve. Dupa aceea, vinul este imbuteliat, fara agenti de limpezire sau filtrare.
Jean Gautreau este un adevarat gardian al acestui chateau, ridicand atat de mult stacheta calitatii aici, incat vinul sau se poate bate oricand cu grand cru classe-uri mult mai cunoscute. Experienta mea cu aceste vinuri este destul de limitata si se rezuma la 2 exemple: 1995 si 1998. Ambele cazuri au ilustrat ceea ce am spus mai sus. Sunt vinuri clasice, barbatesti, cu clasa, tipice pentru climatul racoros din Medoc. Nu veti avea parte de bombe de fruct, ci de structura si potential urias de invechire. De altfel, in tinerete, Sociando-Mallet poate fi atat de strans si incapatanat, incat mai bine nu te apropii de el. Dupa cativa ani de adormire, s-ar putea sa va bucurati de ceva cu adevarat fin si nobil. Cat priveste preturile, acestea difera destul de mult, in functie de sursa. Sa spunem ca media este undeva intre 25-35 Euro/sticla, dar aici depinde si de anii de recolta. Daca detineti surse de incredere, va recomand sa achizitionati un Sociando cu ceva ani la bord. Totusi, daca aveti rabdare, tutun si posibilitati "tehnice", puteti uita de cateva sticle mai tinere pentru multi-multi ani...
Si inca ceva: nu ezitati sa achizitionati recolte mai "putin grozave" ale acestui chateau; Sociando este cunoscut ca fiind si de o constanta extraordinara in calitate, indiferent de conditiile generale ale unui an sau altul.
Sociando-Mallet este unul dintre acele exemple care dau castane in capul clasificarii din 1855. Si asta se intampla an dupa an, indiferent de calitatea generala a recoltei. Mai este denumit si "Latour din Haut-Medoc". Nu a intrat in randul cru-classe-urilor, dar a fost clasificat Cru Bourgeois, in anul 1932. Problema este ca aceasta proprietate produce constant vinuri care surclaseaza multe altele, produse de mult mai ilustrii sai vecini. Si s-a mai intamplat ceva interesant in 2003, cu ocazia noii clasificari Cru Bourgeois (declarata nula, in acest moment); atunci, intre liderii clasificarii - asa-numitii Cru Bourgeois Exceptionnel - Sociando-Mallet nu a fost de gasit. Eroare? Nicidecum. Neobositul Jean Gautreau a ales sa stea deoparte, in afara oricarei clasificari, simtind probabil ca intrarea in sistem ar afecta, in sens negativ, pozitia si imaginea vinurilor sale.
Scurta istorie
Cele mai vechi dovezi privind existenta acestui chateau, provin de la inceputul sec. al XVII-lea. Inregistrarile de atunci atesta faptul ca, la 1633, proprietatea in cauza era rezidenta unui nobil basc, numit Sociando. Din pacate, nu mai detinem decat date disparate despre istoria veche a domeniului. La momentul Revolutiei, se pare ca proprietarul era un anume Guillaume de Brochon, avocat destul de cunoscut, dar care a fost judecat si lasat cu mana goala, proprietatea fiind scoasa la vanzare. Noul proprietar a devenit personajul numit Lamothe, dupa care a venit randul unui capitan de vas, pe numele sau Mallet. In consecinta, proprietatea a fost denumita Sociando-Mallet. Cum ne-am obisnuit deja in Bordeaux, domeniul a trecut apoi prin mainile a nenumarati indivizi, ajungand intr-o stare de degradare accentuata. Dar ajungem in anul de gratie 1969, cand Sociando este cumparat de Jean Gautreau (foto jos).
La acel moment, proprietatea era un adevarat talmes-balmes. Podgoria fusese redusa la o suprafata de cateva hectare, iar cladirile din jurul acesteia erau intr-o stare avansata de degradare. Dar foarte hotaratul Gautreau nu s-a lasat invins de aceasta imagine dezolanta, deoarece avea o viziune foarte clara privind potentialul viilor de aici. De remarcat este terroir-ul de aici, compus fix din aceeasi "banda" de pietris care trece pe sub viile detinute de Chateau Latour sau de alte nume celebre din Medoc. Podgoria a fost extinsa, depasind in acest moment 50 de ha. Jean si-a indreptat apoi atentia catre cladiri, care au fost restaurate gradual. Bineinteles, s-a investit enorm in utilaje moderne de vinificatie. Pivnitele au suferit si ele modificari radicale, incluzand si o vinoteca impresionanta unde se odihnesc circa 10 000 de sticle din diverse recolte ale proprietatii.
Via si vinul
Jean Gautreau este un adevarat gardian al acestui chateau, ridicand atat de mult stacheta calitatii aici, incat vinul sau se poate bate oricand cu grand cru classe-uri mult mai cunoscute. Experienta mea cu aceste vinuri este destul de limitata si se rezuma la 2 exemple: 1995 si 1998. Ambele cazuri au ilustrat ceea ce am spus mai sus. Sunt vinuri clasice, barbatesti, cu clasa, tipice pentru climatul racoros din Medoc. Nu veti avea parte de bombe de fruct, ci de structura si potential urias de invechire. De altfel, in tinerete, Sociando-Mallet poate fi atat de strans si incapatanat, incat mai bine nu te apropii de el. Dupa cativa ani de adormire, s-ar putea sa va bucurati de ceva cu adevarat fin si nobil. Cat priveste preturile, acestea difera destul de mult, in functie de sursa. Sa spunem ca media este undeva intre 25-35 Euro/sticla, dar aici depinde si de anii de recolta. Daca detineti surse de incredere, va recomand sa achizitionati un Sociando cu ceva ani la bord. Totusi, daca aveti rabdare, tutun si posibilitati "tehnice", puteti uita de cateva sticle mai tinere pentru multi-multi ani...
Si inca ceva: nu ezitati sa achizitionati recolte mai "putin grozave" ale acestui chateau; Sociando este cunoscut ca fiind si de o constanta extraordinara in calitate, indiferent de conditiile generale ale unui an sau altul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
