Culoare galben-pai foarte deschis. Olfactiv, este exact ce te-ai astepta de la un Muscat; boaba coapta de strugure, aluzii de caisa confiata, note florale unde predomina trandafirii, plus usoare impresii mieroase si condimentate. Nu este nimic vulgar in aceasta exprimare, intensitatea este medie si, per total, un nas foarte bine definit. Gustativ, atacul este light spre mediu, diafan si chiar elegant pe alocuri, cu fruct copt care se aduna intr-un mijloc surprinzator de expresiv; aciditatea este medie si bine integrata. Daca va asteptati la un smirghel care sa va rada cavitatea bucala, puteti cauta linistiti in alta parte. Finalul este sec, precis si curat, unde notele citrice se dezlantuie in voie. Post gustul lung si persistent a fost surpriza cea mai mare pentru mine, aromele stand lipite de papile cateva zeci de secunde.
De ce este o asa mare surpriza acest amanunt? Pentru ca majoritatea aromatelor seci incercate de mine au pacatuit fix la capitolul cu pricina. Foarte multe mi s-au parut goale in mijloc, picand lamentabil pe final, cu arome nesustinute cap-coada. Da, pentru mine, sa vinifici un soi aromat in sec mi se pare mai degraba un trend si poate, pentru unii, un simplu experiment. Au fost extrem de putine exemple care au reusit sa ma convinga de viitorul unei asemenea directii, mai ales cand vine vorba de Muscat, Tamaioasa, Grasa, Busuioaca sau mai stiu eu ce. De fapt, ca tot am vorbit despre un Muscat, imi vine in memorie doar unul singur care mi-a creat aceeasi senzatie ca cel de mai sus: Ana de la Jidvei. In rest, nu mai comentez, tine de preferintele fiecaruia.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu