Sa purcedem, zic. Inca de la inceput, suntem introdusi in atmosfera incarcata de mister care se releva in fata privirilor noastre flamande:
"Undeva la Murfatlar exista un loc tainic, o adevarata ascunzatoare de comori. Este o pivnita stiuta de putini, in care vinuri de soi au fost pastrate in taina, ani de-a randul, dupa un vechi ritual."
Iata un text pe care si Dan Brown ar fi invidios. Bineinteles, locatia in cauza este un secret tinut cu dintii de zeci de ani probabil, si in care minunate opere de arta oenologice au asteptat cuminti momentul in care sa fie scoase la tamaduitoarea lumina. Acest moment a sosit, intr-un sfarsit care parea ca nu mai vine. Publicul amator este in delir. Ceea ce nu inteleg eu de fapt este referinta extrem de misterioasa la vechiul ritual pentru pastrarea vinurilor. Totul pare desprins dintr-o lume accesibila doar intitiatilor, celor speciali alesi in acest sens. Despre ce ritual este vorba, nu vom sti niciodata, cum este si normal intr-o atare situatie. S-or fi adunat niste baieti special desemnati pentru a binecuvanta sticlele o data la cativa ani? S-au performat incantatii si ritualuri magice pentru pastrarea corespunzatoare a vinurilor, fara surprize neplacute? Dosarul ramane inchis, pana la aparitia unor noi dovezi.
"Sauvignon Blanc 1975 Are o culoare intensa, de un galben adanc. Buchetul sau delicat respira o aleasa maturare si consistenta. Bogatia de tonuri confera buchetului finete si rotunjime. Aroma, fin cizelata de trecerea anilor, are note dulci, dar spontane"
Cine a spus ca romanul s-a nascut poet, a avut mare dreptate. Asta pe langa fotbal si politica, unde se pricepe si mai bine. Este imposibil sa ramai rece la o asemenea avalansa de cuvinte mieroase, menite sa-ti starneasca cele mai inaltatoare simturi. Dar cireasa de pe tort o reprezinta chiar ultimele 5 cuvinte: "...are note dulci, dar spontane". Hmm, time-out, va rog. Cum naiba vine asta cu notele spontane? Va dau cuvantul meu ca mi-am pus in functiune toti neuronii ramasi la dispozitie pentru a gasi cheia care sa deschida lacatul acestei exprimari mai mult decat ambigue. Ei bine, toti neuronii respectivi au facut combustie...spontana. Cum pot fi niste arome spontane? Apar brusc, din neant, atunci cand nu te astepti? Vinul este sec pana la capat si, hop, dupa vreo 2 minute, simti spontan o serie de note dulci in gura? Sau poate doar a sunat al naibii de poetic si autorul nu s-a mai sinchisit sa dezvolte ideea? Dar la o analiza peste masura de exhaustiva, si mai intriganta este folosirea acelui "dar". Pe undeva, ni se induce ideea ca acele note dulci au conotatii usor negative, dar factorul spontaneitate mai drege putin busuiocul pe final. Declar acest caz ca fiind nerezolvat, iar dosarul notelor spontane ramane in continuare deschis.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu