Acest Fieuzal 1993 mi-a picat in fata ochilor datorita unui pret bun (undeva la 20 euro), dupa care am cautat ceva referinte despre el pe sfantul internet. Cellartracker spune doar de bine, tot asa cum si Parker l-a considerat in trecut unul dintre putinele succese obtinute in acel an cel mult mediocru, ca si calitate generala a vinurilor. Asa ca mi-am asumat un risc oarecum calculat si am achizitionat sticla cu pricina. Nivel superb, de spui ca este imbuteliat acum un an, doar eticheta pare usor suferinda. Dar cui ii pasa de etichete in astfel de cazuri? Ei bine, am facut iarasi o alegere mai mult decat inspirata. Vinul a "cantat" din toate pozitiile si pe toate notele.
 |
| Cam asa arata un dop dupa 20 de ani... |
As dori sa fac o mentiune speciala in privinta dopului, de o calitate impecabila, fara nici un milimetru de scurgeri pe langa el. Si asta dupa 20 de ani, domnilor. Culoare rubiniu intens, fara urme evidente de maturitate, poate doar o foarte fada bordura caramizie. Am inceput cum nu se poate mai bine. Olfactiv, a livrat exact ce te astepti de la un Bdx matur: puternice note autumnale, fructe rosii mature, flori uscate, pamant reavan, pietre ude (ca nu le-am mai mentionat de ceva vreme), piele. Chiar daca notele mature sunt evidente, exista inca o prospetime care te face sa adulmeci paharul in mod repetat. Repet pentru a nu stiu cata oara: as mirosi astfel de vinuri ore intregi, fara sa ma plictisesc. Este ceva greu de descris cum se poate metamorfoza buchetul unui vin in timp. De aceea, consider in continuare ca orice incercare de a compara asa ceva cu un vin tanar este deplasata si ca un vin matur/vechi trebuie judecat din cu totul alte perspective. Trebuie sa-ti instalezi un alt program pentru a decoda vinul respectiv. Gustativ, am fost luat prin surprindere de o prospetime uimitoare a fructului si o concentratie in contrast extrem cu ce te-ai astepta de la un Bdx din 1993. Suculenta excelenta, factor de baubilitate ridicat, totul este integrat cum se cuvine. Aciditate superba, ba chiar mai exista si un rest de tanini care confera vinului structura necesara de a mai rezista ani buni de acum incolo. Final mediu, curat, suculent, spicy si cu aluzii de fructe uscate.
Intr-adevar, monsieur Parker, Fieuzal a fost un real succes in '93. Si inca mai poate duce, are destul material pentru asa ceva. Mai ales daca dai peste o astfel de sticla, aflata in stare impecabila. Ma felicit inca o data pentru inspiratie si va doresc sa aveti parte cat mai des de asemenea exemplare. Asta daca sunteti predispusi riscului. Daca nu, puteti merge pe "siguranta" oferita de trivialitatea tineretii :D
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu