Noile vinuri Gramma feat. Horatiu Malaele

Una dintre cele mai placute surprize de anul acesta, in materie de vinuri, o reprezinta noile etichete scoase la iveala de Casa Olteanu. Nu mica mi-a fost mirarea sa descopar veleitatile de iscusit desenator ale maestrului Horatiu Malaele. Rezultatele sunt chiar reusite, parol. In plus, aduc ceva fresh in peisajul incarcat peste masura al etichetelor autohtone. Stilul ceva mai caricatural, cu linii simple dar eficiente, da ceva mai bine pe o eticheta decat cine stie ce hriz brizuri complicate si fara sens.

Despre vinuri, numai de bine. De la aparitie si pana acum, nu tin minte sa fi incercat un singur vin cu adevarat mediocru, produs pe dealurile din dulcele targ al Iesilor. Editia 2013 vine cu lichide foarte proaspete, aflate inca in stadiu de integrare, dar deja extrem de baubile.

Feteasca Regala aduce un interesant iz floral, mixat cu tonuri puternice de mar, prune albe, piersica si o adiere de fan proaspat cosit. Gustativ, atacul este diafan, cu o densitate placuta si nederanjanta; factor ridicat de baubilitate, impresii light de fructe dulci, aciditate medie si deja bine integrata, final curat, fructat si cu unele aluzii minerale.

Aligote - nas mai intens decat al Fetestii, cu note puternice de para coapta, mar, piersica si caisa; odata cu aerarea, aluziile vegetale si minerale preiau controlul dar totul este bine dozat si deja integrat cum se cuvine in peisaj. Gustativ, avem un atac sustinut dar, in acelasi timp, lipsit de greutate; o rotunjime foarte placuta invaluie papilele, fructele bine coapte dau tonul, iar aciditatea sustinuta vine sa completeze un tablou reusit. Final cu usoare aluzii de grapefruit, coaja de portocala si intepaturi minerale. Un vin reusit, bine echilibrat inca de pe acum si care ar putea creste frumos pe termen mediu. De remarcat ca si dupa 2 zile, structura vinului a ramas intacta, fara schimbari majore in exprimare.

Cuvee Visan - vinul etalon al casei, un cupaj de Feteasca Alba, Regala si Aligote. In 2013, se prezinta intr-o faza inca usor confuza. Nasul este dominat de note primare de fruct abia iesit din fermentatie, plus puternice senzatii drojdioase. Tot para bine coapta iese in evidenta si aici. Gustativ, aceleasi senzatii "salbatice", cu toate ca rotunjimea si eleganta sunt prezente undeva in spate; doar ca mai este nevoie de timp pentru a iesi in fata. Aciditate puternica, intepatoare, final cu mult fruct copt si impresii citrice. Un vin destul de greu de evaluat obiectiv acum, recomand sa-i oferiti putin timp de odihna in sticla.

In concluzie, vinuri aflate pe drumul cel bun, plus un concept cat se poate de reusit. In acest moment, Aligote-ul este preferatul meu, avand deja o precizie de invidiat pentru un exemplar atat de tanar. Dar putina rabdare nu va strica pentru niciunul dintre ele.