Acest vin a fost unul dintre remarcatii mei pe 2012, dar nu am apucat pana acum sa-i dedic o postare speciala. Iata ca a sosit si momentul in care doresc sa va spun cateva impresii la "rece", asta si pentru ca am avut ocazia de a-l diseca in intimitatea propriului barlog. Ne-am intalnit prima oara la Goodwine si am fost impresionat instant de aceasta licoare. Pentru cei care nu stiu inca, este vorba de o Tamaioasa Romaneasca, cu doar 9,5% alc. si 190 gr zahar rezidual/litru.
Culoare galben-auriu deschis si stralucitor. Nasul este o combinatie superba de note florale (petale de trandafiri), miere, caisa uscata si acea nota distincta de boaba de strugure bine coapta. Nu veti gasi fructe exotice, poate doa o adiere de ananas. Nu este nimic exploziv, agasant, aromele sunt livrate intr-un pachet cat se poate de elegant. Gustativ, se continua aceleasi senzatii din nas, fructe uscate cat cuprinde, iar zaharul este perfect integrat si echilibrat de o aciditate surprinzatoare. Final lung, tonic, cu aluzii amintind de coaja de portocala si miere.
Pentru ca tot am adus aminte de Goodwine, am tinut musai atunci sa compar acest Dessert cu Nectar de la Liliac. Ei bine, diferentele sunt notabile, in primul rand la nivel de abordare si de prospetime. Nectar e un vin mult mai exploziv, exotic si "sticky". Cel de la Stirbey, in schimb, este un vin mult mai precis, elegant, fin si proaspat. In cele din urma, e o chestie de gusturi personale. Ambele vinuri sunt reusite, dar alegerea mea se indreapta indubitabil catre Dessert.
Cat priveste pretul, nu va asteptati sa fie ieftin, ba din contra. O sticla de 0,375 l costa online cel putin 67 lei (Vindor). Bineinteles, puteti da si peste preturi mai mari, nu cred ca asta ar fi o mare problema la noi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
Ne puteti explica incadrarea in categoria Vin de Masa?
Anonim, aici cred ca producatorul te poate lamuri cel mai bine. De obicei, acest gen de clasificare are legatura cu arealul din care provin strugurii. Daca acesta nu se incadreaza in vreun DOC, se apeleaza la astfel de trepte de clasificare.
Sau arealele...
Sau adaosul de zahar...
cu adaosul de zahar nu stiu ce sa spun, nu cred ca asta influenteaza clasificarea. Cel mai cunoscut exemplu este al super toscanelor, multa vreme clasificate drept vinuri de masa si asta dintr-un singur motiv: nu indepineau criteriile privind procentele de soiuri in cupaj
De-clasificarea intentionata ridica suspiciuni in privinta acestui vin, tocmai pentru ca legea spune ca la "vin de masa" poti face fara probleme cele doua magarii: adaos de zahar si combinarea cu vin de orice alta provenienta.
Acum putem sa suspectam orice si pe oricine. Am baut destule dulci la viata mea si nu mi s-a parut ca acesta ar avea zahar adaugat. Crede-ma, senzatia artifiala rezultata dintr-o astfel de practica, se simte
Trimiteți un comentariu