De aceasta data, regimentul propus a fost majoritar italian, format din soldati din zona Abruzzo. Mai exact, Tenuta Ulisse. S-au mai strecurat un roman de la Recas si un francez din zona Rhone-ului.
Am inceput cu Unico Brut 2010. Un spumant ok, dar destul de slab din punct de vedere aromatic. Ba chiar neutru pe toata linia, as putea spune. Nimic special, baubil dar cam atat. Dupa care a venit randul unui "vin" mai special, asa-numitul Nativae 2011. Pentru obsedati, acesta este un vin naturel 100%, fara adaosuri de tot felul si chiar fara pic de sulfiti. Culoare galben aurie si tulbure. Nas destul de interesant, de must, cu note florale si de fructe albe. Dar gustativ, dezamagire uriasa. Plat, fara zvac, un soi de bors cu pretentii de vin. Cel putin din punctul meu de vedere. Vinul asta costa peste 90 de lei la importator, iar eu zic un mare pas. Sa-l bea altii cu gandul reconfortant ca e ceva natural. Amaranta Pecorino 2011 este un vin alb mult mai serios, cu lemn bine integrat, fructe albe bine coapte, are destula greutate si prezenta pe papile. Totusi, e genul de exemplar in care alcool-ul isi face de cap dupa o vreme si devine obositor. Cel mai vajnic component al regimentului italian s-a dovedit a fi Unico Passerina 2012. Un nas care explodeaza in toate versiunile posibile de pere, foarte parfumat dar intr-un mod placut, nicidecum dezagreabil. Se duce pe gat cu o viteza ametitoare, fresh din cale afara; il are pe acel: "hai, mai toarna un pahar". S-a mai strecurat si un rose Unico Cerasuolo, un vin ok dar deloc pe gustul meu.
Unwined Pinot Noir 2011 este un vin mai putin cunoscut al celor de la Recas. Asta se datoreaza faptului ca este destinat pietei americane si sansele sa poata fi gasit prin magazinele noastre, sunt pur intamplatoare. Nas regulamentar de Pinot, gust cat se poate de ok, cu fruct usor dulceag dar placut, aciditate buna, finish scurt dar curat. Corectitudinea acestui vin este de netagaduit. Nu exista nici o nota deranjanta in el. Bine, are acel sentiment de produs industrial, dar macar nu pare a sugera ceva din cale afara de artificial si nu iti da impresia ca bei apa alcoolizata cu drajeuri. O surpriza frumoasa.
Am incheiat in forta, cu un Domaine Charvin Cotes-du-Rhone 2006. Vinul serii, cel putin din punctul meu de vedere. Un producator celebru de Chateauneuf nu prea are cum sa dea gres nici la acest nivel de clasificare. Un vin precis, perfect echilibrat in toate departamentele si care mai are cativa ani in fata. Are greutate dar, in acelasi timp, este suculent si are prospetime.
Pe loc repaus!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu