La inceputul acestei saptamani, a avut loc o noua degustare marca Ionut "Vinescu". Evenimentul s-a desfasurat in cadrul aceluiasi restaurant aflat la inaltime, "Perla Dunarii", si a cuprins, in principal, vinuri din portofoliul Petro Vaselo. Participantii au fost in formula completa: Ionut, George, Alina, subsemnatul si invitat special, Stefan (Agress Galati). Pe langa vinurile mai sus mentionate, s-au mai infiltrat un Burgund Mare de la Wine Princess, un Cuvee unguresc de la Tiffan's si un Rhein Riesling de la F'autor.
Voi incepe cu trecerea in revista a suspectilor de la Petro Vaselo, un producator destul de apreciat pe la noi dar cam ignorat de mine, din varii motive gen: preturi mari, vii tinere, struguri obtinuti aici dar vinificati in Italia, si altele. La sfarsitul serii, m-am felicitat pentru alegerea ignorantei in acest caz; vinurile nu m-au dat deloc pe spate, ba chiar unele mi-au displacut total. Am inceput cu un spumant rose, Bendis Brut, singurul exemplu de la ei care s-a dus foarte usor pe gat si mi-a oferit un grad minim de placere. Alb de PV 2011 (Chardonnay), debuteaza cu un nas destul de interesant dar gustativ e prea mult pentru mine: greu, corpolent, pe alocuri uleios, aciditate precara si un finish acrisor fara zvac. Rosu de PV 2011 (Cab Sauv) s-a dovedit a fi genul de vin pe care il urasc cel mai mult pe asta lume: ultra-alcoolizat (15%), fructe supra-coapte, extractie cat cuprinde, lipsa totala de echilibru in toate departamentele. Ii felicit pe toti cei care reusesc sa bea mai mult de un pahar din acest lichid; eu n-am reusit mai mult de 2 guri. Ovas 2009 merge tot pe coordonate moderne, cu mult fruct supra-copt si extract puternic, dar este clar mai bine realizat, e ceva mai focusat, ba chiar are si un strop de prospetime in gust. Totusi, acest stil ma oboseste cumplit. Doar pentru fani. Otarnita Pinot Noir 2010 - nu are rost sa va povestesc prea multe; un vin slab de tot, cu un nas cat de cat interesant, dar la nivel gustativ pica lamentabil, fara pic de identitate, apos, scurt si acru pe final. Nu inteleg ce s-a intamplat acolo, mai ales ca o sticla de asa ceva iti poate scoate din buzunare peste 60 de lei.
Infiltratii serii s-au dovedit a fi si cei mai reusiti, pentru mine cel putin. Burgund Mare 2009 de la Wine Princess, un vin sincer, simplu, cu fruct decent, dar bine echilibrat si suculent. Tiffan's Immortal Cuvee 2009, un cupaj obtinut din trilioane de soiuri dar care s-a dovedit a fi unul reusit: in stil Beaujolais, fruct rosu pur, nefortat, bine echilibrat si juicy. Foarte dragut. Am incheiat festinul cu un Rhein Riesling Late Harvest de la F'autor, foarte ok, nas cu mult fruct exotic, gust ok, nivel de zahar exact cat trebuie, aciditate buna, destul de proaspat.
Va multumesc pentru atentie.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu