Atunci cand am aruncat o privire pe contra-eticheta, mi-am dat seama instant de ce nu m-a incantat din cale afara: "fermentatie la temperaturi ultra joase", "racirea strugurilor prin metoda exclusiva Ulisse", "vinificare in lipsa totala a oxigenului". Pentru multi poate suna foarte misto, cool, high-tech, dar pentru mine inseamna un singur lucru: experiment de laborator. Dar sa trec rapid la disectia acestui Pecorino.
Culoare galben-auriu, intens si stralucitor. Primul impact al nasului este devastator: arome extrem de intense, se trece prin toata gama de fructe albe supra-coapte, mere batute, soc concentrat, citrice, fructe exotice ca ananas, mango si papaya sau alte minunatii de genul. Apar si ceva note de ardei gras si telina, dar sunt ascunse undeva in spate. Gustativ, se continua linia din nas; atac sustinut, puternic si barbatesc, fructat din cale afara. Din fericire, exista si o aciditate destul de sustinuta care mai taie putin din avantul hoardelor fructate. Finalul este mediu, cu ceva aluzii mieroase, putin cam grele si obositoare pentru ale mele papile.
Daca ar fi sa rezum Pecorino de la Ulise, ar suna cam asa: se deschide ca un Sauvignon, continua ca un Chardonnay si termina apoteotic in stil Pinot Gris. Din punct de vedere tehnic, nu prea am ce sa-i reprosez. Este foarte bine lucrat pentru genul asta de vin. La nivel emotional insa, m-a lasat complet rece. Pare exact tipul de vin pe care ajung incet-incet sa-l urasc: realizat exclusiv pentru a impusca distinctii si punctaje cat mai mari. Fani se vor gasi destui, dar in persoana mea nu si-a gasit un aliat. In concluzie, dragii mei, de gustibus si cam atat.
45 lei/sticla - Vinescu.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu