Cantina di Soave - Amarone della Valpolicella Cadis 2007 (Italia)

O descriere pe larg a producatorului si a vinului mai sus amintit, puteti gasi la George. Nu am fost si inca nu sunt un mare fan al vinurilor italiene. Bineinteles, exista si exceptii de genul Barolo, Barbaresco sau, ocazional, Chianti Classico. In rest, aceasta zona a lumii nu ma atrage in mod deosebit. Cu atat mai mult, astfel de vinuri speciale gen Amarone sau Recioto. Inteleg ca sunt chestii putin diferite de ceea ce incercam de obicei, ca procesul de obtinere este unul destul de complicat, dar cu gusturile personale nu te pui.

Nu mi-am schimbat optica nici dupa ce am incercat acest Amarone. Nu intelegeti gresit, este un vin foarte bun, bine facut si, sa spunem, diferit. Dar este unul pentru cei care apreciaza cu adevarat stilul respectiv.

Mai intai, te intampina o culoare rubinie intensa, cu tente sangerii. Un nas nu din cale afara de intens, cum te-ai astepta in cazul unui Amarone. Oarecum de inteles, deoarece sticla fusese deschisa de ore bune si decantata inca ceva timp la mine. Cuvantul de ordine este tutun, fie ca vorbim de foi sau de ceea ce ramane in scrumiera dupa ce tragi un fum. Dupa care urmeaza note intense de piele, ceva fructe rosii dar adevaratul dirijor este pruna. Proaspata, uscata, afumata, de care vreti. Gustativ, avem de-a face cu un vin dens, dar cu o greutate destul de bine tinuta sub control. Nu este atat de intens si lipicios ca alte exemplare de acest gen. Ba chiar as putea spune ca mi s-a parut o varianta ceva mai light de Amarone, in sensul in care poate fi baut mai usor decat te-ai astepta. Fructe bine coapte, visina uscata si o mineralitate surprinzatoare. Taninii sunt bine integrati si fini, iar aciditatea este cam suspect de bine reprezentata. Final suculent, dominat de condimente, cireasa, pruna si o idee de ciocolata amaruie.



Din cate stiu, pretul unei sticle este in jurul a 30 Euro. Pentru un Amarone, sa-i spunem entry-level, e o afacere destul de buna. Doar daca sunteti atrasi de acest tip de vinuri.