Joseph Drouhin Nuits-Saint-Georges 1988 (Franta)

Ohh, Burgundia! Un univers fascinant, unde exceptionalul se intalneste cu mediocrul, unde mitul se impleteste cu realitatea. Cand vine vorba de vinuri mature, Bordeaux iti ofera mai putine surprize neplacute decat in cazul majoritatii regiunilor. Cu Burgundia este alta poveste. Bineinteles, o selectie extrem de atenta iti poate aduce placeri dintre cele mai senzuale. Dar, in acelasi timp, dezamagirile pot fi cat se poate de crunte. In ultimii 15-20 de ani, constanta in calitate a crescut dramatic dar, credeti-ma, Burgundia va ramane mereu o frustranta necunoscuta, unde veti patina pe o gheata foarte subtire.

In anii '80, doua au fost recoltele ce au marcat acest deceniu in Burgundia: 1985 si 1988. Cu ocazia unei degustari din 2008, Charles Rousseau (Domaine Armand Rousseau) i-a marturisit lui Clive Coates, marele specialist al zonei: in 1988, cineva ar fi trebuit sa fie un idiot sa nu faca vin bun; daca unii au dat-o-n bara, atunci ar trebui sa-si schimbe meseria. Aceste cuvinte rezuma foarte elocvent excelenta unui an ca 1988. Totul a fost la cote maxime: fruct, aciditate, tanini. In 2008, cele mai multe vinuri incercate cu ocazia degustarii de care aminteam mai sus, s-au prezentat tinere, zglobii si pline de promisiuni.

Inarmat cu astfel de informatii, dar si cu o ciudata dorinta de a juca un soi de ruleta ruseasca, m-am hotarat sa experimentez pe propriile papile ce si cum e cu aceste Pinot-uri din 1988. Ochii mi s-au oprit asupra unuia dintre cei mai de incredere producatori din zona - Joseph Drouhin. Vinul in cauza este un Nuits-Saint-Georges, o micro-regiune din celebra Cote de Nuits. De obicei, vinurile produse aici au ceva mai mult zvac si mai putina eleganta, cel putin in tinerete. Dar destul cu povestile, cred ca este timpul sa trec la impresiile lasate de suspectul Drouhin.

Culoare: rubiniu deschis, tipic, cu o pronuntata bordura portocalie.

Nas: intensitate medie, matur, fructe rosii de padure si nuante florale; din nou, acea senzatie minunata de toamna care te transporta intr-o padure, lungit pe un covor de frunze aramii. Dupa o vreme, isi fac aparitia note pronuntate de rom, ceva pamant si o usoara si intriganta atingere untuoasa. Un nas delicat, demn de un Pinot Noir autentic. Dupa cateva ore au iesit la iveala si unele note metalice.

Gust: dragii mei, aici am dat de jackpot. Nu e vorba de cine stie ce complexitati aromatice, ci de o puritate a fructului cum rar poti intalni la un vin modern. O senzatie minunata de suculenta ce iti da impresia ca poti "mesteca" vinul. Delicat, feminin si elegant. Aciditate serioasa si un final dominat de note de capsuni si cirese negre. Post-gust persistent, marcat de o vinozitate dezarmanta si tone de visine proaspete. Echilibrul acestui Pinot Noir este surprinzator, mai ales ca vorbim de un vin cu o clasificare modesta, de tip villages. Ma intreb cum s-or prezenta un premier cru sau un grand cru din 1988. Cine stie, poate masochismul meu va invinge din nou, in viitorul apropiat :)

So far, so good. N-am avut nici o surpriza neplacuta cu vreunul dintre vinurile vechi achizitionate in ultimul timp. Ceea ce nu poate decat sa ma bucure, si sa ma incurajeze in continuare sa-mi focusez finantele catre astfel de exemplare.

Pretul? 28 Euro/sticla. Provenienta? Un comerciant de vinuri belgian.