Am tot vorbit despre Pinot Noir pe ast blog. Ba chiar am avut si un scurt foileton despre Burgundia si vinurile sale. Se cam stie deja ca vinurile obtinute din acest soi extrem de sensibil se vand, de obicei, la preturi destul de mari. Bine, exista si Pinot Noir-uri la preturi mici, dar aveti 90% sanse sa dati peste ceva cel mult mediocru. Asta este valabil mai ales cand aducem vorba de Burgundia sau Noua Zeelanda. Romania este inca perceputa in afara ca o tara care produce Pinot Noir ieftin si destul de corect. Din pacate, nu am fost in stare pana acum sa iesim din aceasta categorie si nu prea inteleg de ce. Potential exista din plin, suntem printre putinele pamanturi privilegiate sa adaposteasca acest soi si, totusi, nu profitam cum se cuvine de aceasta oportunitate. Intr-adevar, nu ne putem lua la tranta cu producatorii traditionali, dar macar sa insistam mai mult tot ar fi o chestie demna de incercat.
Acest Pinot Noir Single Vineyard, produs de Halewood, este mai mult decat corect: este un vin chiar bun si al carui pret nu reflecta realitatea "din teren" - 21 Lei (Cramele Rhein). Pe pietele externe, un Pinot Noir sub 10 Euro este perceput ca fiind o posirca si este pacat, pentru ca vinul in cauza ofera destule. Dar, ma rog, aici este treaba celor care se ocupa de marketing...
Incepem cu aspectul vizual. Culoare rubinie intensa, ceea ce m-a facut sa stramb din nas putin. De obicei, acesta este un semn de extract impins peste limita, mai ales la un Pinot Noir. Totusi, mi-am putut vedea degetele prin pahar, asa ca nu s-a exagerat din cale afara la acest capitol. Nasul este dominat de arome concentrate de fructe de padure, cirese negre si putina pruna. Lemnul este foarte bine integrat, doar cat sa-i confere eleganta. In gura, vinul prezinta o concentratie surprinzatoare si are adancime; din nou cirese negre, capsuni. Finalul vine ca un tavalug, cu tanini fermi care-ti cuprind instant gura. Ca sa vezi, vinul asta mai are si potential de invechire bunicel. Inca 2-3 ani pus deoparte si cred ca veti avea surprize si mai placute. Exista o umbra de dulceata in post-gust, dar este naturala si nefortata.
In concluzie, un vin in stilul Lumii Noi dar care nu impinge limitele. Nu ai impresia ca bei un Shiraz, ca in cazul multor Pinot Noir-uri din California sau Noua Zeelanda. Din nou, o surpriza placuta, ca si in cazul celor doua cupaje albe din aceeasi gama single vineyard al celor de la Halewood. Si inca ceva. La Catina a impuscat 82 pct de la Vinul.ro si 87 pct de la Tom Cannavan.
La cealalata extrema s-a situat un Pinot Noir 2008 Vinul Cavalerului. Nu insist asupra lui pentru ca nu este mai nimic de spus. Chit ca mi-a placut mirosul initial de grajd si lana umeda (off, draga Burgundie!), disipat mai tarziu si transformat in nuante timide de cirese si capsuni, gustul a fost de-a dreptul flasc. Un soi de apa colorata cu arome vagi de vin. Si cam atat.
In episodul urmator, voi trage o fuga in Africa de Sud, asa ca stati pe aproape :)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu