Livia Cabernet Sauvignon 2009 - Crama Girboiu (Romania)

Voi fi scurt ca si vinul de fata, semnat de Crama Girboiu.

Servit la o temperatura de 13-14 grade, acest Cabernet debuteaza cu o puternica adiere de alcool (14%) cam neintegrat cum trebuie. In rest, registrul tipic: fructe foarte bine coapte, coacaze, afine, prune usor afumate. Din pacate, cam prea coapte pentru mine, aproape de dulceturi si gemuri. Gustul este destul de plin, aceleasi senzatii dulcege de fructe bine coapte, ceva visina si cirese negre pe final. Aciditate bunicica, tanini prezenti dar fara a deranja prea tare. Final scurt, usor dulceag (aveam de-a face cu un demisec). Alcool-ul se simte si in gust, cu toate ca nu la fel de puternic ca in nas. Nu trebuie sa va mai spun ca, odata ce temperatura de servire creste, senzatiile alcoolice devin si mai nabadioase.

Pentru unii, cei 17 lei dati pe el in Real ar merita sa fie scosi din buzunar. Nu pot spune ca este un vin prost, ci doar unul in afara gusturilor mele obisnuite si o idee cam dezechilibrat datorita nivelului de alcool plecat la plimbare. In rest, nimic iesit din comun sau alte defecte majore.

Puteti gasi vin bun si la bag-in-box

Zilele trecute, George anunta pe Facebook aparitia unei oferte bune in Selgros: Merlot Castel Starmina (Vinarte) la bag-in-box de 3l, la doar 17 lei. A doua zi m-am infiintat la raionul de vinuri din Selgros si am plecat burdusit cu o cutie de Merlot, dar si una suplimentara de Riesling, aceasi gama.

Varianta 0,75 l

Acum, nu stiu exact daca este vorba de acelasi Merlot imbuteliat la sticla. Oricum, ceea ce se afla in cutie este cu siguranta un best buy, daca stai si te gandesti ca face sub 6 lei/litrul. Nas tipic de Merlot, prezenta decenta in gura, aciditate buna, ba chiar sunt si ceva tanini naravasi. Ganditi-va la ce lichide genocid puteti gasi pe la vinariile din coltul blocului si care au pretentia ca sunt facute (si) din struguri. Nu e de lepadat nici Riesling-ul. Cu toate ca e catalogat drept demi-sec, e din acela care vireaza spre sec si nu spre demi-dulce (prietenii stiu de ce).

Asa ca, daca il zariti pe undeva, nu-l ocoliti. La masa de zi cu zi, merge ca uns, parol.

Senzational: Lafite se duce la vale?!

Senzational, incredibil! Chateau Lafite Rothschild, marea dragoste a chinezilor, se cam duce la vale in ultima vreme. Iata doua tabele edificatoare ce indica miscarea preturilor pentru Lafite, via Liv-Ex:

Se pare ca, de la sfarsitul lunii Iunie 2011, preturile pentru toate cele 10 recolte din tabel au scazut la unison. A se observa ca cel mai drastic avant in prapastie l-a inregistrat Lafite 2008. Stiti, cel cu simbolul chinezesc pentru cifra 8. Vai de mine si de mine, asta da tragedie in lumea vinului!

Ziua in care am devenit un revolutionar

Nu, nu este vorba de asa-numita "revolutie" din '89. Eram prea necopt pentru a iesi pe strazi in acele zile. Este vorba doar de un manifest la care am aderat - Score Revolution. Cei care imi citesc opiniile pe acest blog, stiu prea bine ca sunt un infocat "dizident", atunci cand vine vorba de notarea vinurilor. Cu toate ca inteleg, pana la un punct, utilitatea acestui sistem.

Din acest intreg manifest prezent pe site-ul in cauza, mi-a sarit in ochi si principala cauza pentru care EU consider inutil sistemul celor 100 pct, mai ales: notele vinurilor sunt lipsite de valoare, o serie de simboluri statice acordate unui produs dinamic si aflat in continua evolutie. Pot intelege ca sistemul de notare sa fie util in primul rand celui care il foloseste, dar pentru consumator ar trebui sa fie mult mai importanta descrierea vinului. Mai ales in vremile noastre cand, datorita unei uniformizarii a calitatii, singura problema a cam ramas cea a stilului in care este facut un vin sau altul.

Prin aceste ganduri nu doresc sa-i atac pe cei care folosesc aceasta metoda, departe de mine asa ceva. Este doar intarirea unei opinii personale, prin care cei care ma citesc sa inteleaga mai clar de ce evit sa acord note vinurilor. Parerea asupra unui vin disecat pe acest blog este doar a mea, consumatorii trebuie sa decida singuri daca acel vin merita sau nu atentia lor. Aveti incredere in propriile voastre gusturi!

Ce frumoasa este viata lui Jay Miller!

Probabil va intrebati acum cine naiba mai este si Jay Miller? Ei bine, pe scurt, Mr. Jay este un asociat al lui Robert Parker si cel care diseca vinurile spaniole in cadrul Wine Advocate. Nimic special, veti spune. Pai asa si este in mare parte doar ca, in ultima vreme, individul in cauza a fost subiectul mai multor scandaluri. Scandaluri care implica sume enorme, diverse excursii si degustari in land-ul spaniol, plus un nume extrem de controversat - Pancho Campo MW (mai pe romaneste, Master of Wine). Nu voi intra in detalii prea multe, deoarece avem de-a face cu o tesatura destul de complicata e evenimentelor. In schimb, ma voi referi putin la ultima patanie declansata de Jay.

De la stanga la dreapta imaginii: Pancho Campo si Jay Miller

Conform unui articol spaniol, preluat de Chris Kissack (aka Winedoctor), Jay Miller s-a bucurat de o calatorie in provincia Navarra, aranjata de...ati ghicit, Pancho Campo. Costul total: 100.000 Euro! Cu toate ca activitatea forumului Wine Advocate se desfasoara in spatele usilor inchise (a se citi: a usilor ce se deschid daca platesti), cativa "contribuabili" au cerut lamuriri suplimentare din partea lui Parker in aceasta problema. Se pare ca subiectul a atins vreo 46 de postari, dupa care cerberul forumului, Mark Squires, a inchis definitiv discutia. Da, daca nu stiati, cam asa se desfasoara lucrurile pe forumul lui Parker, atunci cand sunt atinse subiecte sensibile. Curata democratie. Ma rog, ideea este ca Parker a reusit sa dea un raspuns evaziv si sa mentioneze ca, de fapt, toata aceasta vizita nu a costat 100.000 Euro, ci ca a fost vorba de un curs platit de "doar" 15.000 dolari. Deci, Jay Miller a primit aceasta banala suma, doar pentru a tine un curs. Parker concluzioneaza: "Nu vad unde este conflictul. El (adica Jay), ca si noi toti, suntem platiti sa tinem anumite cursuri".

O fi asa cum zici tu, mai Robert, dar, asa cum bine remarca si Chris, nu asta este principala problema pusa pe tapet. Este normal ca un specialist, oricare ar fi el, sa fie platit pentru a tine cursuri sau seminarii in diverse locuri si cu diverse ocazii. Toata lumea trebuie sa traiasca. Ceea ce intriga este suma de care vorbim: 15.000 dolari pentru un amarat de curs? Si nici macar nu vorbim de vreun specialist, gen Jancis Robinson, ci de un psiholog devenit comerciant de vinuri si, mai apoi, partenerul lui Parker. Se poate dezbate la nesfarsit daca avem aici un conflict de interese. Linia este foarte subtire. Repet, nu plata in sine este condamnabila (ba chiar e normala), ci suma adusa in discutie. Iar aici treaba cam pute, mai ales ca Miller nu este la primul scandal de genul acesta.

Iar cu aceasta minunata ocaziune, as vrea sa aduc anumite lamuriri suplimentare in ceea ce ma priveste si, mai ales, in privinta activitatii mele care se rasfrange in randurile acestui blog. Am decis sa preiau modelul lui Chris Kissack in sensul in care, la sfarsitul fiecarui an, voi prezenta un raport detaliat al degustarilor si evenimentelor de profil la care am luat parte. Bineinteles, de interes planetar vor fi mentiunile cu privire la eventualele "beneficii" acordate de diversi organizatori, ca de exemplu: transport, casa, masa si sticle "moaca". Cu toate ca am dat dovada de destula transparenta pana acum, consider ca o astfel de centralizare a datelor respective va fi mai utila cititorilor. Stiu ca unii nu vor fi miscati de o asemenea abordare, dar chiar nu imi pasa; consider ca mai transparent de atata nu pot fi, iar cui nu-i convine, are deplina libertate de nu ma mai citi pe veci. Vorba aceea: ai telecomanda, schimba postul. Nu de alta, dar am impresia ca unii au inceput sa creada ca am ajuns un soi de Parker, cu o influenta majora asupra deciziilor consumatorilor. Ce-am mai ras, ce m-am distrat :))

Funny: Solo Quinta revine in forta!

Cred ca incepe sa-mi placa aceasta nou-infiintata categorie pe al meu blog. Postarea mea anterioara, referitoare la pretul unei sticle de Solo Quinta 2009 pe un site belgian, a nascut ceva discutii, in care unii sau altii si-au sustinut punctele de vedere, mai ponderat sau mai agresiv. E o problema care, probabil, nu va fi lamurita niciodata asa ca, de acum incolo, voi privi astfel de situatii doar ca pe niste chestii amuzante. Dar, la naiba, nu ma impiedica nimeni sa mai presar putina sare pe rana.

In episodul "funny" de astazi, principalul actor este aceeasi Solo Quinta 2009, de data aceasta fiind reperata de ochiul meu ager (sic!) pe un magazin online de vinuri, din Olanda. Partea cu adevarat amuzanta vine chiar acum: pretul acestui vin este si mai mic decat in cazul belgienilor :)) Dovada aici. Si mai interesant este ca olandezii detin si un Rosso di Valachia 2005, dar care se da la un pret dublu fata de cum il poti gasi prin hyper-market-urile noastre.

Acum, stau si ma intreb: dintre cele doua situatii, care este cea "normala"?

Funny: Solo Quinta georgiana

Tot sapand dupa diverse magazine de vinuri din strainatate, ochii mi-au picat pe o chestie haioasa, prezenta pe un site belgian de specialitate.

La categoria proaspat sositi in magazin, am dat si peste Solo Quinta 2009 dar, surpriza, se pare ca Recas s-a mutat in...Georgia :)) Dovada aici. Trecand peste aceasta mica scapare a belgienilor, va rog sa remarcati pretul. La cati leuti puteti gasi la noi sticla in cauza?

Kanu Chenin Blanc 2009 (Africa de Sud)

Dupa cum bine remarca si George intr-un post de pe al sau blog, Galati s-a transformat intr-un oras al minunilor, in ultima vreme. Dupa ce Otelul Galati a provocat, probabil, cea mai mare bucurie acestui oras, iata ca a mai rasarit ceva ce nu credeam ca am sa vad vreodata pe aici: un magazin specializat de vinuri, ba chiar si wine bar daca doriti sa consumati la fata locului. Dar despre noul magazin Le Marche, caci asa se numeste stabilimentul cu pricina, voi face un post separat, asa ca voi trece direct la primul vin incercat pe terasa acestuia: un Chenin Blanc sud-african, produs de Kanu.

Culoare galben deschis, cu usoare reflexii aurii. Nas puternic, dominat de note de pepene galben, citrice si o gramada de mango, dar si o usoara tenta minerala, foarte placuta. Gust neasteptat de plin, textura destul de cremoasa, fructe exotice de toate neamurile, ceva caisa si piersica, citrice. Aciditate medie care balanseaza bine fructul, finish mediu si curat. Totusi, exemplul de fata este mai mult un demi-sec, restul de zahar simtindu-se destul de bine spre final. Din fericire, aceasta usoara dulceata completeaza fericit intregul tablou.

Dupa cum am tot spus pe aici, Lumea Noua imi surade din ce in ce mai mult in departamentul vinurilor albe. La cei 25 de lei/sticla, acest Kanu este o cautatura buna. 9 lei daca doriti sa-l serviti la pahar, dar nu vi se pare mai convenabil la sticla? :)

Vinurile grecesti au poposit si la Galati

Dupa meteoricul periplu bucurestean, cu ocazia degustarii organizate de Murfatlar, nici nu am avut timp sa-mi revin prea bine ca a urmat o noua degustare. De data aceasta, in minunatul meu oras de bastina, Galati. Evenimentul a fost pus la cale de Razvan Avram si Ana Maria Nazarie, cei care se ocupa de destinul magazinului Good Point din Iasi. Toate meritele organizarii "la sol" ii revin lui George. Dar sa trecem direct la descrierea vinurilor, pe care le puteti gasi si pe acest blog, la sectiunea dedicata magazinului online Good Point.

1. Lafazani Prorogos 2010 - Alb

Cupaj de Roditis (70%) și Savatiano (30%). Un vin entry-level cu un raport calitate-pret bun. Nas floral, citric si mineral, care nu te agreseaza defel. Gust usor, rotund, predomina nuantele citrice, aciditate medie. Vin de baut la baterie :)

2. Lafazani Prorogos Retsina 2010

Din nou, un cupaj de Roditis si Savatiano. Pentru cei care au fost prin Grecia si au baut asa-numita Retsina prin diverse taverne, e bine de stiut ca acest exemplu nu prea are legatura cu "bombele" respective. Bineinteles, nuantele de rasina si pin sunt acolo, dar sunt mult mai elegante si subtile. Un vin rotund si extrem de usor de baut, din nou. Imi place filozofia acestor greci, pana acum...

3. Lafazani Moschofilero 2010

Tot un vin alb, obtinut din soiul Moschofilero. Deja am intrat in categoria "medie", asa ca acest vin s-a prezentat o idee mai serios, cu note minerale, plus ceva fructe albe. Gust destul de elegant, echilibrat, floral, din nou aciditate medie. Finish proaspat si crocant. Favoritul meu dintre albe.

4. Lafazani Prorogos Rose 2010

Un cupaj de Roditis (65%), Moshato (20%) si Agiorgitiko (15%). O culoare ceva mai inchisa decat a unui rose traditional, apropiata clairet-ului bordolez. Nas dominat de fructe rosii proaspete si flori (nu neaparat trandafirul atat de des intalnit). Gust tipic, fructe rosii dar si usor mineral. O idee cam apasator pe final. Bine, eu am o problema cu rose-urile si nu prea ma impac bine cu ele, asa ca altora s-ar putea sa placa mai mult.

 

5. Lafazani Prorogos 2010 - Rosu

Cupaj de Agiorgitiko (70%) și Cabernet (30%). Nas proaspat de fructe rosii si, din nou, o mineralitate placuta. Echilibrat, prezenta usoara si subtila in gura, se duce pe gat cat ai zice peste. Un soi de mixtura intre o Babeasca si un Pinot Noir. Vin de petrecere, ce sa mai.

6. Lafazani Agiorgitiko 2009

Obtinut din soiul Agiorgitiko (100%). O treapta superioara de calitate si s-a simtit inca din nas. Visine bine coapte, cirese negre si, din nou, usoare nuante florale. Gust usor, poate parea subtire pentru unii, dar nu e cazul la mine. Ca si exemplele anterioare, acest vin este facut tot pentru a-l bea rapid si nu pentru a contempla la nemurirea sufletului in prezenta lui. Incep sa simt din ce in ce mai mult lipsa unor astfel de vinuri. Echilibrat, elegant, proaspat, aciditate medie. Post-gust suculent si mediu.

7. Lafazani Nemea 2007

Ultimul vin al serii si varful de gama al producatorului. Tot Agiorgitiko (100%). Baricat 12 luni. Cum era de asteptat, acest lucru se simte, prima data fiind invaluit de note de vanilie, cafea si ceva piele. Dupa care urmeaza fructe rosii bine coapte, pamant si aceleasi obsesive nuante florale. Nasul mi-a amintit de un Chianti Classico de calitate. Gustativ, din nou m-au surprins eleganta si usurinta cu care poate fi baut. Nu este greu, ci bine echilibrat si suculent. Aciditate buna si tanini fini, finish mediu spre lung.



In concluzie, o seara mai mult decat reusita. Apreciez filozofia producatorului grec, deloc in ton cu moda vinurilor moderne. Toate exemplele incercate au dat dovada de autenticitate si prospetime. Chiar si baricatul Nemea reuseste sa nu apara in fata ta cu un machiaj strident, crezand ca te poate pacali astfel la capitolul complexitate. Multumiri lui Razvan pentru scurta sa incursiune in orasul noii campioane a Ligii 1 la fotbal, hehe :)

Chateau Serilhan 2006 - St. Estephe (Franta)

Mai sus numita proprietate din Saint-Estephe (Bordeaux) a devenit, in ultimii ani, una dintre stelele in continua ascensiune din aceasta zona. Investitiile noului proprietar, Didier Marcelis, au inceput sa dea roade, lucru ce se poate observa cu usurinta in cazul acestui 2006.

Culoare usor evoluata, rubiniu deschis clar. Un nas intens, evoluat, cu arome de ierburi aromate, fructe rosii si negre bine coapte (afine, mure, coacaze), putina cafea dar si acea minunata nuanta de cutie de trabucuri. Dupa o vreme la pahar, incep sa apara si notele de pamant, atat de tipice pentru St. Estephe. In gura, atacul este si el fructuos, cirese negre si coacaze la greu, urmat de o fina patura de tanini si, pe final, un puseu puternic si revigorant de aciditate.Post gust usor mineral si plin de fructe bine coapte.

In mod clar, acest Serilhan este un exemplu modern din Bordeaux. Dar, spre deosebire de multe vinuri de acest gen, aici exista un echilibru de invidiat. Nu este un vin greu, ci unul foarte usor de baut in acest moment si perfect pentru asocierea cu diverse carnuri rosii. Lume Noua, te rog ia notite :)

Sticla adusa din Franta, in jur de 15 Euro. La noi, cum era de asteptat, o puteti gasi la aproape 25 Euro, aici.

Planuri indraznete de la Murfatlar

Miercuri, 27 iulie 2011, a avut loc lansarea noii game de la Murfatlar - 3 hectare "Sable Noble". Prin amabilitatea lui Dan Bundur, "seful" recent infiintatei divizii premium de la Murfatlar - Wine Soul - am participat la acest eveniment, desfasurat in incinta restaurantului Charme (din centrul istoric al Bucurestilor). Prilej de reintalnire cu alti bloggeri de vin, dar si de a cunoaste lume noua din domeniu. 

Nu voi insista asupra detaliilor tehnice ale acestei divizii premium de la Murfatlar. O descriere la obiect puteti gasi pe blog-ul lui Alin.  De asemenea, notele detaliate despre vinurile prezentate, le puteti citi pe indelete acasa la George. Prea multe de spus in plus nu prea sunt, fata de ceea ce au povestit ai mei confrati. Voi incerca totusi sa punctez principalele lucruri ce merita a fi mentionate cu ocazia acestei lansari.

In primul rand, ma bucura ca un gigant ca Murfatlar s-a prezentat cu un proiect indraznet, in directia vinurilor premium. In acest moment, exista multe planuri, dar sunt sigur ca se si vor realiza. Nu de alta, dar vointa pare sa fie din plin, resurse sunt destule, oameni priceputi exista. Din cate am inteles, viitoarele vinuri din portofoliul Wine Soul, vor fi realizate in colaborare cu Razvan Macici (winemaker la Nederburg), un nume binecunoscut pe la noi, dar si in lumea vinului de afara. Asta e prima veste buna. In plus, se lucreaza la realizarea unei micro-crame, aflata in interiorul cramei-mama, ceea ce inseamna o atentie speciala acordata viitorilor "copii" care se vor naste aici. Si nu in ultimul rand, se va pune un accent special si pe realizarea unui circuit turistic in zona. Recunosc ca am fost impresionat de tot acest proiect, mai ales venit din partea unui astfel de producator.

Vinurile prezentate cu ocazia acestei lansari au fost 3 la numar: un cupaj alb (60% Pinot Gris 2009 si 40% Sauvignon Blanc 2010), un rose (Cabernet Sauvignon 2009), si un cupaj rosu (85% Cabernet/Merlot 2008 si 15% Feteasca Neagra 2009). Fiecare dintre acestea au fost servite in compania unuor excelente preparate culinare. Felicitarile mele, atat celor de la Charme cat si sommelier-ului Cristian Baschir, cel care s-a ocupat de prezentare. Cupajul alb a debutat interesant, dominand notele florale si de fructe albe, marca Pinot Gris. Atac usor, citric, cu o aciditate medie, final scurt. Trebuie totusi spus ca acest vin este musai sa fie baut destul de rapid deoarece, dupa o vreme, s-a cam "rupt". Despre rose nu prea am ce sa spun. Nu am fost, nu sunt si nu voi fi vreodata un fan al acestor vinuri. Din pacate, eu nu am simtit mai nimic in nas, cu toate ca l-am incercat in 2 tipuri diferite de pahare. Usoare nuante de fructe rosii, vata de zahar, putin trandafir, dar cam deficitar la nivel de aciditate. Nu-i nimic, trecem mai departe. A urmat si vedeta serii, cupajul rosu, de departe cel mai reusit exemplar al gamei. Initial, un nas dominat de alcool si aciditate volatila. Dupa o vreme, note sangvinice, fructe rosii proaspete, usor afumat. Un corp neasteptat de suplu, ceva in genul unui Pinot Noir sau chiar  Gamay. Atac usor, fructuos si un post-gust lung, marcat de cirese negre si ceva condimente. Daca acest vin ar fi servit in orb, pun pariu ca e foarte greu sa ghicesti un cupaj majoritar de Cabernet si Merlot. Totusi, cred ca temperatura de servire a fost cam mare, tinand cont de notele initiale din nas dar si de aciditatea cam iesita din corp. In concluzie, racit si carafat corespunzator, e o cautatura buna la cei aprox. 20 lei (fara TVA).

Seara s-a terminat apoteotic, cu un pahar de vinars Zaraza 7 stele, servit in compania unui puternic mirositoriu cigar dominican. Curata boemie, nu alta!

La sfarsit, nu pot decat sa urez succes celor de la Murfatlar, in indeplinirea obiectivelor anuntate. Este un pas in directia cea buna? Bineinteles ca da. Poate ca un astfel de proiect amplu va da tonul unei schimbari la nivel de mentalitate, mai ales in ceea ce ii priveste pe marii producatori de la noi. Deocamdata, e un inceput promitator. Ce va urma, ramane de vazut...