Mezzek White Soil Mavrud 2007 - Thracian Valley (Bulgaria)

Saptamana trecuta am facut o scurta vizita la vecinii nostri bulgari, mai exact in oraselul Kavarna, un adevarat rai pentru iubitorii muzicii rock/metal. Am vrut sa profit de cateva zile libere pentru a ma relaxa, dar si pentru a asista la un concert al trupei norvegiene de black metal, Dimmu Borgir. Cu impresii privind aceasta zona a Bulgariei voi reveni cat de curand.

Deocamdata, voi spune cateva cuvinte despre un vin pe care am reusit sa-l beau in aceasta perioada. Cum Kavarna este un oras mic, cu un singur supermarket mai rasarit, selectia vinurilor este una destul de limitata si cam toate se situeaza pe un palier de 3-5 Euro/sticla. Nu sunt la prima experienta cu vinurile bulgaresti, asa ca nu ma asteptam la cine stie ce rupere de nori (daca luam in considerare si cei 4 euro dati pe sticla).

Mi-am zis sa incerc inca un Mavrud produs in , probabil, cea mai cunoscuta zona viticola din Bulgaria - Thracian Valley. Vinul in cauza se numeste Mezzek White Soil Mavrud 2007 si prea multe nu pot fi spuse despre el. Culoare rubiniu deschis care mi-a amintit putin de aspectul unui Pinot Noir (puteai sa-ti vezi degetele prin pahar). Nasul nu este din cale afara de expresiv, nici chiar dupa vreo ora de respirat in pahar. Cateva note timide de cirese, vanilie si putina ciocolata amaruie. In gura, aceleasi note de cirese negre, cu un corp foarte subtire si dezamagitor. Finalul este scurt si prezinta o astringenta de-a dreptul suparatoare care omoara toate aromele. Acest final amarui s-a mentinut chiar si a doua zi, nereusind sa mai salveze ceva din impresia generala.

In concluzie, un vin plictisitor, dezechilibrat si nerecomandat.

Incredibilul Usain!

Vinurile pot lua o mica pauza. In acest moment, singurul care conteaza pe aceasta planeta numita Terra este un jamaican. Un adevarat Ferrari al pistelor de atletism. Este unul singur. Toti ceilalti nu sunt decat niste alergatori care il acompaniaza si il privesc cum trece ca o furtuna pe langa ei. Numele lui este Usain Bolt, omul care ridiculizeaza acest complot al cronometrelor.

Duminica, 16 august, Usain Bolt a devenit primul om care a coborat bariera celor 9,6 secunde pe suta de metri. Cronometrul de la Berlin a intepenit la 9,58 secunde, un timp cu 0,11 sec. mai bun decat cel din China stabilit de acelasi Bolt (9,69 sec). Un nou record mondial si coroana de campion pentru acest atlet venit din alta lume. Pe locul al doilea a venit Tyson Gay, care s-a autodepasit si a stabilit cea mai buna performanta a unui american pe aceasta distanta: 9,71 sec. Al treilea a venit inca un reggae boy, Asafa Powell: 9,84 sec. In aceeasi cursa, 5 oameni au alergat sub 9,93 secunde. Niciodata in istorie nu s-a intamplat acest lucru.

A fost o cursa de povestit nepotilor si care merita toata atentia lumii intregi. A fost o surpriza aceasta performanta a lui Bolt? Pentru mine, nu. Isi mai aminteste cineva de acea cursa incredibila de la Beijing? Acei ultimi 10 metri cand jamaicanul a fost mai mult ocupat sa trimita bezele catre publicul in delir, decat sa-si vada de cursa lui catre glorie? Atunci a fost clar pentru multi ca putea reusi un timp si mai bun. Si iata ca a comis-o.

Stiu, multi sunt sceptici iar fantoma dopajului bantuie inca lumea atletismului. In aceste clipe, chiar nu mai conteaza. Vreau sa ma bucur de acest moment unic, descris extraordinar de un alt mare sprinter, Maurice Green: "Pamantul s-a oprit pentru o clipa, iar el s-a dus pe Marte".

Intreaga planeta iti multumeste, Usain...

Bordeaux 2008 sau cum sa "omori" o campanie promitatoare

Recunosc, principala mea arie de interes in lumea vinului este, de departe, Bordeaux. Urmaresc cu mare interes de ceva ani tot ceea ce se intampla in aceasta regiune. Am o colectie frumusica de articole, sute, daca nu mii de note de degustare, analize care mai de care mai diverse privind fiecare recolta de prin 1990 incoace.

Anul 2008 in Bordeaux a fost unul peste asteptarile majoritatii specialistilor. Criticii si jurnalisitii britanici au fost primii care au remarcat acest aspect si care au declarat 2008 un an neasteptat de bun, dar atat si nimic mai mult. Tinand cont de preturile mult umflate ale recoltei din 2007 (declarat la unison un an mediocru), toata lumea se astepta ca macar acum, intr-un an de criza economica, proprietarii marilor chateaux-uri sa lase la o parte lacomia si sa revina la sentimente mai bune. Campania en-primeur a inceput promitator. S-a intamplat chiar si o mica "minune": multe chateaux-uri si-au facut publice preturile de lansare chiar inainte ca Robert Parker sa-si dea verdictul asupra recoltei 2008. Ca de obicei, Chateau Leoville Barton a dat din nou dovada de realism si a avut un pret de lansare de 23 Euro/sticla, fata de 27 Euro/sticla pentru 2007. Proprietarul acestuia, Anthony Barton, este unul dintre cele mai respectate personaje din Bordeaux tocmai din cauza acestui realism in stabilirea preturilor pentru vinurile sale.

In pofida unui interes destul de scazut al pietei in acest an, se parea totusi ca vinurile din 2008 au o sansa sa faca ochi. Dar, in timp ce totul mergea intr-o directie destul de corecta, fostul avocat din Maryland (a se citi Robert Parker) si-a facut public verdictul. Si ce credeti? Americanul ridica in slavi anul 2008 in Bordeaux, considerandu-l "cel putin excelent" si aflandu-se astfel, din nou, in "conflict" cu restul specialistilor europeni.

Bineinteles, reactiile nu au intarziat sa apara. Simon Staples, director de vanzari in cadrul reputatului Berry Bros & Rudd, s-a declarat extrem de ingrijorat de noua situatie creata: "Chiar sunt ingrijorat. Campania merge bine iar acum poate fi omorata din fasa, daca chateaux-urile vor stabili preturile ca rezultat al unei note enorme din partea lui Parker. Piata dicteaza preturile pentru vin, nu Parker. Acesta nu este an al speculatiei si nimeni altcineva nu crede ca 2008 este unul exceptional. Parker a luat-o razna de unul singur cu 2003, a ratat cu 2005 cand toata lumea era incantata si acum ridica in slavi anul 2008, cand toti cred ca acesta a fost doar mai bun decat se asteptau".

Tadashi Yasuda (Enoteca Hong Kong) nu este nici el foarte incantat: "Pana sa iasa notele lui Parker, preturile erau rezonabile si campania mergea bine. Dar dupa aceeea, proprietarii chateaux-urilor au inceput sa viseze frumos iar preturile au devenit nerealiste".

Mai-marii din Bordeaux au lansat deja noile transe de vinuri la preturi sensibil mai mari decat la inceput. Chateau Lafite se vinde acum catre comercianti la circa 300 Euro/sticla, iar Chateau Latour la 280 Euo/sticla. Ambele vinuri au fost vandute initial cu 130 Euro/sticla. Si exemplele pot continua...

Un lucru este clar. Producatorii din Bordeaux trebuie sa se trezeasca la realitate macar acum, in ceasul al 12-lea. Daca se va continua tot asa, acestia vor risca sa-si piarda toate pietele traditionale, deja din ce in ce mai putine la numar. Au apus demult vremurile cand Bordeaux era vazuta ca prima sursa de vinuri super-premium. Consumatorii de astazi au acum destule alternative si in alte parti ale lumii...

Nivelul de alcool in vin, incotro?

Nivelul alcoolului in vin este un subiect arzator si care naste in continuare destule controverse. In ultimii ani, acest nivel a crescut simtitor. Principalii "vinovati" sunt, bineinteles, producatorii din asa-numita Lume Noua, in frunte cu Australia si California. In anii '70, '80 si chiar la inceputul anilor '90, un nivel de 12-12,5% era ceva normal in cazul vinurilor. In zilele noastre, mai gasesti foarte rar astfel de cifre inscrise pe etichete. Acum, valori ca 13,5% sau 14,5% sunt ceva obisnuit si nu mai mira pe nimeni. Si sa nu uitam ca o cifra de 13,5% nu reflecta realitatea exacta de pe eticheta. In acest caz, nivelul real al alcoolului este undeva spre 15%.

Taberele sunt, ca de obicei, impartite. Producatorii aflati cu musca pe caciula isi apara cauza, aducand argumente valabile din punctul lor de vedere: clima de asa natura, vinurile lor sunt cele mai cautate de consumatori, bombele de fruct sunt mai delicioase, etc. De cealalta parte stau, in primul rand, specialistii europeni in frunte cu englezii. Legendarul Michael Broadbent este unul dintre cei mai inversunati adversari cand vine vorba de aceasta problema. Pentru el, vinurile puternic alcoolizate sunt peste masura de ridicole si bune doar sa-ti dea dureri de cap dupa ce le bei. Jamie Goodie este si el unul dintre cei ingrijorati de aceste cresteri. Dupa cum bine remarca intr-un articol pe aceasta tema: "Vinul te imbata. Din cauza faptului ca vinul este o bautura alcoolica". Un punct de vedere care poate parea obtuz, dar care iti arata de fapt esenta problemei.

Ce cred eu? Tind sa le dau dreptate europenilor. Recunosc, nu agreez prea tare vinurile din Lumea Noua. Pentru mine toate sunt la fel, fara nici un fel de specificitate, ultra-baricate, ultra-alcoolizate si multe dintre ele dezechilibrate din aceste cauze. Normal, exista si exceptii dar acestea sunt destul de putine intr-un ocean de vinuri "internationalizate". Nivelul ridicat de alcool afecteaza, in primul rand, aspectele senzoriale ale unui vin. Nu sunt incantat deloc atunci cand mirosul de alcool imi sare in nas. Si nici atunci cand postgustul este unul dulce tocmai din aceasta cauza, iar vinul tinde sa devina "fierbinte".

Sunt de acord partial cu cei care spun ca acest nivel ridicat de alcool este datorat si schimbarilor climatice care au favorizat acest proces pe cale naturala. Dar, in acelasi timp, este si destula ipocrizie in aceste afirmatii. Nivelul alcoolului poate fi tinut in frau si chiar redus dar... ati ghicit, costa. Si chiar mult. Nu este numai natura de vina pentru aceasta crestere ci, mai ales, anumiti producatori care favorizeaza "artificial" procesul in cauza. In rimul rand, totul este datorat unui anumit "stil" impus de criticii de vin americani. Acestia, in frunte cu celebrul Robert Parker, au o influenta foarte puternica asupra pietei americane si chiar internationale. Iar cei mai multi producatori de vin au actionat in consecinta.

Deciziile privind momentul culegerii strugurilor sunt esentiale in acest caz. Cu cat lasi mai mult strugurii la copt, cu atat vei avea niveluri de alcool mai ridicate; cu cat acest nivel este mai ridicat, cu atat vinul va fi o bomba de fruct; la acest aspect mai adaugi si baric din abundenta; bombele de fruct ultra-baricate sunt cele care plac criticilor ca Robert Parker; in consecinta, notele lui Parker vor fi mari; in final, o nota mare de la Parker inseamna vanzari mai multe si preturi mai ridicate. Aceasta nu este o teorie a conspiratiei, este o realitate. Din pacate, o astfel de "viziune" despre cum trebuie sa arate un vin a inceput sa prinda si in spatiul european. Chiar in traditionalul Bordeaux (mai exact St Emilion) se experimenteaza intens cu nivelurile ridicate de alcool si baricare in exces. Este deja de notorietate cazul Chateau Pavie 2003, care a starnit un adevarat razboi la nivel declarativ intre Robert Parker si Jancis Robinson. Dar asupra acestui episod voi reveni mai incolo...

In concluzie, totul depinde de gustul fiecaruia dintre noi. Atata timp cat piata va cere astfel de vinuri, nu se va schimba nimic prea curand. Personal, consider ca aceasta crestere a nivelului de alcool in vin este o problema si ca trebuie sa se faca ceva in acest sens. Dar, repet, ingrijorarea mea se datoreaza doar faptului ca prefer un alt stil de vin - mai clasic, mai echilibrat, mai auster si mai complex si care sa poata fi servit in cadrul unei mese...

Byzantium Rosso di Valachia 2005 - Halewood (Romania)

Incep prin a va face o confesiune: nu sunt deloc un fan al vinurilor romanesti. Faptul ca sunt roman nu inseamna automat ca voi sustine neconditionat vinurile autohone. Din pacate, am avut foarte multe dezamagiri in ceea ce le priveste, cu foarte putine exceptii. Nu ma incanta deloc ce se intampla in acest domeniu care ar trebui sa fie unul dintre motivele noastre de mandrie in afara granitelor. Dar, ma rog, acesta este un alt subiect pe care il voi aborda ceva mai incolo...

Una dintre exceptiile mentionate mai sus se numeste Byzantium Rosso di Valachia, un vin care m-a luat total pe nepregatite atunci cand l-am degustat prima data. In primul rand, m-a intrigat algerea soiurilor care au intrat in componenta acestui cupaj - Feteasca Neagra, Merlot si Pinot Noir?! Hmm, exact, Pinot Noir intr-un astfel de cupaj? Din cate cunosc, o asemenea combinatie ciudata nu am mai intalnit-o nicaieri. Mi-am zis ca trebuie musai sa vad ce si cum...

Si nu am fost deloc dezamagit, ba chiar mi-au fost intrecute toate asteptarile. La ora la care l-am degustat, era probabil unul dintre putine vinuri romanesti care avea, cu adevarat, un corp sanatos si extrem de barbatesc. Celor mai multe vinuri de-ale noastre le lipseste acea structura care sa le scoata din mediocru. Acest Rosso di Valachia o poseda din plin, iar echilibrul dintre alcool, tanini si aciditate este unul de invidiat. Nas nu foarte intens si destul de inchis (probabil era o sticla intrata in nobila adormire) dar, daca insisti putin, poti detecta note de fructe de padure, prune si ceva cafea. In schimb, gustul a fost o revelatie mai ales prin acea structura bine definita si pe care am batut toaca mai sus. Vinul pune stapanire pe toata gura, iar notele de cirese negre bine copate si char putina ciocolata te invaluie armonios. Taninii sunt destul de proeminenti pe finalul lung si putin condimentat. Aciditatea perfect echilibrata de structura taninoasa il face un candidat clar la uitarea in pivnita pentru cativa ani.

Bafta mea ca mai am vreo 2 sticle puse deoparte...sunt chiar curios cum va evolua in timp. Vinul il puteti gasi cam in orice hypermarket, la un pret cuprins intre 22 si 25 de lei. Mai mult decat recomandat.

Gary Vaynerchuck sau revolutia vinului pe Internet

"Hello everybody and welcome to Winelibrary TV! I am your host, Gary Vay-ner-chuck, and this, my friends, is the Thunder Show - the Internet's most passionate wine program!"

Cu aceasta formula veti fi intampinati de fiecare data cand accesati un episod din emisiunea on-line a acestui adevarat fenomen, pe nume Gary Vaynerchuck. Va intrebati probabil cine este acest personaj. Ei bine, voi incerca sa va prezint, pe scurt, o mica biografie a acestuia si cum a reusit el sa schimbe perceptia oamenilor obisnuiti asupra vinurilor de calitate.

Gary Vaynerchuck (33 ani) s-a nascut pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice (mai exact in Berlarus-ul de astazi) si a emigrat in SUA la varsta de 3 ani. In acest moment, Gary este co-proprietar si Director de Operatiuni in cadrul Wine Library, un magazin de vinuri din New Jersey. Insa faima a venit odata cu crearea unei emisiuni zilnice pe Internet, Wine Library TV, al carei principal subiect este, bineinteles, vinul. Dintr-o afacere de 4 milioane de dolari, Gary a reusit ca, doar in cinci ani, sa creasca aceasta valoare pana la 45 de milioane de dolari.

Pentru mine nu cifrele acestei afaceri sunt importante, ci felul in care acest ruso-american a inteles sa se adreseze consumatorilor obisnuiti si celor pasionati de vin, in general. Stilul sau informal, hiper-activ, savuros si pasional este cel care atrage din primele momente in care dati un simplu click pentru a viziona un episod al acestei emisiuni. Acest stil contrasteaza puternic cu normele conservatoare din industria vinului, si i-a atras numeroase critici din partea unor "puristi" din domeniu. Deasemenea, a fost acuzat frecvent si de subiectivitate, tinand cont de faptul ca cele mai multe vinuri prezentate si degustate fac parte din portofoliul propriului sau magazin. In acest caz, astfel de acuze sunt complet nefondate, deoarece foarte multe dintre vinurile sale sfarsesc prin a fi nerecomandate consumatorilor.

Vaynerchuck a fost descris in multe feluri: "primul guru al vinului din era Youtube" sau "noul superstar din lumea vinului". Daca veti urmari cateva episoade ale acestuia, veti intelege si de ce a fost descris asa. Abilitatea lui de a transmite mesajul vinului "celor multi" a facut ca emisiunea lui sa fie accesata zilnic de peste 80.000 de vizitatori. O cifra impresionanta, nu-i asa? Credeti-ma, chiar merita sa petreci 20 de minute pe zi cu acest personaj efervescent si a carui pasiune pentru vin respira prin toti porii sai.

Gary Vaynerchuck si-a propus doua obiective cheie, conform declaratiilor sale: "In primul rand, vreau ca oamenii sa incerece vinuri cat mai diferite. Cum poti avea un favorit, daca nu ai gustat decat cateva? In al doilea rand, insist ca oamenii sa aiba incredere in propriile gusturi. Daca un vin este pe gustul tau, atunci este o alegere buna. Nu va simtiti presati sa va placa marci populare sau ceea ce recomanda expertii. Cumparati ceea ce rezoneaza cu gusturile voastre"

Am incercat, pe cat posibil, sa va trezesc interesul fata de acest foarte interesant personaj din lumea vinului, pe care si eu l-am descoperit intamplator. Gary Vaynerchuck este "altceva" in acest univers al vinului, de multe ori inaccesibil si privit cu rezerve datorita atitudinii mult prea "academice" a celor care declara ca doresc sa educe consumatorul obisnuit...

Puteti arunca o privire in lumea lui Gary aici