In ultima vreme, am senzatia ca am intrat intr-un adevarat razboi cu vinurile de pe la noi. Atacurile din partea lor sunt din ce in ce mai feroce, hoardele bahice venind in valuri. Bietele mele papile rezista cu stoicism in fata acestor atacuri constante, asa ca razboiul poate deveni unul chiar placut. Sambata, 4 decembrie, s-a mai dat o batalie apriga; de data aceasta, terenul a fost pus la dispozitie de Cramele Serve, intr-un punct strategic pe dealurile Cepturei. Dupa cum cred ca multi stiu deja, societatea in cauza este patronata de primul investitor strain in materie de vinuri de pe la noi, contele Guy Tyrel de Poix. Ordinul cavalerilor (a se citi comitetul de intampinare) a fost compus din: Dan Savulescu (director de marketing), vinificatorul casei, Aurel Rotarescu, distinsa doamna Mihaela Tyrel de Poix si extrem de agreabilul Louis Heriard Dubreiul, directorul comercial.
Pe o vreme caineasca, am purces intr-o vizita a stabilimentului, incepand cu frumoasa sala a butoaielor si continuand cu instalatiile de vinificare, sala "motoarelor" (linia de imbuteliere), interesanta pivnita supra-terana. Trebuie sa mentionez ca armata noastra a fost una numeroasa, compusa dintr-o cohorta de bloggeri (George, Alin - incantat de cunostinta, in sfarsit; Pivnicerul si Pivnicera si alti vestiki ai clubului, Razvan, Horia, Sunmirror si Chinezul nostru de serviciu), un regiment format din baietii de la Vinul.ro (Cezar, Vali, Alexandra, etc); deasemenea, sa nu-i uitam pe somelier-ul Sergiu Nedelea si "uriasul" Radu Rizea. Daca am uitat pe cineva, imi cer scuze.
Dupa aceste tatonari, am trecut la batalia propriu-zisa. Cea cu vinurile casei si, mai ales, cu minunatiile gastronomice pe baza de trufe, mestesugite de maestrul Stefan Bercea. Dar, mai intai, vinurile. Prima intalnire cu ele a fost in sala butoaielor, unde am remarcat, direct din baric, un Chardonnay 2010 interesant, exotic si aromat; si un Sauvignon Blanc 2010 (care va face parte din viitorul cupaj Cuvee Amaury), elegant, ceva mai retinut, echilibrat.
A urmat o verticala de Feteasca Neagra Terra Romana, pentru a observa mai bine evolutia in varsta a viilor de profil si, in acelasi timp, a vinurilor rezultate.
In afara de proba decantata din 2006 si care prezenta, pe final, o usoara nota madeirizata, toate celelalte s-au prezentat neasteptat de bine; mai ales ca nu sunt un fan al acestui soi, fiind dezamagit in mod constant de presupusul soi port-drapel al land-ului mioritic. Personal, cel mai mult m-a incantat proba din 2007 - un vin bine integrat, cu arome ceva mai retinute si elegante, corp mediu, aciditate buna, tanini fini si final usor condimentat. Exact ideea mea de Feteasca Neagra. Cea din 2008 este inca in cautarea identitatii dar, cum era de asteptat, a fost o mostra mult mai buna decat cea incercata la Goodwine. Feteasca din 2009 va avea, cu siguranta, multi fani, cand va lovi piata; un vin mieros, suculent, continut mare de glicerol, extract excelent, destul de sexy inca de pe acum. Este un vin ceva mai modern dar cred ca va mai castiga in eleganta, dupa ce se va aseza cum trebuie.
Ultimele doua vinuri au fost reprezentate de "vedetele" cramei: Cuvee Charlotte 2008 - vin care confirma calitatea constanta a acestei "legende". Nu mi-a placut la fel de mult ca Charlotte 2007, dar structura excelenta si echilibrul sunt la locul lor si doar timpul va avea ultimul cuvant. In sfarsit, surpriza zilei a fost ultima creatie ultra-limitata a celor de la SERVE - Cuvee Alexandru 2007 (predominant Cabernet Sauvignon, dar si putina Feteasca Neagra). Dupa primele adulmecari si inghtituri, reactia auditoriului a fost una de: wow! Intra-adevar, acest vin promite foarte mult; este ferm dar si feminin in acelasi timp; complex, fructe negre, rosii, condiment; echilibru fantastic intre aciditate si tanini fini. Un exemplu mult mai expresiv decat multe vinuri premium si super-premium de pe la noi; ramane de vazut si pretul la care va li lansat dar, oricum, face banii inca de pe acum. Excelent! O scurta confesiune personala, totusi: tot Cuvee Charlotte 2007 e al mai pe gustul meu :).
Tocmai cand ne reveneam si noi dupa aceste atacuri succesive, a venit lovitura de gratie: un festin pregatit de maestrul-general, Stefan Bercea. Dupa cum spuneam mai sus, toat preparatele au avut la baza trufele, aceste "comori" rare si bine ascunse sub pamant. Nu are rost sa insist asupra minunatiilor iesite de sub bagheta maestrului, voi lasa imaginile sa vorbeasca la sfarsit. O nota in plus pentru o minunata si ciudata inghetata cu usturoi si, surpriza, trufe! Am avut parte si de un concurs care a presupus alegerea vinului care se potriveste cel mai bine cu tortul de trufe. Salut, pe aceasta cale, unul dintre finalistii galateni - Sorin. Suntem peste tot :)
Dupa acest atac al trufelor si vinurilor de calitate, am reusit cu greu sa ne ridicam de la mese, doar pentru a vana ultimele picaturi de Cuvee Alexandru, ramase in decantoare. In final, cele doua armate epuizate de luptele grele, si-au strans mainile si si s-au retras in glorie. Pentru unii dintre noi, aventura a continuat la cochetul Conac dintre Vii de la Urlati, unde ne-am tratat ranile cu alte vinuri Tobia, aduse de Razvan, pana tarziu in noapte.
Multumiri gazdelor noastre de la SERVE si tuturor cohortelor de iubitori ai vinului, prezente pe frontul de lupta de la Ceptura!
Pe o vreme caineasca, am purces intr-o vizita a stabilimentului, incepand cu frumoasa sala a butoaielor si continuand cu instalatiile de vinificare, sala "motoarelor" (linia de imbuteliere), interesanta pivnita supra-terana. Trebuie sa mentionez ca armata noastra a fost una numeroasa, compusa dintr-o cohorta de bloggeri (George, Alin - incantat de cunostinta, in sfarsit; Pivnicerul si Pivnicera si alti vestiki ai clubului, Razvan, Horia, Sunmirror si Chinezul nostru de serviciu), un regiment format din baietii de la Vinul.ro (Cezar, Vali, Alexandra, etc); deasemenea, sa nu-i uitam pe somelier-ul Sergiu Nedelea si "uriasul" Radu Rizea. Daca am uitat pe cineva, imi cer scuze.
Dupa aceste tatonari, am trecut la batalia propriu-zisa. Cea cu vinurile casei si, mai ales, cu minunatiile gastronomice pe baza de trufe, mestesugite de maestrul Stefan Bercea. Dar, mai intai, vinurile. Prima intalnire cu ele a fost in sala butoaielor, unde am remarcat, direct din baric, un Chardonnay 2010 interesant, exotic si aromat; si un Sauvignon Blanc 2010 (care va face parte din viitorul cupaj Cuvee Amaury), elegant, ceva mai retinut, echilibrat.
A urmat o verticala de Feteasca Neagra Terra Romana, pentru a observa mai bine evolutia in varsta a viilor de profil si, in acelasi timp, a vinurilor rezultate.
In afara de proba decantata din 2006 si care prezenta, pe final, o usoara nota madeirizata, toate celelalte s-au prezentat neasteptat de bine; mai ales ca nu sunt un fan al acestui soi, fiind dezamagit in mod constant de presupusul soi port-drapel al land-ului mioritic. Personal, cel mai mult m-a incantat proba din 2007 - un vin bine integrat, cu arome ceva mai retinute si elegante, corp mediu, aciditate buna, tanini fini si final usor condimentat. Exact ideea mea de Feteasca Neagra. Cea din 2008 este inca in cautarea identitatii dar, cum era de asteptat, a fost o mostra mult mai buna decat cea incercata la Goodwine. Feteasca din 2009 va avea, cu siguranta, multi fani, cand va lovi piata; un vin mieros, suculent, continut mare de glicerol, extract excelent, destul de sexy inca de pe acum. Este un vin ceva mai modern dar cred ca va mai castiga in eleganta, dupa ce se va aseza cum trebuie.
Ultimele doua vinuri au fost reprezentate de "vedetele" cramei: Cuvee Charlotte 2008 - vin care confirma calitatea constanta a acestei "legende". Nu mi-a placut la fel de mult ca Charlotte 2007, dar structura excelenta si echilibrul sunt la locul lor si doar timpul va avea ultimul cuvant. In sfarsit, surpriza zilei a fost ultima creatie ultra-limitata a celor de la SERVE - Cuvee Alexandru 2007 (predominant Cabernet Sauvignon, dar si putina Feteasca Neagra). Dupa primele adulmecari si inghtituri, reactia auditoriului a fost una de: wow! Intra-adevar, acest vin promite foarte mult; este ferm dar si feminin in acelasi timp; complex, fructe negre, rosii, condiment; echilibru fantastic intre aciditate si tanini fini. Un exemplu mult mai expresiv decat multe vinuri premium si super-premium de pe la noi; ramane de vazut si pretul la care va li lansat dar, oricum, face banii inca de pe acum. Excelent! O scurta confesiune personala, totusi: tot Cuvee Charlotte 2007 e al mai pe gustul meu :).
Tocmai cand ne reveneam si noi dupa aceste atacuri succesive, a venit lovitura de gratie: un festin pregatit de maestrul-general, Stefan Bercea. Dupa cum spuneam mai sus, toat preparatele au avut la baza trufele, aceste "comori" rare si bine ascunse sub pamant. Nu are rost sa insist asupra minunatiilor iesite de sub bagheta maestrului, voi lasa imaginile sa vorbeasca la sfarsit. O nota in plus pentru o minunata si ciudata inghetata cu usturoi si, surpriza, trufe! Am avut parte si de un concurs care a presupus alegerea vinului care se potriveste cel mai bine cu tortul de trufe. Salut, pe aceasta cale, unul dintre finalistii galateni - Sorin. Suntem peste tot :)
Dupa acest atac al trufelor si vinurilor de calitate, am reusit cu greu sa ne ridicam de la mese, doar pentru a vana ultimele picaturi de Cuvee Alexandru, ramase in decantoare. In final, cele doua armate epuizate de luptele grele, si-au strans mainile si si s-au retras in glorie. Pentru unii dintre noi, aventura a continuat la cochetul Conac dintre Vii de la Urlati, unde ne-am tratat ranile cu alte vinuri Tobia, aduse de Razvan, pana tarziu in noapte.
Multumiri gazdelor noastre de la SERVE si tuturor cohortelor de iubitori ai vinului, prezente pe frontul de lupta de la Ceptura!
Distinsele noastre gazde:
Yummy!
Din nou, gazdele noastre in formula completa
Artileria grea
Off, draga Charlotte!
Subsemnatul la datorie si Alina, o tanara speranta in ale degustarii (are un nas excelent, trust me)
Maestrul Bercea are cuvantul
Cramele SERVE, dupa ploaie
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu