Culoare: rubiniu deschis, destul de tipica.
Nas: delicat, cu note cremoase si subtile tuse animale, in buna traditie a Burgundiei; plus ceva fructe rosii.
Gust: dominat de fructe rosii coapte, cu note putin dulcege. Finalul apartine visinei proaspete, cu tanini catifelati si aciditate ridicata. Vinul are ceva lipsuri in zona de mijloc, dar nu poate emite pretentii de complexitate si profunzimi filozofice la banii ceruti pe el. Se duce extrem de usor pe gat, este delicat, corect si tipic, ceea ce este o performanta, tinand cont de capriciile acestui soi.
La cei circa 15 lei dati pe el (direct de la crama), pot spune ca vinul de fata este o mica afacere. Si, dupa cum am mai tot trambitat pe aici, potentialul acestui soi pe meleagurile noastre este urias. Trebuie doar sa indraznim mai mult. Acest Pinot de Budureasca este democratic, bine facut pentru pretul cerut, dar lasa acea impresie oarecum frustranta ca e loc de mult mai bine. Chiar daca produsul final va fi mai scump, atunci cand ai toate avantajele posibile pentru a valorifica un soi ca Pinot Noir, e pacat sa tot continui pe acelasi principiu bine inradacinat pe la noi: "bunicel si ieftin". Parerea mea.
2 comentarii:
Sincer, cu cat mai rece cu atat mai bun. Daca-l scoti la 20 de grade, e rau, iese zaharul prea puternic. Sigur faptul ca nu-i prea taninos, sau corpolent indica o temperatura de consum mult mai scazuta decat temperatura camerei.
Ti-am urmat sfatul, sa stii :) in schimb, nu stiu daca la tine a fost la fel, am observat o oarecare efervescenta dupa ce l-am scos de la frigider. Ce-i drept, in gust nu s-a simtit, aciditatea era mare intr-adevar, dar efervescenta aia nu parea a fi doar din aceasta cauza...
Colac peste pupaza, un vin usor si cred eu, perfect pentru fanii vinurilor albe, care au retineri in a le incerca pe cele rosii :)
Trimiteți un comentariu