Am decis sa renunt, pentru moment, la prezentarea "mai-marilor" din Bordeaux. Doresc sa-mi aplec atentia si asupra acelor proprietati de inalta clasa care sunt accesibile iubitorilor de vin, nu doar colectionarilor sau speculantilor. Primul nume care mi-a venit in minte este Chateau Leoville-Barton (2eme grand cru classe), renumit in lumea cunoscatorilor ca facand parte din liga numita "super-seconds". Daca cineva se intreaba cum poate exista realism combinat cu valoare si calitate inalta in Bordeaux, atunci un raspuns este sigur: Anthony Barton si vinurile sale. Sunt extrem de putine vinuri care beneficiaza de critica pozitiva din partea presei de specialitate, a pietei si a consumatorilor, in acelasi timp; iar ca tabloul sa fie complet, sa mentina o reputatie continua pentru un raport excelent calitate-pret. O asemenea imagine este opera exclusiva a proprietarului Anthony Barton, un personaj carismatic si foarte rar in aceasta regiune. Acesta si-a creat o binemeritata reputatie de creator de vinuri destinate, in primul rand, consumului si nu neaparat pentru a putea fi folosite ca instrument de investitie financiara. Dar, mai intai, o interesanta calatorie in timp...
Scurta istorie
Istoria familiei Barton poate fi urmarita in timp pana in anul 1722, atunci cand irlandezul Thomas Barton a parasit tinuturile natale pentru a se stabili in Bordeaux. Aici, a pus bazele unei companii de comert cu vinuri, o alegere naturala tinand cont de regiunea in cauza. Afacerea s-a dovedit a fi un succes iar in anul 1745, Thomasa reusit sa achizitioneze Chateau Le Boscq in St Estèphe. Nici descendentii sai nu au fost mai putini activi in comertul cu vinuri. Nepotul lui Thomas, Hugh Barton, a fost una dintre figurile notabile din istoria familiei si din Bordeaux, in general. Impreuna cu partenerul sau Daniel Guestier, a fondat una dintre cele mai reputate companii de comert din regiune - Barton & Guestier - nume care isi continua existenta si in zilele noastre.
La inceputul secolului al 19-lea, Hugh a consolidat definitiv statutul familiei sale in Bordeaux. In anul 1821 este achizitionat Chateau Langoa-Barton (pe atunci, cunoscut ca Pontet-Langlois). In cativa ani, a reusit sa achizitioneze si o mare parte din marea proprietate Leoville, care suferise o ruptura puternica dupa plecarea Marchizului de la Cases. Ceilalti membri ai familei care nu au dat bir cu fugitii, au dus o campanie asidua pentru ca proprietatea sa le fie returnata. In final, o mare parte a fost data inapoi celor doi copii ai marchizului. Partea care a revenit fiului, Jean-Pierre, avea sa devina ceea ce cunoastem azi sub numele de Leoville-Las-Cases; iar cea care a revenit fiicei, Jeanne, a fost data mai departe fiicei acesteia care s-a casatorit cu Baronul Jean-Marie de Poyferré. Rezultatul este, ati ghicit, Leoville-Poyferre. Totusi, o a treia portiune a domeniului a fost scoasa la licitatie, iar castigatorul a fost nimeni altul decat Hugh Barton. Astfel, a luat nastere Leoville-Barton.
Cum partea cumparata de Hugh nu beneficia de un "chateau" sau o pivnita de vinuri, acesta a fost fortat sa-si foloseasca echipamentul din dotarea Langoa-Barton pentru a realiza vinurile ambelor proprietati. Acest "aranjament" a continuat de-a lungul anilor, in timp ce acest chateau si viile sale au trecut de la o generatie la alta, pana la actualul proprietar - Anthony Barton. Cu peste 180 de ani la activ, aceasta este cea mai lunga perioada in care o proprietate in Bordeaux a fost in posesia unei singure familii.
In zorii secolului al 20-lea , atat Langoa cat si Leoville-Barton erau in mainile ferme ale lui Bertram Hugh Barton. Leoville fusese deja clasificat in 1855 ca deuxième cru, acele vinuri aflate imediat sub Latour, Margaux, Lafite sau Haut-Brion. In 1927, Bertram moare in Irlanda, in urma unui nefericit accident de vanatoare, iar proprietatile revin fiului sau, Ronald. Acesta este nevoit sa fuga din Bordeaux in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial; domeniile familiei au ramas intacte, in mare parte datorita neutralitatii Irlandei dar si eforturilor depuse de familia Guestier.
Ronald Barton a murit fara mostenitori in 1986. Este momentul in care intra in scena nepotul sau, Anthony, actualul proprietar. Scopul declarat al lui Anthony este unul cat se poate de nobil: sa mentina o calitate inalta atat pentru Langoa cat si pentru Leoville-Barton, sa produca in continuare vinuri in stilul clasic al regiunii St. Julien si, cel mai important pentru consumatorul final - sa lanseze aceste vinuri la preturi rezonabile. Leoville-Barton a avut intotdauna un loc aparte in inima iubitorilor de Bordeaux si nu numai, oferind o combinatie de calitate remarcabila si mare valoare. In conditiile actuale, cand preturile sunt in crestere, acest raport tinde sa devina ceva mai putin favorabil, dar calitatea ramane in continuare la standarde foarte inalte.
Vinul
In acest moment, exista 47 ha de vie la Chateau Leoville-Barton, situate in apropiere de raul Gironde si de alt domeniu celebru, Chateau Talbot. Terroir-ul este unul specific pentru zona St. Julien, fiind dominat de soluri cu pietris aflate deasupra unui strat argilos mai adanc. Plantatiile sunt dominate, cum este de asteptat aici, de Cabernet Sauvignon (72%), restul fiind reprezentat de Merlot (20%) si Cabernet Franc (8%).Deasemenea, exista si o proportie semnificativa de vite batrane, o alta influenta importanta asupra calitatii finale a vinului.
Asa cum am amintit si mai sus, procesul de vinificatie are loc la Chateau Langoa-Barton, deoarece nu exista o cladire propriu-zisa la Leoville-Barton. Fermentatia are loc in cuve de lemn, la temperatura controlata, cu o maceratie de aproximativ 2 saptamani, in functie de recolta. Vinul petrece pana la 20 de luni in baricuri de stejar, 50% noi in fiecare an si este filtrat inainte de imbuteliere. Intregul proces este supervizat cu atentie de manager-ul Michel Raoult impreuna cu Anthony Barton si fiica sa, Lilian. Sunt produse doua vinuri aici, totalizand cam 20000 de cutii produse anual: Grand vin-ul - Leoville-Barton si un vin secundar cu destul succes - La Reserve de Léoville-Barton.
Cu toate ca si-a atras invidia multor proprietari din Bordeaux si ca a avut destule de pierdut, Anthony Barton a ramas fidel modului in care a inteles sa-si conduca afacerea. Bineinteles, exista si exceptii, ca de exemplu recolta din 2005, atunci cand Anthony a lansat vinurile sale la preturi ceva mai mari ca de obicei. Dar, din punctul meu de vedere, a avut destule circumstante atenuante, mai ales dupa cum au decurs lucrurile cu alta recolta mareata - 2000. Atunci, Barton a aruncat vinurile pe piata la preturi mult mai mici decat mai ilustrii sai vecini, un lucru nemaipomenit pentru iubitorii de vin si mai ales cand vine vorba de Bordeaux. Dar, din pacate, aceasta strategie i-a adus si pierderi financiare importante; cererea pentru Leoville-Barton 2000 a fost din ce in ce mai mare, comerciantii au umflat preturile artificial si, bineinteles, tot acest profit nu s-a intors in mainile lui Anthony. In orice caz, Chateau Leoville-Barton ramane, in continuare, un pariu sigur daca sunteti in cautare de calitate inalta, vinuri clasice de o noblete aparte si care nu va sparg conturile bancare.
Acum cativa ani, am avut placerea deosebita sa degust un Leoville-Barton 1999, un an nu foarte bine vazut dar in care proprietatile serioase au produs vinuri foarte bune. Va spun ca acest vin nu este pentru toate gusturile. Daca sunteti interesati de bombe de fruct, intens baricate si lipsite de farmec, atunci Leoville-Barton nu este o solutie. Daca doriti un vin clasic prin excelenta, traditional, auster si cu tanini puternici, barbatesti, atunci banii vostri sunt bine plasati. Exista fruct, nici o grija, dar este balansat perfect de o structura imensa si de note secundare specifice zonei de provenienta - St. Julien. In general, acesta este un vin destinat imbatranirii prelungite si care, in primii ani de existenta, tinde sa intre intr-un somn adanc din care ar fi bine sa nu-l deranjati. Si, cum ii sta bine unui Bordeaux de clasa, Leoville-Barton este un vin destinat gastronomiei sofisticate, bazata pe carnuri rosii, vanat si branzeturi de calitate.
Concursul de vinuri spumante romanesti 2024 si doua-trei panseuri
Acum 2 săptămâni
4 comentarii:
Educativ.
Si cam cat costa, frumusetile astea, din sa zicem, ultimul an reusit?
Hehe! Acum sa nu se creada ca, in Bordeaux, un raport excelent calitate-pret e acelasi lucru ca in Chile sau Australia; trebuie pastrate proportiile :)
Ideea e ca astfel de vinuri sunt bune si in ani mai putin reusiti, cand au preturi mai bune; Leoville-Barton variaza destul de mult, in functie de comerciant - un 2004 il poti gasi incepand cu 45-50 euro si pana pe la 70-80 Euro. Un 2005, anul in care cei din Bordeaux au cam luat-o razna cu preturile, Barton-ul e undeva la 100 Euro acum...
Dupa cum am spus si in articol, acest vin este lansat en-primeur cu un pret foarte bun, dupa care fiecare pune cat il tine inima :)) Barton-ul din 2008 - un an foarte bun - a fost lansat de Anthony la un pret de 23 euro/sticla!
In concluzie, depinde unde il gasesti...
Oh... Si eu care ma asteptam la 20-30 de euro...
Mihnea,
En primeur este 20-30 Euro; de fapt, de asta este considerat cu un raport calitate-pret foarte bun pt Bordeaux. Iar in alta ordine de idei, este totusi un "super-second" si face partte din liga Montrose, Pichon Baron si Lalande. Crezi ca nu mi-ar fi convenit sa ajunga si in comert cu un astfel de pret:) Aveam probabil cate o cutiie-doua din fiecare an :))
Trimiteți un comentariu