Chateau Lafon-Rochet 1988 - St. Estephe Grand Cru Classe (Franta)

Care sunt primele ganduri cand desfaci o sticla de vin vechi? Cred ca, in primul rand, speri ca acea licoare sa fie baubila. Sau te gandesti poate la altceva? La cum au fost rasfatati strugurii in anul respectiv, la toti oamenii care au cules aceste minuni ale naturii. Oare cati dintre acei oameni mai sunt in viata si astazi? S-au gandit, macar o clipa, ca cineva, undeva, va incerca roadele muncii lor peste 23 de ani? Intrebari fara un raspuns clar, dar asupra carora merita sa reflectezi cu aceasta fericita ocaziune...

Recolta 1988 din Bordeaux a fost una reusita. Din pacate, este foarte mult trecuta cu vederea, datorita perechii de dublu 1989-1990. Cum este cazul in Bordeaux, o asemenea situatie este benefica celor care prefera sa-si bea vinurile, nu sa le foloseasca drept instrumente de investitie. In plus, preturile pentru astfel de recolte "necunoscute" raman la un nivel decent.

Sa trecem la acest Chateau Lafon-Rochet, un grand cru classe mai putin cunoscut, din regiunea St. Estephe. Vinurile de aici sunt dominate de Cabernet Sauvignon, completat de Merlot si putin Petit Verdot. Am tot amanat deschiderea acestei sticle, pana m-am hotarat brusc sa trec la actiune. Stiu, poate ar fi trebuit sa astept o ocazie mai speciala. Dar, citand-o din nou pe Maya din Sideways, "ziua in care deschizi o astfel de sticla este o ocazie speciala".

Din fericire, dopul a iesit nevatamat, intr-o singura bucata. Initial, mi-a fost putina teama datorita semnelor evidente de scurgere pe langa dop (vezi foto jos). Dar toate aceste temeri mi-au fost spulberate in urmatoarele clipe, in care o emotie ciudata te invaluie din toate partile.

Culoare: rubiniu intens, cu o foarte usoara bordura caramizie. Vinul asta are 23 de ani?! Haideti ca aventura incepe bine.

Nas: initial, usor volatil; dupa cateva minute de respirat incep sa curga senzatiile vegetale, visinele, ierburile si tutunul aromat, pamant, putina piele, ardei gras, ceva fructe de padure, condimente si note lemnoase elegante. Ma mai uit inca o data pe eticheta. Scrie negru pe alb: 1988. Hmm, un nas care aduce pe undeva cu Emeritus de la Rotenberg, doar ca acesta din urma e din 2007!

Gust: cum era de asteptat, atacul este usor, catifelat si fin. Nu da pe afara de complexitate, dar este atat de usor de baut, incat parca ai mai desface vreo 2 sticle (daca le ai, normal). Fructele de padure nu sunt inca moarte, aciditatea este foarte bine infipta, iar taninii fini sunt inca perceptibili. Intregul ansamblu este bine inchegat, iar eleganta e cuvantul de ordine. Post-gust persistent, dominat de cirese negre, note pamantoase si condimente. Vinul a trecut de faza de maxima exprimare, dar se tine excelent datorita aciditatii incapatanate si care ii confera acel dram de prospetime atat de necesar.

Concluzii: chiar nu ma asteptam ca acest St. Estephe sa fie atat de "alive and kicking". In nici un caz, nu ii dai mai mult de 7-8 ani. O surpriza extrem de placuta si o experienta interesanta, care cere sa fie repetata. Iar, si iar, si iar...