Intotdeauna m-am intrebat care este, de fapt, rostul unei descrieri detaliate a vinului. Disectia aromelor, termenii pomposi gen textura, structura sau mai stiu ce iese din jobenul "criticului" de vin. Pai sa fim seriosi, cei mai multi oameni beau vinul fara sa se gandeasca la toate astea. Pana la urma, cui ne adresam mai exact? Credeti ca omul care sta la o taverna, la un restaurant, se duce la o petrecere sau alte asemenea manifestari, incepe sa roteasca paharul de nebun si sa-l adulmece de 5 ori inainte de a-l plimba cu strasnicie prin gura? Dupa care exclama plin de satisfactie: 85 pct de la mine! Moment in care toti ceilalti nu-l vor adula si privi cu admiratie ci vor ridica din sprancene intr-un mod nu foarte flatant.
Cameleon Red (CS + Merlot) m-a facut sa-mi pun din nou toate aceste intrebari. Pentru ca este un vin care se comporta diferit in functie de cum il abordezi. Daca preferi sa-l bei direct, fara prea multe introduceri si fasoane pregatitoare, atunci te capeti cu un lichid foarte ok. In schimb, daca iti activezi spiritul analitic asupra "subiectului", vei descoperi destule probleme. Vinul este cameleonic de-a lungul a 24 ore dar nici o transformare a sa nu mi-a declansat cu adevarat un sentiment de placere. Principala mea problema este legata de stilul afisat, foarte asemanator cu cel de la Alira: extractie dusa la limita suportabilului, note grele si apasatoare, mai ales la nivel olfactiv, alcool (14,5%) care iese aproape tot timpul la inaintare, chiar si la temperaturi mai scazute. La acestea as mai adauga si un munte taninos cam verde si uscat, care omoara din fasa un final deja aflat pe o panta descendenta. Ce-i drept, dupa 24 ore, taninii se mai imblanzesc si lasa loc fructului sa joace pe teren dar acea senzatie "verde" tot a ramas pe final. La nivel olfactiv, mi s-a parut ca vinul se exprima cel mai bine imediat dupa deschidere, moment in care notele clasice de Cabernet ies la rampa. Dupa vreo 12 ore insa, totul s-a schimbat si a devenit un soi de magiun extrem de afumat, greoi si foarte intepator. Pe scurt, vinul schiopateaza la capitolele echilibru si prospetime. Nu voi intelege niciodata rostul acestui stil modern, in lipsa celor doua atribute esentiale pe care le-am amintit. Dar, dupa cum va spuneam, daca preferi sa-l bei direct, devine chiar mult mai placut decat ceea ce rezulta in urma unei analize amanuntite.
Cam asta este viziunea proprie si personala asupra cameleonului rosu. Altii s-ar putea sa-l vada altfel si sa nu fie deranjati defel de toate lipsurile pe care le-am descris mai sus. Daca nu prea mai e asa mare diversitate sau unicitate in lumea vinului. macar sa fie viziuni diferite in lumea celor care il beau :)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu