Culoare galben-auriu, cu reflexii verzui. Treaba este serioasa inca de la debutul olfactiv: extractiv, arome florale intense, soc si tei in prim plan, fructe coapte bine de tot, grapefruit, niscaiva aluzii exotice dar si unele note verzi (in special ardei gras), in plan secundar. Mi s-a parut ca detectez si ceva note condimentate, mai exact o adiere de ghimbir. Chiar daca intensitatea este in mare verva, intregul ansamblu este foarte bine inchegat si integrat. Gustativ, am fost intampinat de un atac fructat sustinut, plin, intens si cu o concentratie perfecta in mijloc; aciditatea este inca la cote inalte, reusind cu succes sa echilibreze senzatia initiala de greutate a corpului. Finalul mediu-lung, structurat, vine cu un mix de note dulci-acrisoare-salcii, destul de complex si expresiv. Sunt momente in care acest SB lasa impresia unei taninozitati demne de un vin rosu.
Pentru a nu stiu cata oara cand vine vorba de albele Davino, am simtit aceeasi senzatie de structura monolitica, precizie si o atitudine gen "take no prisoners". Da, nu este chiar stilul meu preferat la capitolul albe. dar nu pot sa nu recunosc seriozitatea acestui exemplar. Cu toata greutatea afisata, reuseste sa fie foarte bine echilibrat si nici o clipa nu cade in pacatul platitudinii fara nici un orizont. Stiu ca multi ar spune ca e vremea sa-l consumati acum dar, dupa cum bine ma cunoasteti, v-as recomanda sa-l mai lasati vreo 2-3 ani. Chiar este loc de o cizelare si mai accentuata.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu