Inainte de a trece la scurta descriere a vinului in cauza, trebuie sa precizez ca este vorba de varianta rosie aflata la baza piramidei de calitate din gamei respectiva. Adica nu este nici Reserva sau Gran Reserva, ci mai degraba un soi de Crianza chiar daca nu este specificat nicaieri pe eticheta. De asemenea, anul de recolta a fost unul foarte slab in Rioja, astfel ca sansele sa mai gasesti ceva baubil in sticla erau destul de mici. Cand vine vorba de Heredia insa, lucrurile nu sunt atat de simple pe cat par, iar prejudecatile nu isi gasesc un teren fertil pe care sa se dezvolte. Increderea mea in acest producator nu mi-a fost inselata nici acum.
Culoare trandafirie, cu borduri portocalii, ceva in genul unui Pinot vechi. Nasul este unul scoala pentru un Rioja matur: aluzii subtile de coaja de portocala, condimente, piele, tutun aromat, acele impresii de toamna tarzie des intalnite in astfel de ocazii. Totusi, fructul nu lipseste, manifestandu-se sub forma cireselor si visinelor putrede. Un parfum intens, dar elegant in acelasi timp. Gustativ, dupa cum ma asteptam, vinul prezinta un corp foarte light dar expresiv; nuantele condimentate sunt dublate de surprinzatoare note de cireasa suculenta, aciditatea este perfect integrata si da, incredibil sau nu, inca mai exista o reduta de tanini fini si polisati. Finalul este lung, usor dulceag si foarte persistent. Si asta vine din partea unui vin care ar fi respins de cei mai multi ca fiind "subtire".
Cu toate ca nu debordeaza de complexitate (sa nu uitam treapta de clasificare), acest Tondonia are inca viata in el, in ciuda parametrilor specificati la inceput. Iar echilibrul afisat la nivel gustativ a fost unul de invidiat. Pur si simplu, simti cum toate se leaga fara nici cel mai mic efort si cum vinul se duce pe gat cu o viteza ametitoare. Da, este in declin dar de ce moarte frumoasa va avea parte. De gasit pe Vinescu.ro.
Un Soave de te-mpuști!
Acum o săptămână
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu