" Vand 1 Sticla Grasa de Cotnari 1956, pastrata in conditii excelente(predare personala in Bucuresti) 1700 ron".
Totul suna bine pana ajungem la pret, care este de-a dreptul funny. De fiecare cand vad o asemenea aberatie, nu ma pot abtine sa ma intreb un singur lucru: ce criterii de evaluare se aplica in cazul unor astfel de vinuri vechi romanesti? Daca traiam intr-o tara normala, raspunsul ar fi fost unul care urma firul logic al problemei: calitatea recoltei respective, istoria sticlei (prin cate maini a trecut, daca a trecut), starea generala a acesteia (nivel, eticheta, etc) si, nu in ultimul rand, faima producatorului. Dar la noi, tara in care vrajeala e la ea acasa, aceste detalii conteaza mai putin. Si nu vorbesc doar de astfel de vanzari particulare, ci si de cele operate in cadrul unor licitatii. Am mai semnalat problema, cele mai multe preturi pentru vinurile romanesti vechi sunt aberante si par a fi scoase efectiv din abisul imaginatiei bolnave a unora, care nu doresc decat un singur lucru: sa abureasca fara rusine eventualii cumparatori. Si fara nici un fel de mirare, abureala tine, pentru ca se gaseste unul sa cumpere vinurile pentru a le expune in vitrina plina de macrameuri. Abureala tine pentru ca la noi inca se merge pe ideea: daca e vechi, e clar mai bun si doar pentru ca e vechi, atunci e musai sa fie scump. Haida de, pe bune?!
Daca tineti musai sa va aruncati banii pe chestii dulci si vechi, va recomand un Chateau Gilette Creme de Tete 1955. Unul dintre cele mai cunoscute vinuri licoroase ale lumii, e undeva la 285 euro/sticla.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu