Iata un vin invaluit intr-o oarecare ceata, daca gugalesti putin. Multe lucruri nu gasesti despre el, cu toate ca exista cateva indicii care ar putea rezolva misterul. Provine din zona Haut-Medoc, iar mentiunea Agassac m-a trimis din start cu gandul la Chateau d'Agassac, un destul de cunoscut cru bourgeois din regiune. Daca incepi sa sapi putin pe internet, lucrurile se complica putin, deoarece mai este implicat un anume Chateau Ludon Pomies-Agassac. Din cate se pare, acesta din urma are legaturi de sange cu Chateau La Lagune, iar Pomies-Agassac s-a dovedit a face parte din porofoliul d'Agassac, dupa cum banuiam initial. Posibil sa fie a doua eticheta a casei, cu toate ca site-ul producatorului nu mentioneaza explicit acest lucru.
Ma rog, destul cu povestile, sa trecem rapid in revista impresiile lasate de varianta 2007 a acestui vin. Anul 2007 a fost unul slab in Bordeaux, cam ca toti anii cu 7 in coada, de prin '50 incoace. O fi vreun blestem al zonei, habar n-am. Astfel ca achizitionarea unui petit chateau in asemenea conditii, este un risc destul de mare dar mereu asumat. Nu imi este frica de experimente, mai ales ca pana acum m-am dovedit a fi inspirat in alegerile facute la baza piramidei de clasificare a bordolezelor. Am scapat cu fata curata si de aceasta data. Vinul de fata e un cupaj de 50% Merlot, 47% Cabernet Sauvignon si 3% Cabernet Franc.
Culoare: rubiniu intens si deschis, cu reflexii usor visinii.
Nas: initial, fructat cu note de coacaze, pruna si visine. Dupa care, este randul nuantelor florale sa domine, urmate de ierburi de Provence si ceva pamantos, foarte placut. Apar si ceva note de ardei gras dar, in rest, nu sunt de gasit alte note vegetale, atat de des intalnite in vinurile mici din anii cu probleme. Intensitatea nasului este medie si ofera o foarte reconfortanta senzatie de naturalete, nimic nu este fortat sau "umflat", doar de dragul unei concentratii superioare.
Gust: nu va asteptati la cine stie ce complexitati, pentru ca nu veti gasi asa ceva. Atac direct, liniar, cu ardeiul gras si condimentele uscate in prin plan. Corp light spre mediu, fara agresivitate, aciditate foarte buna si taninuri foarte fine, aproape complet integrate. Ce surprinde insa este finalul, atunci cand fructele rosii isi fac simtita prezenta. Tocmai atunci cand te intrebi unde-i fructul, ei bine, ai parte din plin la final de asa ceva. Post-gustul este surprinzator de persistent, cu multa visina si cireasa neagra suculenta care se lipesc de papile. Si inca ceva: dupa ce golesti paharul, acesta miroase foarte intens a dulceata de visine, cel putin jumatate de ora.
Un vin usor de baut, necomplicat, sincer, fara machiaje inutile si neasteptat de bine facut pentru un 2007. Foarte abordabil si destinat consumului imediat, fiind un companion de incredere pentru o pleiada intreaga de preparate. Pentru multi s-ar putea sa fie prea "light", asa ca nu va apropiati de el daca preferati vinurile corpolente, bogate si cu tone de fruct.
25 de lei/sticla - Lidl.
Un Soave de te-mpuști!
Acum o săptămână
7 comentarii:
Nu-mi amintesc daca de asta era vorba cand am zis 2011 :(. Dar l-am vazut si eu la fel ca tine, sincer, decent, asa cum l-a facut ma-sa. Lidl a vrut sa dea o lectie marilor retele si in opinia mea a si reusit. A trecut peste tampenii gen "ce se vinde" sau cine da spaga mai mare si a apelat la buyerii (interni) de-afara care sunt din alta categorie. Sper sa fie ceva care sa aiba si continuitate, pentru ca in afara de vinul prezentat de tine mai sunt cateva cu un RCP foarte frumos.
Yep, si eu apreciez ce face Lidl. In plus, e o ofensiva la nivel european la ei, pt Anglia si-au innoit portofoliul prin degustari organizate cu MW si alti specialisti. Am sa mai cumpar cate ceva, acum cat sunt inca fresh pe rafturi
Am de mers 3-4 minute pe jos pana in cel de langa mine, insa n-am facut-o pana acum. Vazand insa puterea de negociere, echipa care face selectia si mai ales gustand vinurile cu pliantul cu preturi in fata, am simtit ca se vrea trecerea la treapta urmatoare, ceruta mai ales de noi dar si de piata. N-am mai apucat sa fac descrieri amanuntite despre lansare si vinuri, dar am ramas cu o impresie placuta: se insereaza primele nuante, prima treapta spre ceva adevarat. Se deschide un drum cu un singur sens. Pana la urma apetenta spre import e o alegere naturala, ideala, evidenta, pentru ca nimeni n-are obligatia (in afara de producatori) sa promoveze ceva. Nici carciuma, nici distrbuitorul, nici magazinul online. Sunt srl-uri sau corporatii care urmaresc profit - asa cum si trebuie.
(ce bine am zis..era cat p-aci sa fac si-un post cu vorbele mele :))))) )
Las' ca stiu io, te-au cumparat astia de la Lidl :))
Macar sa fi fost vreo 2-3 sticle, ca nu sunt scump :))))
A fost un Chateau de plecare...zgarcit calitativ.
care-i ala, sa stiu si eu?
Perron.
Trimiteți un comentariu