Cum era de asteptat, anul recoltei nu era trecut in meniu si chiar nu ma asteptam sa vad o sticla din 2007 pe masa mea. Initial, am stambat putin din nas, gandindu-ma ca voi da peste un lichid mort si ingropat. Chiar daca stim cu totii cum sunt conditiile intr-un supermarket, nici in cazul multor restaurante nu putem sti sigur care sunt modalitatile de stocare ale vinurilor. Dar teama initiala s-a transformat, incet-incet, intr-un zambet de multumire, odata ce am dus paharul la nas.
Auriu deschis si stralucitor, semn ca anii nu au trecut degeaba. Nasul este dominat de fructe albe, miere si mult mar verde. Destul de proaspat, fara semne evidente de oxidare. Gustul este plin, onctuos, marul verde este vioara intai. Aciditate inca ok, final scurt spre mediu, foarte usor condimentat. Probabil ca restul de zahar a ajutat vinul sa reziste ceva mai bine in timp - este vorba de un demisec.
Inca un lucru interesant de remarcat: odata cu inaintarea in varsta, s-au dus notele ierboase, care pot deveni chiar plictisitoare la SB, cel putin pentru mine. Si inca o data mi se confirma ca, la banii ceruti, Budureasca ofera printre cele mai corecte vinuri de pe piata noastra.
32 lei in restaurant, vreo 17 lei in supermarket, dar am indoieli ca versiunea 2007 o mai puteti gasi.
7 comentarii:
Oho, ce bun pret la restaurant!
O fi el bun, dar tot dublu e aproape :))
Of ce rautate! Si-a pus omu' 15 lei, ti-a servit un vin bun. Sa vezi cand vrea sa vanda Grasa cu 50. Ar fi frumos sa aiba acelasi adaos, in suma fixa, nu procente si la vinurile scumpe; toti carciumarii.
Chiar azi vorbeam cu cineva despre Budureasca, si-au pastrat decenta la preturi fata de majoritatea celorlalti, iar mare parte din vinuri sunt bune si foarte bune. Mi-i inchipui pe unii razandu-si in barba cand vad ce prost e clientul roman. Au plecat de la o pasiune, de la a-si face vin pentru consum propriu si cativa amici si acum vand cu zeci de lei sticla. Doar pentru ca se poate. Nu exista alt motiv.
Mda, deocamdata cei de la Budureasca sunt in tabara decentilor. Cat despre ceilalti, stim care-i treaba :) Lasa ca si in afara se merge pe principiul asta; acolo diferenta o face totusi puterea de cumparare.
Nu fi rautacios ca si tu ai face la fel..:)) Arata-mi tu pe ala care ar putea sa ia 70 lei pe o sticla de vin si nu ii vrea. Plus ca sunt doua chestii diferite, Budureasca are nevoie de vanda cantitati mari, au 300ha de vie e alta filozofie si abordare.
Plus ca proverbul ala romanesc e universal valabil in industria vinului: nu e prost ala care cere..:))
Yep, indeed. Eu sunt dispus sa dau, dar sa si primesc destul in banii respectivi. Iar aici, hmm, multi au probleme
Vorba maestrului Dinica: "O tara mica, mese putine"..:)
Trimiteți un comentariu