Intalnirea bloggerilor de vin - Pivnitele Rhein Azuga 2010

Iata ca a venit si randul meu sa-mi exprim opiniile privind prima intalnire "oficiala" a bloggerilor de vin din Romania. Cum George a surprins perfect atmosfera generala a acestui eveniment, voi incerca sa ma aplec mai mult asupra unora dintre multele vinuri degustate cu aceasta ocaziune. La acest prim apel au luat parte Lucruri Bune, Vinuri Povestite, Paharnicul si Paharnica, Pivnicerul si Pivnicera, Alina, Ionut, Mihaela si Vlad, si, normal, subsemnatul. Din pacate, Bogdan, cel care a initiat aceasta intalnire, a avut probleme medicale si nu a putut veni. De altfel, cu acelasi gen de probleme se confrunta si Alibus. Le urez insanatosire grabnica si sper ca data viitoare sa ne vedem in formula completa!

Gasca vesela

Intalnirea cu pricina a avut loc intr-o locatie cum rar gasesti pe la noi - Pivnitele Rhein din Azuga. Pentru cei mai neavizati, aici ia nastere unul dintre cele mai reusite spumante de pe la noi (daca nu cel mai reusit), dupa metoda clasica champenoise. Deasemenea, aici te poti bucura atat de cazare si masa, cat si de un magazin de vinuri foarte bine dotat, cu vinuri din portofoliul Halewood la preturi mai mult decat atractive. Nu in ultimul rand, te poti pierde prin labirintul de pivnite pline de spumante si povesti frumoase, pentru o suma ridicol de mica.

Pensiunea Rhein - Azuga

Dar sa trecem la programul "liber". Dupa ce ne-am adunat cu totii si ne-am strans mainile cu zambete largi si nedisimulate, am purces la restaurant unde am servit cateva bunatati oferite de gazdele noastre. Intre timp, si-au facut aparitia Alfred si Diana Binder, care ne-au comunicat programul de vizita in incinta pivnitelor, precum si a degustarilor ulterioare. Intre timp, am servit in premiera (pentru mine) un Cantus Primus 2007, rezultatul aliantei dintre Halewood si celebra casa Antinori. Tot ce pot spune este ca acest vin este inca un infant, plin de arome de fructe de padure, piele si pamant, cu taninuri agresive care-ti taie gura ca lamele unui buldozer. Ce-i drept, asociere cu o friptura suculenta de porc l-a mai inmuiat putin dar, deocamdata, in acest caz avem de-a face doar cu un joc al puterii. Oricum, potential ridicat de imbunatatire, daca veti uita cateva sticle prin pivnita pentru multi ani. Pivnicerul nostru ne-a impartasit un Chardonnay Max Reserva de la Errazuriz, un vin untos si baricat, dupa cum era de asteptat; pentru mine nu a fost un vin rau, doar un Chardonnay de Lume Noua ca la carte si cam atat. Ce pot sa mai spun? Nu agreez un astfel de stil baricat si untos pentru vinurile albe, dar pot recunoaste calitatea acolo unde ea exista.


A urmat o vizita in lumea spumantelor de calitate, cele care-si desavarsesc fermentatia in hrube intunecate si racoroase. Daca pentru unii, pivnitele sunt un soi de locuri pentru depanat povesti horror, pentru pasionatul de vin acestea reprezinta adevarate catedrale unde te poti inchina la altarul zeului Dionysos. Ni s-au dezvaluit cateva dintre secretele acestor minunate lichide, dupa care am fost invitati de Alfred Binder la o scurta degustare de bule magice. Dintre toate, doua vinuri au stralucit cu adevarat: varianta Brut Imperial, cu un caracter fructuos, proaspat si crocant, precum si o varianta care, din pacate, nu se comercializeaza: Extra Brut. Pentru mine, cel putin, aceasta este adevarata sampanie: ultra seaca, perlaj intens, ceva mai austera dar plina de caracter. Un adevarat nobil, ce sa mai...

Alfred Binder la datorie

Dupa acest tur plin de invataminte, a venit randul unui mic experiment foarte interesant: o degustare a celor mai noi vinuri albe de la Halewood - ati ghicit, recolta 2010. In afara de acestea, ne-au fost prezentate si cateva vinuri rosii din gama premium Hyperion 2009. Acum, mi se pare putin cam aiurea sa-mi exprim opiniile definitive privind aceste vinuri abia nascute. Sunt, la urma urmei, niste infanti si care, cu siguranta, vor arata diferit in viitor. Oricum, nu a fost nici un exemplu care sa-mi displaca (poate doar cu exceptia unui Pinot Noir Rose). Mai toate vinurile au prezentat un caracter fructuos, proaspat si extrem de crocant. Lorena Deaconu, vinificatorul casei, ne-a introdus cu marinimie in lumea fiecarui vin in parte, oferind explicatii utile atunci cand a fost necesar. Iata si vinurile care mi-au atras atentia in mod special:

- Feteasca Alba Varga; un nas surprinzator de exotic si o prezenta buna in gust
- Muscat Ottonel si Tamaioasa Romaneasca (ambele vinificate in sec); aceste doua vinuri mi-au confirmat potentialul excelent pe care il au soiurile aromate atunci cand sunt vinificate in sec; o bila in plus pentru Muscat, cu un nas superb si plin de caracter. Sper doar ca aceste doua exemple sa ramana asa, fara a fi adaugat ceva zahar pentru a le democratiza...
- Chardonnay Sebes si Chardonnay Murfatlar; aici am avut parte de o degustare comparativa, pentru a putea observa diferentele dintre cele 2 vinuri. Intr-adevar, aceste diferente au fost evidente (terroir si climate diferite). Personal, mi-a placut mai mult cel de Sebes, datorita caracterului ceva mai clasic si unei aciditati mai pronuntate.

Dupa cohorta de albe, am trecut la chestii mai serioase: cateva vinuri rosii, varfuri de gama, toate din productia 2009. Aici am avut de luptat cu un Pinot Noir Kronos 2009 (probabil o gama noua), un vin corect dar care nu m-a dat peste cap; dupa care a urmat Feteasca Neagra Hyperion 2009, un vin care nu mi-a oferit revelatii. Ce-i drept, eu mi-am pierdut demult increderea in acest soi si in al sau potential mult trambitat pe la noi. Dar, doamnelor si domnilor, vedeta incontestabila a serii a venit imediat dupa: un Cabernet Sauvignon Hyperion 2009, un exemplar de rasa si parca din cu totul alta liga. Un mic strop de California pe taramuri mioritice, prin nasul dominat de arome intrigante de cafea, mocca si cappuccino, coacaze bine coapte, putina piele; gust fructuos dar elegant, final dominat de condimente uscate, aciditate perfecta. Un ansamblu modern dar nici pe departe "over the top". Un vin pe care il astept cu nerabdare cand va ateriza pe rafturi. La Halewood este clar ca lucrurile se misca in directia corecta; oameni priceputi exista, potential este din belsug, investitii se fac, iar vinurile incep sa devina din ce in ce mai reusite - mai ales in anumite game.

Cum "greul" a trecut, a venit randul vinurilor aduse de fiecare dintre noi si a discutiilor despre diverse probleme de interes comun in ceea ce ne priveste pe noi, bloggerii. Cat despre sticlele destupate, s-a nimerit ca mai toti sa vina cu tolba plina de vinuri spaniole. Astfel, am inceput cu doua spumante aduse de Razvan si semnate Castellroig: o varianta rose nu prea pe gustul meu si un Brut Nature Gran Reserva ceva mai clasic, fructuos si bine intentionat. A urmat mult laudatul Castellroig Sabate I Coca 2007, atat pe la noi cat si de Mister Parker Jr. Un vin alb modern si plin, foarte reusit dar, din nou, nu este stilul meu. Acelasi Razvan ne-a mai "lovit" si cu un Alma Tobia Tinto de Autor 2004, un Rioja modern si de incredere, asa cum ne-a obisnuit regiunea si Spania in general, in ultimii ani. Pivnicerul a aruncat la bataie un italian interesant, Arundineto 2006 Bolgheri Rosso, un vin ceva mai retinut in arome si mai asezat, ceva mai pe gustul meu. George a venit cu artileria grea din Ribera del Duero, un Pago de los Capellanes 2007; nas dominat, evident, de stejar american, fructe negre bine coapte, gust plin si atac puternic, extrem de modern in exprimare, doar ca lipsit de ceva complexitate. Un exemplu tipic pentru Ribera ultimilor ani si care poate incanta pe multi dintre cei care agreeaza acest gen. Ehh, iata ca a venit si randul "tinerelului" adus de mine, un Marques de Vitoria Gran Reserva 1996 - Rioja. Acesta sticla am primit-o cadou acum vreo 2 ani, asa ca nu aveam nici o idee despre istoria ei dinaintea aterizarii la mine in stabiliment. Drept urmare, nu aveam asteptari marete de la acest vin, ma multumeam sa fie macar baubil; vinul s-a prezentat foarte vivace inca din exterior, cu o culoare sanatoasa cu o neglijabila bordura usor caramizie. Nas fructuos, viu, din nou putin stejar american, fructe rosii si suspectii obisnuiti la o asemenea varsta: piele, pamant si alte chestii care-i pot indeparta pe multi, mai putin pe mine. Cat priveste gustul, un singur cuvant este de ajuns: eleganta. Este acea senzatie matasoasa pe care doar un vin matur ti-o poate oferi. Cred ca ma poate rezista inca vreo 2-3 ani in acest stadiu, tinut in conditii bune evident. La final, recunosc, am avut noroc. Si, in sfarsit, Ionut a aparut cu o sticla de vin alb moldovenesc, fara eticheta si care se pare ca era de pe la 1968 (cel putin asa a fost informat). O experienta interesanta, mai ales in ceea ce priveste gustul catifelat si nu foarte obosit. Banuiala mea: un Heres de Ialoveni.

Si cred ca ma voi opri aici. In concluzie, a fost o intalnire mai mult decat reusita, oameni veseli si de calitate, vinuri bune si foarte bune. O experienta pe care imi doresc sa se repete din ce in ce mai des. Nu in ultimul rand, doresc sa multumesc gazdelor noastre care ne-au suportat si ne-au acordat o atentie exemplara. Pe data viitoare!

Milioane de bule

Cohorta albelor 2010

Artileria grea de la Halewood

Spanish night

Micul mosntru de Ribera

Old school Rioja

La ora de champenoise