Mai mult, ieri am vorbit cu un foarte bun prieten din Timisoara si mi-a semnalat o situatie asemanatoare. O mica tentativa de turism viticol prin Dealu Mare a fost omorata in acelasi mod. Usa unei cramei milenare se deschide cu un scartait sinistru, un individ plictisit isi face aparitia in mica crapatura si intreaba: sunteti minim 10 persoane? Pai...nu prea. Atunci hai, pa, n-avem timp de voi!
Nici nu stiu cum as mai putea comenta o astfel de situatie. Nu stii daca sa plangi sau sa razi cu lacrimi. Asa se doreste promovarea vinului in Romania? Doar pentru grupuri mai mari de 10 persoane? Apoi intri indignat pe bloguri si te dai de ceasul mortii ca suntem rai intentionati, ca avem noi ceva cu producatorii autohtoni. Ba chiar o mica amenintare cu procesul nu strica in anumite cazuri. Asa se intelege la noi satisfacerea clientului si strategia de marketing. Una foarte originala, fix ca celebra democratie promovata de tovarasu' Ilici.
Zilele trecute, citeam pe Decanter despre o initiativa extrem de interesanta a mai multor producatori din Franta: aceea de a organiza degustari direct la domiciliul clientilor. Imaginati-va ce ar fi ca producatorul sa bata la usa clientului si acesta sa-l intrebe senin: Sunteti minim 10? Ahhh...nu. Atunci ura si la gara!
Gata, ca deja ma apuca dorul de duca; pe dealuri si campii, unde sa pot striga: Este! Ce este? Nimic, va spun eu, doar un castel pierdut in pacla deasa, unde nu veti putea ajunge niciodata. Si acolo locuiesc multi producatori mioritici ce-si prepara demi-dulcele si dulcele pentru grupul de minim 10...
Again!
9 comentarii:
Indiferent de reactia noastra (a mea, a ta, a prietenului tau), modul in care proprietarii cramelor inteleg turismul viticol va ramane la fel. Imi aduc aminte de o excursie la Eger (Ungaria) cand ajunsi in fata Muzeului Vinului am constatat ca ne aflam mult peste ora la care s-a inchis (ora 21 fata de ora 19). Portarul ne-a deschis, ne-a prezentat crama, ne-a plimbat prin toate cotloanele, ne-a vorbit despre vinurile din zona si despre ce alte vinuri mai adaposteste pivnita. La final am cerut sa ne deschida o sticla de vin pe care am servit-o la fata locului. Eram 4 persoane.
Stiu, Bogdan, dar noi ne facem datoria si semnalam. Mai mult nu putem realiza si sunt constient de asta. Lasa ca ramanem cu traditia milenara in ale vinului...
Eh, acuma şi voi! Ce-aţi vrea? Portarii ăia de la noi pun pariu că n-au mai mult de două-trei clase, deci n-ar şti ce să spună despre vin, despre cramă, despre regiune, despre soiuri, despre celelalte treburi, aşa că se aşteaptă să vie măcar 10 persoane să-ncingă de-un chef, sau măcar de-o şeptică!
Onofre, de-ar fi portarii adevarata problema :D
Eh, glumeam şi io! Că-s cu chef! Noi nu degustăm nimica azi? ;))
Io-s pe antibiotice :))
Cica exista o explicatie! Am intrebat si eu, de ce minim 10 persoane? Raspunsul a fost ca un enolog (sau oenolog), nu poate sa-si piarda timpul doar cu o persoana sau doua. Acum, teoretic ar avea dreptate. dar ma intreb, oare nu poate fi instruita o persoana, nu asa de importanta ca enologul, care sa poata insoti, la o adica, si un grup mai mic? parerea mea este ca trebuie sa dai dovada de bunavointa. Restul nu mai conteaza.
Bineinteles ca se poate face asta, dar comoditatea e prea mare; de fapt este vb de nepasare. Dupa povestea lui Bogdan de mai sus, la altii se poate.
Si dragutii nostri producatori ar trebui sa priveasca fiecare vizitator ca un potential client; dar la noi se practica inca marketingul de duzina, la propriu chiar.
Si multam pt vizita, te mai astept :)
Se poate, de ex. la Nachbil ne-a asteptat d-na Brutler, sotia lui Johann Brutler (vinificator) si mama lui Edgar Brutler (de asemenea vinificator la aceeasi crama). Intrucat e o afacere de familie, e destul de clar despre ce se vorbeste seara la cina, sau duminica la pranz, asa ca d-na Brutler chiar daca nu e direct implicata in procesul de vinificatie cunoastea indeaproape toate etapele si ne-a raspuns la toate intrebarile pe care i le-am adresat. Asa ca nu e musai sa stai de vorba cu vinificatorul sau cu specialistul cramei. Intr-adevar e foarte bine daca ai ocazia sa-l prinzi la crama, in plus, poti sa-i transmiti direct opinia ta relativ la vinurile pe care le-a creat. Dar nu asta e scopul enoturismului.
Trimiteți un comentariu