Problemele unui tampit de Romania...

miercuri, 17 februarie 2010

Revin cu unul dintre marile mele ofuri cand vine vorba de Romania: politica de preturi practicata de unii comercianti mioritici. O prima semnalare vis-a-vis de aceasta problema am facut-o aici. Atunci am facut referire strict la magazinele specializate si doar pentru o anumita categorie de vinuri. Daca in acel caz mai pot intelege de ce unele vinuri au preturile pe care le au, alta este situatia cand vorbim de hypermarket-uri.

De fiecare data cand am avut ocazia, am tot laudat Carrefour pentru selectia de vinuri excelenta, mai ales la cele de import. Sunt multe magazine de specialitate care nu detin atatea grand cru classe-uri de Bordeaux, cate poti gasi in acest hypermarket. Acum cativa ani, cand ma stabilisem in Bucuresti, puteai gasi vinuri mari la preturi foarte, foarte bune. Astazi, lucrurile nu mai stau chiar asa, cu toate ca mai poti gasi vinuri bune la preturi decente. Bineinteles, achizitionarea unui vin din hypermarket reprezinta si un risc serios, mai ales datorita conditiilor de stocare mai putin ideale. Totusi, daca urmati anumite tertipuri, sunt sanse mari sa nu aveti surprize neplacute. Unul dintre ele este sa profitati de festivalul vinului din Carrefour (prin septembrie, daca nu ma insel), atunci cand sunt aduse vinuri abia lansate pe piata, si la preturi mai bune.

Dar sa ajungem unde zace durerea mea cea mare. In acelasi Carrefour se intampla, de la o vreme, un fenomen a carui logica elementara imi scapa cu desavarsire: modificarea absolut aberanta a unor preturi la anumite sticle de vin. Poate va intrebati ce este atat de neobisnuit in aceasta practica, mai ales ca e vorba de Romania. Ei bine, inteleg sa urci tarifele pentru vinurile care au succes si care se vand relativ bine. In schimb, imi este imposibil sa inteleg care este rostul sa umfli pretul unor sticle care zac pe rafturi cu anii si nu le cumpara nimeni. Credeti-ma, am urmarit in mod constant anumite sticle, altfel nu-mi sarea in ochi un asemenea fenomen.

Si acum, cateva exemple concrete. Primul caz demn de semnalat este al unei superbe sticle de Mouton Rothschild 1998 care, cu ceva ani in urma, aterizase in Carrefour Militari la un pret excelent pentru un asemenea nume - putin peste 500 de lei. Peste vreun an de zile, timp in care nu s-a miscat un cm de pe raft, acea sticla apare in Carrefour Orhideea la astronomicul pret de 1200 de lei! Dar, de data aceasta, nu se regasea la standul oficial de vinuri, ci in cadrul unui boutique cu bauturi de lux care, atentie, tinea de acelasi hypermarket. Era vorba de aceeasi sticla, pentru ca disparuse din Militari si aparuse ca prin minune in Orhideea; in plus, avea si acelasi mic defect al etichetei, pe care il observasem prima data.

Deasemenea, vinuri ca Haut Bages Liberal 2002 si Grand Puy Ducasse 2002, care au lancezit pe rafturile din Bucuresti undeva la 89 de lei/sticla, au aparut in Carrefour Braila. Poate va imaginati ca s-au aplicat ceva discount-uri la ele. Pe naiba! Din contra, s-au mai pus vreo 10 lei in plus la pret. Deh, au avut un succes memorabil la vanzare, de aceea se tot muta dintr-un stabiliment in altul. Mai nou, acum vreo 2 ani cand aparusera primele Bordeaux-uri din 2005, am achizitionat un Chateau La Tour de Mons la un pret foarte bun - vreo 65 de lei. Zilele trecute, acelasi vin in Carrefour Braila zacea pe rafturi cu 95 de lei in dreptul lui.

Sincer, nu sunt un specialist in ale comertului, dar astfel de practici sunt de un paradox rar intalnit si pe care le poti experimenta, probabil, doar in minunata noastra tarisoara. Nu de alta, dar in Carrefour-urile frantuzesti se intampla exact pe dos. Toate stocurile de vin care se vand greu, sunt bagate la discount-uri puternice. Actiunea are un succes foarte mare in fiecare an, oameni din toata Europa venind si cumparand lazi intregi de cru classe-uri Bordeaux; chiar si vinuri ca Margaux, Latour sau Mouton se vand cu aceasta ocazie, undeva sub 100 de Euro/sticla.

Nu stiu cum sa-mi explic o astfel de politica, chiar nu stiu. Poate sunt eu tampit si nu inteleg cu ce se mananca, de fapt, comertul asta. O fi vreun soi de fizica cuantica. Sau poate, mai degraba, traiesc intr-o tara care ne ia drept tampiti pe cei mai multi dintre noi si unde paradoxurile de acest fel sunt prezentate ca facand parte din normalitate...

7 comentarii:

George Mitea spunea...

Ai dreptate. Este irational.
Si eu as fi curios daca exista vreo explicatie.
S-ar putea ca totusi problema sa tina de importator. In fond, produsele nu sunt ale hypermarketului. El doar isi pune la dispozitiei rafturile, de unde si celebra taxa.
George

ciprian spunea...

George, dupa cum am spus, am urmarit special aceste sticle. Nu era vorba de loturi noi, ci de sticle din acelasi lot. Cel putin in Carrefour Braila este evident ca au fost aduse rebuturile care nu s-au vandut in Bucuresti, se vede clar dupa gradul de degradare al etichetelor...in plus, importatorul vinurilor este chiar Carrefour, lucru specificat clar pe contra-eticheta.

Din cate stiam eu, e si o lege care interzice ca un pret sa fie marit la produsele aflate pe stoc. O chestie care nu se respecta defel la noi. La discounturi e altceva.

Asta este de neinteles: cum poti umfla pretul unor produse care putrezesc pe rafturi, cand in orice tara civilizata era bagate demult la discounturi puternice

George Mitea spunea...

Am o piata mica langa mine. La un moment dat apare o ladita cu rodii. Chestie exotica.
Trece timpul, nu cumpara nimeni sau aproape nimeni. Se degradau vazand cu ochii, pana la putreziciune, dar pretul era identic. Sau cu brazii de craciun. Ajunul craciunului, cand orice om cu scaun la cap a investit deja in copac. Sa zicem ca ai nevoie de un brad pentru firma, pentru bunici, matusi, etc. Te targuiesti cu omul, ii spui "lasa-l nene mai jos, ca nu-l mai ia nimeni!", dar el nu si nu. "Bine, intreb, dar la ce-ti mai folosesc maine?" "Ii bag pe foc, da-i dracului!"
Cam asta ar fi.
Probabil dupa ce o sa stea sticla inca 5 ani in raft, dupa ce eticheta va deveni ilizibila, o vor arunca pur si simplu.

ciprian spunea...

Asa e, George. Trist, dar adevarat. Se pare ca e ceva patologic la noi. Cred ca toti ne-am lovit, la un moment dat, de astfel de situatii...

Te-ai astepta ca in cazul retail-ului din varful piramidei lucrurile sa stea altfel. Dar uite ca nu stau - e doar o piata de cartier mai fistichie :(

Mihnea Mironescu spunea...

Am auzit de tehnici de vânzare a unor produse greu vandabile, pe anumite nişe, tocmai prin ridicarea preţului. Astfel, produsul ajunge ori în alt palier de preţ, unde există alt public ţintă, ori se adresează aceluiaşi public ţintă, de data asta sugerând o altă treaptă de calitate a produsului prin noul preţ ataşat. Cei mai mulţi oameni asociază implicit preţul mare cu o calitate mai bună, iar comercianţii speculează asta din greu şi din vremuri îndepărtate.

Cât despre brazi şi rodii, eu cred că sunt două explicaţii: ori comerciantul e imbecil (mai rar), ori nu vrea să creeze precedente. Dacă se află că în ajun de Crăciun brazii se pot lua la jumătate de preţ, anul următor va fi buluc pe brazi numai în ajun. Din acest motiv preţul întregului stoc se calculează ţinând cont de stocul rămas, considerat ca pierdere. Cred că pierderea lor e mai mică în acest caz, de-aici şi practica.

ciprian spunea...

Mihnea, posibil sa fie o explicatie ce ai spus mai sus. Dar ce te faci cand produsul respectiv zace cu anii pe rafturi? Iar exemplele date de mine sunt edificatoare. OK, mai pica 1, 2, hai 3 in plasa, dar o gramada de sticle prind mazga pe raft. In orice tara normala, daca vedeau ca nu merge vrajeala, le bagau clar la discount...

Nu stiu ce sa mai cred, dar mi se pare absurd cum inteleg unii comertul pe la noi

George Mitea spunea...

Mihnea, te contrazic. Nu lucrez in marketing, sau Pr, n-am citit carti de profil, etc. Dar, hai sa zicem ca precupetul ar lasa din pret in ajunul craciunului. Sa zicem ca toti ar lasa din pret. Sa zicem ca anul urmator este asa cum spui tu: nu prea cumpara lumea, asteptand chilipirul din ajun. Iar in ajun ce sa vezi: brazi nu numai ca nu costa mai putin, dar costa dublu, ca cererea e mare, timpul e scurt, mos craciun nu asteapta pe nimeni, iar vanzatorii trebuie sa-si scoata parleala. Si mai trece un an. In alt treilea an se echilibreaza piata. Sunt si oameni care cumpara din timp la un pret normal (acum considerat bun, avand in vedere ce s-a intamplat anul trecut) si unii care asteapta o eventuala reducere de ajun, care poate nu sunt hotarati sa-si ia un brad, dar daca ar fi un pret redus ar face-o. Si sigur ca brazi de la 6 seara din ajun nu sunt chiar cei mai falnici.
Acuma, eu cred ca cine e pregatit sa dea 500 de lei pe sticla de vin din supermarket, nu o face la intamplare. Stie ce este, de unde vine, si cat face in realitate. Si trec 3-5 ani, in care un cunoscator ca Ciprian vede ca este aceeasi sticla in raft. O s-o mai ia? Eu cred ca nu, chiar daca ar costa l-ar costa la fel ca prima oara.

Trimiteți un comentariu

Copyright © 2010 Vinul si Pasiunea | Layout by Atomic Website Templates | Distributed by: best minimal blogger theme free blog template html codes | best vpn galaxy s2 best vpn l2tp