Primele dezamagiri de la Unicom/Davino: rose 2014

Din cate se pare, 2014 nu a fost un an din cale afara de favorabil rose-urilor autohtone. Dezamagirea de care pomeneam in titlu provine mai degraba din perspectiva producatorului, decat din cea a unui tip de vin pentru care nu am avut vreodata o afinitate speciala. Ce-i drept, onoarea producatorului a fost salvata de un Domaine Ceptura pe care l-am gasit la cateva mile distanta de gamele inferioare. Dar sa vedem ce si cum:

Faurar rose 2014
- ma incearca o senzatie stranie atunci cand dau de un rose care nu-mi place deloc; imi vine sa dau cu el de pamant mai abitir ca in cazul unui alb sau rosu. Ei bine, Faurar 2014 nu mi-a placut deloc; mi s-a parut un mix de alcool, zahar si note artificiale gen lac de unghii, acetona si alte cele. Nici gustativ nu reuseste sa-si revina in simtiri; atac initial dulceag, dupa care urmeaza un mare gol in mijloc, iar finalul este complet dezechilibrat de o aciditate exagerata si difuza. De post gust nici nu prea poate fi vorba. Un rose fara niciun orizont.

Iacob rose 2014
- in mod clar, lucrurile stau diferit aici. Fructul este mai bine definit, cu toate ca apare din nou acea nota artificiala de care aminteam in cazul Faurar. Vinul este mai bine legat gustativ, dar finalul este atins de prezenta alcool-ului. Evident, o lucrare mai buna dar, in acelasi timp, destul de mult sub 2013.

Domaine Ceptura Rose 2014
- nu cred ca, pana la recolta 2014, am intalnit o atat de mare diferenta calitativa intre gamele Unicom/Davino. DCR este cu cel putin 3 clase peste Iacob, daramite peste Faurar. In acest caz, fructul se exprima mult mai natural, aparand, in sfarsit, acea precizie atat de draga mie la vinurile Davino. Intregul ansamblu este light, rafinat si elegant. Si, cel mai important lucru pentru mine, acest rose este extrem de usor de baut. Daca pe 2013 l-am comparat cu un vin rosu in atitudine, cu a sa concentratie fantastica a fructului, 2014 este cel mai apropiat de ideea mea de rose: light, racoritor si degraba curgatoriu pe gat. Daca nu sunt singurul, probabil sunt printre putinii care considera ca varianta 2014 este mai reusita ca cea din 2013. Dar aici intervine doar schimbarea stilistica pe care o agreez mai mult la 2014. Asta e, mi-a placut mai mult in acest an, de gustibus.

La sfarsit, mai pot lua in calcul si un eventual soc de imbuteliere si faptul ca multe vinuri Davino se comporta mult mai bine dupa cel putin 2-3 luni de la aruncarea lor pe piata. Dar, cel putin in cazurile Faurar si Iacob, ceva imi spune ca nu este vorba de asa ceva. La Iacob as mai avea totusi ceva sperante, in viitorul apropiat.