Michel Chapoutier (foto stanga), celebrul producator din zona Rhone-ului, si-a lansat de curand noile vinuri nascute in urma investitiei sale in Alsacia. Bineinteles, acesta si-a dat cu parerea si despre deja controversata problema a mirosului de petrol, ce apare in foarte multe Riesling-uri, mai ales germane. Concluzia sa? Aparitia acestui miros este datorata unei greseli in vinificatie. Chapoutier sustine ca izul de petrol este rezultatul unei descompuneri a "venelor" strugurelui. De aceea, este necesara o foarte mare atentie in procesul de presare a strugurilor, pentru a evita ruperea vasculara a acestora.
Deci, daca ar fi sa ma iau dupa ce spune Chapoutier, foarte multe Riesling-uri germane si nu numai sunt defectuoase. Sunt convins ca vor aparea reactii si din cealalta tabara. Cum o fi, cum n-o fi, situatia este oarecum asemenatoare cu cea in care e implicata celebra Brettanomyces. Exista unii care o suporta si spun ca ea contribuie la complexitatea unui vin, iar altii, mai sensibili la acest odor, nu o suporta si eticheteaza vinul ca fiind defect.
Ce m-ar amuza teribil ar fi ca, in vreo 8-10 ani, vinurile alsaciene lansate de Chapoutier sa dezvolte un minunat miros de...petrol. Controversa continua.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
:)) e tare tipu asta ! o asa gogoasa publicitara nu o poate scoate orcine.
o chestie ce mi-a trecut prin cap iarna asta : toate viile bune (cu riesling) la nemtzi sunt situate pe pante destul de abrupte, si vita de vie e condusa 90% pe araci, restul pe spalier.
aracii sunt importati de pe la unguri, provin de la specii rasinoase (culturi intensive) si sunt imbaiati intr-o solutie (sulfat de cupru) iar portiunea ce ajunge in pamant e tratata cu reziduri petroliere ... toate astea pt a le prelungii durata de exploatare in vie (5-10 ani).
in cartile de viticultura, la capitolul despre confectionarea aracilor, se atrage atentia ca, tratarea acestora cu reziduri din petrol (care ajung la pamantul din jurul radacinilor plantei), poate imprima boabelor si implicit vinului miros de petrol.
i-am zis chestia asta amicului din Germania, la care el mi-a raspuns zambind : "din 1725 incoa' familia mea nu a produs vin cu asemenea mirosuri". :)
Florin, va ramane o controversa mult timp de acum incolo. Acum, fiecare isi aduce propriile argumente. Cine stie ce cauze sunt pana la urma? Oricum, mie imi place acest odor si, chiar daca e un defect de vinificatie, este unul care contribuie pozitiv la complexitatea unui vin. Vinificatorii moderni au devenit atat de obsedati de eliminarea defectelor, ceea ce incurajeaza si mai mult interventia umana in acest proces. Iar pe mine ma plictiseste aceasta cautare a perfectiunii la un vin. Daca un anume vin isi foloseste defectele intr-un mod pozitiv, care-i problema?
Ciprian: Am vazut si eu pe decanter treaba asta. Mirosul de benzen la riesling e ca alunita lui Marilyn Monroe. Adica un defect teoretic, dar practic face pacehtul mai interesant.
Florin:Foarte interesante detalii tehnice
:)) Buna comparatie, George. Exact, acum un Riesling fara putin benzen, parca nu mai e Riesling :))
Sa stii ca pe langa povestea publicitara omul s-ar putea sa aiba dreptate. Imi aduc aminte un articol scris de Cezar Filip in vinul.ro despre asta citand o teza de doctorat a unui neamt. Treaba era destul de clara: mirosul de petrol este un defect. Cauza era insa alta, parca legata de incalzirea regiunilor unde se produce cel mai bun Riesling.
Insa pe acest blog am gasit cateva comentarii care citeaza acel articol si chiar un raspuns al autorului la comentarii:
http://aberatiibahice.blogspot.com/2010/05/riesling-german-sau-petrol-irakian.html
Cine mai stie care-i de fapt adevarul?
Trimiteți un comentariu