Cat priveste vedetele serii, aka vinurile, au fost cateva exemple superbe, dar si unele dezamagiri. Iata si impresiile mele, in ordinea servirii acestora.
Seria 1
- show-ul a fost deschis de o serie de 3 vinuri albe mature, dintre care muream de nerabdare sa incerc Vina Tondonia. Si nu am fost dezamgait, dupa cum veti vedea.
 |
| Foto credit: Cosmin Grozea |
- Heredia a devenit deja unicat in Rioja. Cred ca este ultimul bastion puternic al traditionalistilor, in batalia acestora cu adeptii modernismului din aceasta zona. Vinurile produse de Heredia nu sunt gandite pentru gustul celor multi. Ele reflecta 100% filozofia producatorului, pentru care cuvantul compromis nu exista in dictionar. Ca sa va faceti o idee de ansamblu, astfel de vinuri sunt invechite vreo 3 ani in butoaie, apoi inca vreo 10 in sticla, inainte de a fi lansate pe piata. Dar sa trecem la acest minunat exemplar, Vina Tondonia Reserva 1991. Initial, nas intens dominat de nuante de creme brulee, miere, ceara si un usor iz de petrol. Tipic pentru aceasta varsta. Gustativ, poate fi considerat un vin light dar cu o prezenta buna, cu un mijloc extrem de citric si un final lung si floral, plus o aciditate care taie in limba ca o lama. Post-gust interminabil. Cred ca si dupa vreo 2 minute, inca mai simteam vinul pe papile. Dar partea cea mai interesanta a venit abia mai incolo. Mona a facut un mic experiment, lasand vinul in pahar intreaga seara. Ei bine, acest Heredia s-a comportat ca un vin rosu, imbunatatindu-se dramatic prin aerare. Nasul a evoluat tot timpul, au aparut si fructele uscate, mai ales caise, plus ceva ananas. Si asa a tinut-o cateva ore. De departe, cel mai complex vin alb de care am avut parte, un exemplar superb si cameleonic, diferit de fiecare data cand duci paharul la nas.
Meursault 1er Cru Blagny 1992 - Louis Jadot
- un Chardonnay clasic de Burgundia, venit din partea unui mare producator din zona - Jadot. Dragii mei, asa nas n-am mai experimentat demult. Raiul legumelor murate, in special conopida. Poate veti ridica din sprancene, dar acest vin chiar asa mirosea. Ciudat dar, daca iubesti muraturile, s-ar putea sa te indragostesti de asa ceva. Aici, fructul nu are absolut nici o legatura, poate doar o adiere citrica aparuta ceva mai tarziu. Gustativ, este destul de rotund si elegant, din nou nuante vegetale, dar aciditatea este aproape zero, ceea ce face ca finalul sa devina cam plat si abrupt. Un vin ciudat, care m-a cam pus in incurcatura. Inca nu sunt decis daca mi-a placut sau nu :)
Chateau Carbonnieux 1999 - Pessac Leognan GCC
- un clasic al zonei Graves, iar asteptarile erau destul de mari. Culoare surprinzator de evoluata. Nas destul de interesant, mar brun, piersica, miere si cateva nuante citrice. In schimb, gustativ am avut parte de o dezamagire. Atac destul de anemic, plat si final scurt, degraba pierdut in decor. Din nou, ca in cazul Jadot, aciditate aproape lipsa. Poate am avut noi parte de o sticla nu prea grozava, cine stie?
Seria 2
- alaturi de Vina Tondonia si inca un spaniol ce isi va spune povestea mai jos, acest Giscours a fost favoritul serii pentru mine. Culoare rubinie superba, nu din cale afara de evoluata. Nas de povestit nepotilor. Intens, intoxicant, arome puternic autumnale, de fruct matur, cedru, cutie de trabucuri, ierburi aromate, pamant, fum cat cuprinde. Parfumul tipic unui Margaux. In gura, atacul este elegant, exista inca destul fruct (cirese, coacaze), proaspat si o aciditate excelenta, tanini complet integrati si un final lung, usor dulceag. Post-gust persistent, marcat de o vinozitate suculenta. Vorba lui Oliver, astfel de vinuri au facut ca Bordeaux sa aiba reputatia de acum. Un exemplar aflat in ultima faza a apogeului, perfect echilibrat in toate compartimentele si pe care l-as fi putut folosi la fel de bine pe post de parfum. Excelent.
Chateau Batailley 1981 - Pauillac GCC
- doar in astfel de degustari, iti poti da seama despre caracteristicile fiecarei comune din Bordeaux. Daca Giscours a exprimat feminitate, Batailley a fost exact opusul. Culoare sanatoasa, rubiniu intens. In nas, un Pauillac clasic: barbatesc, afumat, arome puternice de cedru, tutun, ceva fructe negre, cafea. Gustativ, vinul nu se ridica la nivelul nasului. Atacul initial da impresia de plinatate, dar finalul abrupt si marcat de tanini uscati, vine sa iti risipeasca sperantele. Dupa cum ar spune americanul: drink up! Un vin ceva mai neslefuit si mai direct, nu la fel de subtil si complex ca Giscours dar care, in ciuda perioadei de "uscare" prin care trece, se tine destul de bine la varsta lui.
- un alt nume clasic din Rioja si in care imi puneam mari sperante. Din pacate, aceste sperante au murit imediat dupa ce am gustat vinul. Pacat de nasul proaspat, marcat de prezenta multor fructe rosii si ierburi aromate. Poate nu din cale afara de intens, dar macar promitator. Ehh, gustul insa a fost alta poveste. Corp subtire, gust plat cu o usoara tenta de diluare, final scurt si...cam atat. Mie, cel putin, acest vin nu mi-a spus prea multe. Nici pe departe cel mai bun exemplu pentru Ygay. Asta e, sa mergem mai departe.
Reserva "Vina Ardanza" 1989 - La Rioja Alta
- ramanem in compania clasicilor si unde, la capitolul Rioja, acest vin a castigat detasat batalia cu ceilalti competitori. Nas intens, cu note puternice de scortisoara, coaja de portocala, fructe proaspete, fum si tutun. Gustativ, vinul este de o eleganta desavarsita, fin, mijloc dominat de cirese negre, aciditate debordanta. Finalul este lung si post-gust intens, marcat de fructe rosii proaspete. Un exemplar de rasa si care demonstreaza capacitatea exceptionala de invechire a vinurilor de Rioja. Nu degeaba, aceasta regiune este comparata cu Bordeaux la acest capitol. Superb.
Seria 3
- seria celor mai tineri a fost deschisa de un vin produs in regiunea Navarra (Spania). Nas afumat, dominat de fructe rosii si negre, cafea. Gustativ, vinul este destul de simplu si direct in exprimare, iar fructul este vioara intai. Final mediu si usor condimentat. Un exemplu modern, uni-dimensional, dar departe de a fi o bomba de fruct. Probabil o valoare buna, daca poate fi gasit la un pret corect.
Veenwouden - Merlot "Private Cellar" 1999
- iata si un reprezentant al Lumii Noi, mai exact un sud-african. Cu exceptia unor mici scapari, acest Veenwouden a fost o surpriza neasteptat de placuta. Cine s-ar gandi ca un Merlot matur din Africa de Sud, ar putea rezista cu brio atatia ani. Ei bine, se poate. Initial, nasul a fost dominat de volatili destul de puternici si care s-au lasat cu greu imblanziti. Sub acestia, insa, destul fruct, ierburi aromate, ceai negru si usoare note de menta. Gustativ, vinul s-a prezentat destul de elegant, corp bun, tanini integrati si final scurt spre mediu. Poate nu a dat pe afara de complexitate, dar nu a fost rau deloc.
Chateau La Tour Figeac 1996 - St. Emilion GCC
- din pacate, in acest caz nu voi putea spune prea multe. Am prins acest vin in plin stadiu de adormire. Atat nasul, cat si gustul, au fost cam mute in exprimare. Toate elementele sunt acolo, structura este destula pentru ca, in cativa ani, vinul sa-si dezvaluie potentialul. Oricum, acest La Tour Figeac este un St. Emilion care mi se pare mai bine facut decat multe altele din aceasta zona, mai ales in 1996. De incercat peste vreo 8-10 ani.
Alion Reserva 1998 - Bodegas y Vinedos Alion
- Vega Sicilia va spune ceva? Daca da, aflati atunci ca Alion face parte din portofoliul acestui legendar producator. In consecinta, asteptarile erau pe masura. La sfarsit, am fost putin dezamagit. Ce-i drept, 1998 nici nu a fost cel mai reusit an in Ribera, iar acest lucru se simte si la acest Alion. Nasul este destul de fin, floral, cirese negre, putin tutun. Gustul este usor, din nou ceva cirese si coacaze, dar totul se pierde rapid, intr-un final scurt si abrupt. Din pacate, mijlocul este inexistent si acestui vin ii lipseste substanta. Nu mai exista loc de imbunatatire, asa ca trebuie consumat de urgenta.
Seria 4
Chateau La Tour Blanche 1995 - Sauternes 1er Cru Classe
- asa cum ne-am obisnuit in astfel de ocazii, am incheiat acest periplu oenologic cu un Sauternes. Nas clasic si intens, mult sofran, caise uscate, miere si putina ceara. Gustativ, vinul are o prezenta buna, este onctuos, cu un nivel de dulceata suportabil. Final scurt spre mediu. Cu toate ca multi l-au considerat un exemplu tipic pentru Sauternes, eu l-am gasit putin cam lipicios pentru gustul meu, si asta din cauza lipsei unei aciditati pe masura. Daca ar fi prezentat mai multa prospetime pe final, l-as fi plasat ceva mai sus in topul preferintelor.
Nu voi mai face un top al preferintelor, cred ca am mentionat deja vinurile care au stralucit, in viziunea mea. Nu pot incheia fara a aminti si de alte 2 vinuri aduse de Oliver, ambele marca Stirbey. O Feteasca Regala 2003 si un Novac 2007, inca nelansat oficial, din cate am inteles. Chiar daca Feteasca 2003 prezinta urmele anului canicular de care a avut parte, ma declar placut surprins de cat de bine s-a pastrat pana acum. Poate nu mai are prospetime dar, chiar si asa, vinul rezista cu brio in continuare. Novac 2007 este un vin delicat, floral, elegant, foarte asemanator cu un Pinot Noir in exprimare. Si culmea, vine tot dintr-un an dificil, mai ales pentru acest soi.
Pe data viitoare! Sau, cel putin, sper :)
12 comentarii:
Oaaau! Orgie ați avut acolo, dragul meu. Citesc și nu-mi vine să cred: chiar toate astea?
Și da, se pare că Meursault-ul a fost bușit. Na, că-s acri strugurii! :))))
Chiar toate astea, Razvan :)
Sa stii ca de Jadot nu sunt sigur ca era busit, de asta am inca rezervele mele. Acele arome "murate" au disparut oarecum mai tarziu, nu de tot, dar nu mai erau asa persistente dupa o vreme...problema lui cea mare era lipsa prospetimii, era deja in declin
Eu am dezvoltat o obsesie pentru Rioja Old Style...
Am avut norocul sa degust acum cativa ani Muga Prado Enea si eram foarte curios sa vad cum e o Rioja de la Tondonia (practic sunt din acelasi oras Haro, dar zicese ca Tondonia ar fi mai extremist decat Muga, desi amandoi sunt priviti ca Old Style). Oricum Muga face si vinuri new style, cum ar fi Torre, ceea ce Tondonia se abtine cu strictete din ce stiu.
Oricum Muga mi-a placut...aproape ca aducea a un Pinot Noir bun,usor matasos, cu tanini delicati si foarte bine echilibrat...plus ca se preta destul de bine invechire.
Vad ca voi v-ati delectat cu un vin alb de la Tondonia, teoretic ar trebui sa fie un Macabeo puternic baricat. Am baut unul proaspat de curand si intr-adevar mi s-a parut si mie destul de acid si foarte proaspat si crocant, dar cu un postgust scurt de tot. Probabil ca baricul ii concentreaza aromele si imbunatatesc post-gustul, dar nu ii reduce indeajuns aciditatea.
Dan,
Din cate cunosc, Tondonia alb e majoritar obtinut din Viura. Ceea ce m-a uimit la acesta, a fost evolutia sa continua in pahar. Despre cate vinuri albe poti spune ca se comporta asa? Foarte putine, sunt convins. Baricul se integrase perfect si asta datorita invechirii indelungate la sticla (din cate stiu, acest 1991 a fost lansat anul trecut). Cat priveste aciditatea, eu sunt un fan al acesteia :) Ca dovada ca, in lipsa acesteia, celalalte exemple albe din degustare mi s-au parut scurte si plate, fara prospetime.
Din pacate, Muga s-a concentrat in ultima vreme mai mult pe chestii moderne, ceea ce i s-a si reprosat de catre "traditionalisti". Cred ca Heredia a ramas, cu adevarat, ultimul bastion a traditionalismului extrem in Rioja. Pun pariu ca nici un vin modern de Rioja nu va ajunge la performantele unui Tondonia sau al unui Rioja Alta old-school. Parerea mea :)
Ai dreptate, Muga a facut concesii mai multe pentru profit si fashion, Rioja
Old Style nu mai e la moda si producatorilor spanioli le-a intrat in cap ca pot face vinuri la fel de bune ca cei din Bordeaux...pacat. E un fel de Bordelizare (sic!) a intregii industrii, in detrimentul scolilor traditionale. Deh globalizarea si mai ales influetna lui Parker care a bagat in cap americanilor (piata cea mai importanta de export pentru europeni de altfel) ca Bordeaux Rules,...Pacat!
Da, Tondonia e Viura, din ce stiu eu Viura e acelasi lucru cu Macabeo sau Macabeu; e cel mai plantat soi alb din Rioja si de obicei il mai cupajeaza usor cu Malvasia sa il mai rotunjeasca si sa ii dea corp sau chiar cu Tempranillo vinificat in alb sa il faca mai complex si aromat.
Dan, la faza cu Bordeaux nu sunt de acord cu tine :) De parkerizare putem clar vorbi, dar una dintre principalele victime a fost chiar Bordeaux. Din pacate, cea mai importanta victima a modernizarii este chiar Bordeaux, unul dintre liderii traditionalistilor. Din fericire, in Bordeaux se pot gasi mai multi traditionalisti decat in Rioja. Bordeaux rules ca masina de marketing in acest moment, nimic mai mult. Iar americanii, in ultimii ani, cu mici exceptii, au fost extrem de zgarciti cu Bordeaux, deoarece pe ei ii intereseaza mai mult decat pe altii, ce au si cat au in buzunar...
Si referitor la Parker, el e de fapt un mai mare fan Chateauneuf, decat Bordeaux :) Daca un singur om a schimbat atat de dramatic destinul unei regiuni, acesta este Parker si ce-a reusit cu Chateauneuf. Daca stilul e unul pe placul unora sau altora, aici e vorba de gusturi.
Ai dreptate, Bordeaux e acum 90% marketing, dar este in mare parte sustinut si de produsul efectiv...in cea mai mare parte a situatiilor. Oricum daca vinul a ajuns deja obiect de investitie(si inca unul de succes chiar pe perioada crizei) nu mai putem vorbi de degustari, arome, nas si etc ci de rentabilitate, return, corelarea portofoliului, risc &co.
Am vazut acum cateva zile niste poze pe un site frantuzesc ( o sa pun un articol pe blof cu ele) cu niste atichete de vin din China..contrafacute..Chateau-uri celebre..stii cum se spune in domeniul economic: stii ca ai ajuns cineva, daca au inceput chinezii sa te copieze...
Contrafacerile marilor chateaux-uri de catre chinezi, sunt poveste veche :) Lafite e cel mai bun exemplu. Totusi, nu putem spune ca Bordeaux a ajuns un mare nume de cand au ajuns in China. Aici a fost doar o oportunitate oferita de continua dezvoltare a regiunii. Bordeaux are faima de secole, asta-i realitatea.
Masina de marketing in Bordeaux e sustinuta in mare parte de critici, jurnalisti si alte zale din lantul complicat de promovare. In plus, asta se aplica la un numar mic de producatori, in speta cei mai cunoscuti. Dar nu acesti mamuti intereseaza pe consumatorul obisnuit. Ca de obicei, atentia acestuia se va indrepta catre micii producatori sau catre nume dintr-un nivel de clasificare inferior. Iar aici, cu unele exceptii, inca mai poti gasi vinuri traditionale, la un pret cat de cat decent. Ehh, as putea vorbi despre Bordeaux zile intregi, fiind domeniul meu principal de interes :)
Recunosc ca la Bordeaux nu ma pricep foarte bine dar tinand cont de preturile la care s-a ajuns in ultimii ani, practic nu le mai poti sustine si justifica, ca producator decat prin faptul ca "cere piata". Si cum bine subliniai si tu americanii deja se uita bine la bani, iti trebuie o piata noua, cu potential urias, sa pui presiune in sus pe preturi...adica China,unde la ora actuala nu numai vinurile ci si bradurile auto de lux (de la Bmw, Mercedes in sus) vand intr-o veselie. BMW tocmai a avut cel mai bun an din istorie si nu datorita pietei europene, fii sigur...
Globalizarea asta totusi aduce si dezavantaje pentru producatori si consumatori, iar unul, principal, ar fi pierderea legaturii cu traditia. Sau ea ramane doar la nivel declarativ, de PR si advertising.
Am reusit sa scriu postul intre doua reply-uri...sunt fan al pozei cu politia chineza pazind etichetele de Chatreal-uri..:)
Hehe :))
Referitor la efectul globalizarii, acum intelegi de ce m-am orientat spre vinuri mature? :) Bine ca exista si aceasta posibilitate...inca
Corect...dar devin din ce in ce mai prohibitive ca pret...Oricum de Chateaux-urile mari nici nu te atingi. Intr-adevar cum ziceai si tu mai sus mai sunt producatori mai mici care tin la calitate si nu sar calul la preturi.
Sa stii ca de-un Haut Brion 1996 m-as cam atinge :)) Il pot lua la vreo 240 Euro/sticla, un pret chiar mic in comparatie cu cele la care se dau acum marile chateaux-uri
Trimiteți un comentariu