Sticla achizitionata in urma unei scurte si vechi vizite la Cramele Rhein din Azuga. Tinand cont de pret (in jur de 12-13 lei) si de anul inscris pe eticheta, nu aveam mari asteptari de la acest vin.
Inainte de a trece la putinele mele impresii legate de lichidul propriu-zis, doresc sa aduc o avertizare celor care detin sau se vor gandi vreodata sa cumpere un vin european produs in 2002. Acest an a fost unul extrem de mediocru in mai toata Europa. Marea exceptie de la regula se numeste Burgundia, unde 2002 s-a dovedit a fi un mare clasic. Si in Bordeaux a fost un an bunicel, in special pentru zona Medoc, unde Cabernet Sauvignon-ul a fost cel favorizat. In afara Europei, va puteti opri asupra vinurilor californiene. In rest, cam tot ce zboara pe rafturi este de evitat.
Castillo de Liria este un vin spaniol produs in regiunea Valencia, dintr-un cupaj clasic pentru aceste meleaguri: Tempranillo si Garnacha (Grenache, in zona Rhone-ului). Mare lucru nu pot spune despre el. Nu prea inteleg de ce apare mentiunea "Reserva" pe eticheta, dat fiind anul mediocru in care a fost produs; o fi vreo gaselnita de marketing, pentru ca alt motiv nu prea vad. Culoarea este interesanta, un rubiniu intens dar nu exagerat. Nici dupa vreo 2 ore de respiro, nasul nu ofera mare lucru, in afara unor note timide de cirese negre si o mica pala de fum. In gura, aceeasi senzatie de timiditate; domina notele "verzi", rustice, de strugure putin necopt. In plus, componentele nu ajung la nici un numitor comun, ceea ce creaza un dezechilibru evident. Post-gustul se pierde rapid in peisaj si lasa in urma o usoara tenta de diluare (oare de ce nu ma mira?).
In concluzie, un vin simplu, nepretentios, marcat clar de conditiile generale din 2002. Oricum, sa nu va inchipuiti ca a fost de nebaut; din contra, a mers chiar binisor in compania unei friptane de porc :) Macar la atat sa se rezume si contributia acestui Castillo de Liria...
2 comentarii:
Off, ia ghici din ce an este sticla mea de Solaia? Ca să elimine efectul produs de strugurii sangiovese - loviţi , pe semne, cel mai puternic de condiţiile climaterice din 2002 - producătorul a optat pentru 100% cabernet sauvignon. Ceea ce mă face să cred că totuşi nu au fost atinse la fel toate soiurile în toate regiunile. Cum ai spus şi tu, vinurile din Medoc, tot bazate pe cabernet sauvignon, n-au fost rele deloc. Speranţa moare ultima :-))
Mihnea,
Dracul nu e atat de negru pe cat pare, dar gri tot e :)) Corect, nu toate soiurile au fost afectate la fel dar, oricum, sa nu-ti inchipui ca s-au reusit cine stie ce minuni chiar si cu marile vinuri. Daca nu ai dat bani pe acea sticla de Solaia (parca ai primit-o cadou, nu?), atunci nu e mare problema. Se pare ca e un vin bun dar nu la nivelul obisnuit la care se ridica Solaia.
In Medoc, Cabernet-ul a fost favorizat pentru ca e un soi care se coace mai lent decat Merlotul; in 2002, norocul lui a fost vremea din Septembrie care a salvat in mare masura recolta, de la un dezastru aproape complet. Dar, in mare masura, 2002 ramane un an mediocru per total - cu marea exceptie, Burgundia.
Trimiteți un comentariu