Zilele trecute, printr-un concurs fericit de imprejurari, am reusit sa fac o scurta vizita "de lucru" la SCDVV Bujoru sau, mai pe romaneste, Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Bujoru.
Nu am sa intru in detalii privind istoria acestui stabiliment, pe care le puteti gasi aruncand o privire aici. Din pacate, si aici se simt efectele nepasarii, lipsei de fonduri financiare si a altor probleme care apasa greu pe umerii cercetarii de orice fel din minunata noastra patrie. Sincer, ma asteptam la un tablou mult mai dezolant in momentul in care m-am hotarat sa fac aceasta incursiune in lumea viticulturii galatene. Din fericire, nu a fost chiar asa de rau. S-a vazut ca oamenii implicati in aceasta institutie sunt devotati total meseriei si, mai important, au reusit sa extraga maximum din putinul care le-a fost oferit. Daca nu ar fi existat posibilitatea de a accesa anumite fonduri europene, cred ca SCDVV Bujoru ar fi afisat o imagine mult mai neagra in aceste vremi de restriste nationala.
Evident, meritul principal revine specialistilor care lucreaza aici, adunati intr-o echipa care m-a impresionat foarte placut. Ei sunt oamenii condamnati sa stea mereu in umbra; sunt cei despre care nu veti auzi aproape niciodata si care se bucura de apreciere mai mult din partea colegilor de breasla din strainatate. Roadele muncii lor le puteti vedea doar daca intrati in interiorul statiunii. O astfel de vizita te face sa descoperi cat de complexa este, de fapt, aceasta "simpla" bautura numita vin si cata stiinta se afla in spatele obtinerii acesteia.
Din pacate, domeniul cercetarii in asta tara risca sa se afunde si mai tare in prapastie, daca nu va fi sustinut ceva mai puternic de cei care trebuie, teoretic, sa faca asta. Si asta am vazut-o cu ochii mei proprii si personali. Cu putinele fonduri accesate, s-a reusit dotarea laboratoarelor de cercetare cu ceva aparatura moderna si s-a reusit achizitia unor utilaje care sa ajute la inlesnirea procesului de vinificatie. Dar, dupa ce faci turul de onoare al statiunii, iti dai seama ca este prea putin. Fata de potentialul zonei, fata de oamenii devotati de acolo, fata de acest domeniu care se vrea un ambasador al pamantului mioritic in afara granitelor. Mi s-a spus ca este frustrant sa nu poti duce pana la capat procesul de vinificatie; aceasta statiune de cercetari nu detine, in acest moment, o linie de imbuteliere; un mic amanunt care este vital pentru a putea aduce fonduri financiare suplimentare si chiar insemnate. Da, este extrem de frustrant dar, in final, iti amintesti brusc in ce tara ai onoarea de a locui. O tara in care specialistii sunt aruncati in mediocritate, iar nulitatile sunt scoase in fata...
La final, as dori sa-mi exprim recunostinta D-lui Aurel Ciubuca, biologul statiunii (sper ca nu am gresit specializarea), care a avut amabilitatea si rabdarea de a-mi face turul statiunii si a carui explicatii privind fiecare proces derulat in aceasta zona mi-au fost de un real ajutor. Nu in ultimul rand, mii de multumiri lui Lucian si familiei sale, care mi-au inlesnit accesul in cadrul statiunii.
Daca veti avea posibilitatea sa vizitati vreodata o astfel de statiune de cercetari, nu ratati ocazia. Veti avea sansa de a descoperi o lume fascinanta, foarte putin cunoscuta si criminal trecuta cu vederea; o lume in care obtinerea unui vin bun este, in primul rand, o stiinta...si la propriu si la figurat.
4 comentarii:
cele de mai sus imi confirma impresia ca desi oamenii sunt dedicati, nu prea au cu ce. Cam asta-i cercetarea in tara noastra.
Multumesc Ciprian; ramane valabil si pentru vara, cand o sa ai ocazia sa si participi la activitatea de pe teren :)) atunci sa te vad !! :))
Dar nu ai pomenit nimic despre vinurile lor: au reuşit ceva remarcabil, au o vinotecă acolo, ai gustat ceva? Pentru că, deşi este interesant să înveţi şi procesul de fabricaţie şi să afli diverse lucruri despre deciziile complexe ce trebuie luate la crearea unui vin, parcă tot o degustare de ceva inedit sau remarcabil te va motiva să ajungi până acolo. Cel puţin de la Bucureşti!
@Lucian,
Fii sigur ca la vara sunt prezent la datorie :))
@Mihnea,
Nu am pomenit nimic de vinuri pentru ca nu mi s-a oferit posibilitatea sa degust ceva cu aceasta ocazie; oricum, a fost o vizita fulger si mai mult de informare; am reusit doar sa achizitionez 2 sticle de Merlot ecologic, singurul vin imbuteliat pe care il aveau la dispozitie.
De vinoteca nu mi s-a spus nimic; oricum, lipsa unei linii proprii de imbuteliere face acest demers cam dificil...pe viitor, am sa fac o vizita speciala in acest sens :)
Trimiteți un comentariu