Recunosc, am o slabiciune pentru Pinot Noir. Este un soi fascinant prin natura sa pretentioasa, cu toane. Nu creste oriunde ca un Cabernet Sauvignon, de exemplu, si pune la grea incercare atat cultivatorii cat si vinificatorii. De aceea, cantitatile produse sunt foarte mici, iar preturile in continua crestere.
Zilele trecute m-am hotarat sa atentez la o sticla de Pinot care zacea de ceva vreme prin mica mea "adunatura". Este vorba de un vin produs la Purcari, de eternii nostri vecini de peste Prut. Am mai avut cateva experiente cu acest producator si nu am fost niciodata dezamagit.
Dupa circa jumatate de ora de aerare, nasul este destul de timid, cu note lemnoase, putina vanilie si, bineinteles, fructe de padure. Deasmenea, am detectat si usoare nuante de pamant care sunt oricand binevenite pentru mine. Gustul este si el dominat de note lemnoase, un strop de fragi si unul de capsuni. Taninii sunt abia perceptibili si usor uscati ceea ce imi indica drumul spre declin al acestui vin. Dupa 2 ore de respirat, aromele sunt ceva mai bine integrate, in gura atacul intial este unul bun, ceva mai complex si bine structurat. Din pacate, totul se destrama cam rapid iar finalul este unul scurt si abrupt.
Concluzii: un vin uni-dimensional care da impresia ca este tinut in viata cu ajutorul aparatelor. Aromele si aciditatea incearca din rasputeri sa tina steagul sus, dar timpul si structura generala au ultimul cuvant de spus. O bila alba o dau pentru tipicitatea de soi, o caracteristica destul de pregnanta cam la toate vinurile produse la Purcari.
Daca se intampla sa aveti ratacita vreo sticla din acest vin, va sfatuiesc sa o consumati de urgenta pentru ca pulsul sau e din ce in ce mai slab...
2 comentarii:
Ciprian,
Am incercat si eu acest vin insa cu ceva vreme in urma si mi s-a parut, asa cum ai spus si tu, in nota cu care m-am obisnuit si la alte soiuri ale acestui producator (vezi Merlot si Chardonnay ... de incercat) placute si rezonabile ca pret.
Legat de soi in general, fiindca tot am avut ocazia sa degust o serie de Pinot-uri eu sunt putin certat cu el tocmai datorita toanelor de care zici tu :D. Nu stiu ce trebuie sa fac sa ne impacam :))
Eh, Aline, inteleg perfect ce vrei sa spui :))
Intr-adevar, Pinot Noir-ul poate fi la ambele extreme: ori dezamagitor de-a dreptul, ori incredibil de complex si introspectiv.
Din pacate, un Pinot Noir decent, nu neaparat foarte bun,il poti gasi doar de la un anume pret in sus. De cele mai bune Pinot-uri de Bourgogne ce sa mai zic? Iti trebuie o mica avere sa le poti gusta...
Tocmai aceste toane imi plac mie pt ca il fac un vin care ofera mereu surprize, care trebuie sa scoata ce-i mai bun dintr-un vinificator. Este probabil unul dintre putinele soiuri care manipuleaza omul si nu invers :)
Va puteti impaca folosind urmatoarele ingrediente: rabdare multa, informatie si mai multa si bani cat cuprinde :))
Trimiteți un comentariu