Noua sticle dintr-o lovitura: Bordeaux revine in forta

Dupa cum unii dintre voi au aflat deja, in data de 24 noiembrie am organizat o degustare speciala cu vinuri din Bordeaux. Evenimentul s-a desfasurat in incinta Muse Bistro, iar vinurile au fost acompaniate de un meniu gandit si executat ca la carte de Chef Silviu Furdui. Multumesc inca o data participantilor dar si gazdelor, care s-au ingrijit ca totul sa se desfasoare in conditii cat mai bune.

Prin aceasta degustare, am dorit sa scot in evidenta ceea ce eu consider ca sunt marele atuuri al unui vin reusit de Bordeaux: capacitatea de rezistenta in timp si transformarea sa intr-o expresie completa a ceea ce ar trebui sa insemne un vin matur. Si dupa acest moment, raman la aceeasi concluzie pe care mi-am format-o de-a lungul anilor: un Bordeaux cu pedigree se exprima cel mai coerent doar daca i se ofera sansa de a trece o anumita borna in timp. De aceea si cred ca multi sunt dezamagiti de felul in care se comporta un Bordeaux tanar. Dar nu-i nimic, noroc de faptul ca exista destui maniaci si obsedati, care sa va ofere sansa de a prinde astfel de vinuri atunci cand se exprima plenar :)

De data aceasta, am preferat sa ma las purtat de placerea momentului si nu mi-am luat note interminabile de degustare. Nici nu m-am caznit sa memorez detalii cu privire la diversele arome care evadau din pahar, ci doar sa imortalizez impresia de moment pe care a oferit-o fiecare vin in parte.

Cu ajutorul lui Oliver Bauer (din punctul meu de vedere, cel mai avizat om de pe la noi atunci cand vine vorba de asa ceva), am stabilit o anumita ordine a vinurilor in degustare. Vinurile nu au fost decantate, ci deschise ad hoc, chiar inainte de a lua drumul paharelor. Si acum , pe scurt, cateva impresii la rece despre sticlele participante.

Domaine de Chevalier 1996 (Pessac-Leognan)
- vintage excelent pentru Medoc si Pessac, iar vinul a fost la inaltimea asteptarilor; foarte fresh inca, cu fruct care se exprima in voie, structura intacta, dar si cu arome secundare care contribuie la complexitate. Tipic, un exemplar de rasa pe care, din punctul meu de vedere, l-am cam prins la apogeu. A fost exact debutul de care aveam nevoie.

Chateau Potensac 1990 (Medoc)
- proprietate cru bourgeois, detinuta de familia Delon, cea aflata si la carma uriasului Leoville Las Cases. Si ce vin au reusit in acest vintage legendar; inca fresh, cu fruct bine copt (tipic pentru un '90) dar cu un echilibru fantastic pentru varsta si clasificarea sa; perfect integrat la acest moment, savuros, suplu si chiar usor lasciv in exprimare. Puteam continua mai bine de atat?

Chateau La Lagune 1988 (Haut-Medoc)
- si iata raspunsul la intrebarea de mai sus. Da, am continuat si mai bine pentru ca, in viziunea mea, acest vin a fost star-ul degustarii. Chintesenta a ceea ce inseamna un Bordeaux matur impecabil a fost de gasit in aceasta sticla. Un vin complet din toate punctele de vedere; structura impecabila, suplete, echilibru, eleganta dar si forta bruta, toate cuprinse intr-un ansamblu de o precizie milimetrica. Inca o data, La Lagune ramane unul dintre cele de incredere cru classe-uri din Medoc si, din fericire, inca de gasit la preturi umane.

Chateau Laroque 1975 (Saint-Emilion)
- un cru classe destul de obscur din Saint-Emilion, apreciat in principal de cei aflati in cautare de rcp-uri imbatabile. Ei bine, aceasta a fost cea mai neasteptata surpriza a serii. Cu toate ca starea generala a sticlei era impecabila, nu pot spune ca aveam foarte mari asteptari. Culoare incredibil de sanatoasa, doar cu o foarte usoara bordura caramizie. Nimic fabulos per total, dar cateodata este o mare mirare cum unele vinuri pot fi atat de rezistente in timp (1975 a fost un vintage controversat, intr-o decada mizerabila pentru Bordeaux). Un vin sincer si direct, cu destul sange in instalatie, chiar si la o varsta de peste 40 de ani.

Chateau D'Issan 1970 (Margaux)
- intr-un cuvant, superb. Un Margaux de mare clasa si care a demonstrat ca, atunci cand celor din zona le iese ca la carte, eleganta si feminitatea atat de specifice acestor vinuri sunt de de neegalat. Matase pura, subtilitate, integrare perfecta si prospetime surprinzatoare pentru vin care se apropie vertiginos de 50 de ani. Si, ah, ce culoare, o adevarata incantare pentru ochii vigilenti ai criticilor :) Si acum sunt 100% convins ca 1970 este, probabil, unul dintre cei mai placuti ani in Bordeaux. Inca astept acel 1970 care sa ma dezamageasca.

Chateau Mouton Baron Philippe 1970 (Pauillac)
- proprietate detinuta de familia Rothschild (Mouton, mai exact), actual Chateau Armailhac. Cum era de asteptat, o expresie complet antagonica celei afisate de Issan; mai musculos, mai rustic si mai direct, cu arome tipice de cutie de trabucuri si mina de creion. Aflat pe o panta descendenta dar inca are destula forta pentru a intampina sfarsitul cu demnitate.

Vieux Chateau Certan 1997 (Pomerol)
- unul dintre granzii din regiune, dar un vintage cu o reputatie deloc grozava. Si acest lucru s-a simtit. Totusi, ceea ce imi doresc in astfel de circumstante este ca vinul  sa fie judecat in context si pentru ceea ce este in raport cu limitele impuse de anul respectiv. Usor cam defazat si confuz in momentul de fata, chiar daca se simte clasa producatorului. Light si cu mult lemn dar, totusi, un rezultat cat se poate de decent pentru un 1997. Si raman la parerea ca, cel putin in cazul acestei sticle, ar fi trebuit sa-i permit o aerare ceva mai sustinuta. Dar asta este, nimeni nu e perfect.

Chateau Montrose 1994 (Saint-Estephe)
- din pacate, o sticla defecta. Mare pacat, aveam destule sperante de la acest Montrose care, de obicei, este recunoscut pentru performantele sale in anii dificili. Aciditate volatila peste limita, usor tulbure la o analiza vizuala mai atenta. Intr-o mare de noroc pe care am avut-o, trebuia sa apara si samburele de ghinion. Nu-i nimic, riscurile sunt asumate si mergem mai departe.

Chateau D'Arche 1999 (Sauternes)
- nu puteam incheia seara mai bine (OK, poate cu un Yquem :D); un Sauternes tipic, cu opulenta specifica zonei, cu minunatele sale note condimentate si de fructe uscate dar si cu o prospetime care s-a manifestat mai ales in atacul initial. Per total, un exemplar echilibrat si care a incheiat cat se poate de reusit o seara extrem de norocoasa.

Ramaneti aproape, deja am in plan o mega-degustare in viitorul apropiat iar, de data aceasta, vom aluneca pe gheata foarte subtire, intr-un patinoar al deceptiilor crunte dar si al experientelor sublime. Ati ghicit, a venit randul vinurilor din Burgundia. Si, daca ajungem sanatosi pana la momentul respectiv, am sa va ofer sansa unica de a intra in contact cu unii producatori la care vinofilii se inchina ca la icoane. Mai multe detalii vor urma dupa ce voi definitiva lista vinurilor participante. Iar sarcina este una extrem de dificila...