La Roque 1988 Bandol

Cam care credeti ca ar fi sansele ca un vin cu 27 de ani la bord, produs de o cooperativa, sa mai fie in viata? Destul de putine, presupun ca veti spune. Ei bine, inspiratia de moment si o doza sanatoasa de noroc pot rezolva necunoscuta ecuatiei. Dar, pe langa astea, intervine si cunoasterea in prealabil a zonei din care provine licoarea.

Vinurile de Bandol sunt criminal de subapreciate. Da, maniacii recunosc potentialul urias al zonei dar, in afara acestor cercuri "intime", prea multe nu ajung pe mesele celor insetati de ceva diferit. Cu toate ca zona se bucura de o reputatie internationala buna, nu prea vad cum aceasta se reflecta la scara mai larga. In afara de locomotivele Tempier si Pibarnon, prea multe nu se cunosc. Si, culmea, mi se pare ca din portofoliul celor doua proprietati amintite, cele mai cunoscute sunt rose-urile. Ca, deh, vorbim de Provence, nu-i asa? Totusi, eu v-as recomanda vinurile rosii de aici, obtinute prin cupajarea soiurilor Mourvedre (majoritar), Grenache si Cinsault. Si mai este ceva specific acestor vinuri: capacitatea foarte mare de invechire. Multi sunt de parere ca un rosu foarte bun de Bandol se exprima plenar abia dupa vreo 25 de ani. Si inca se mai fac multe vinuri care prefera sa respecte aceasta axioma, asta in pofida valului de modernizare si de democratizare care vine ca un tavalug si in aceasta lume. In concluzie, daca veti da peste un Bandol matur la un pret bun, nu ezitati foarte mult sa-l achizitionati. Sunt sanse bune sa dati peste ceva care inca mai are destule de spus.

Vinul de care voi aminti acum a fost produs de cea mai mare cooperativa din zona, La Roque pe numele ei. Trebuie sa recunosc faptul ca atentia mi-a fost atrasa in principal de etichete. Este vorba de o editie speciala dedicata lui Van Gogh, lansata in cutii de 6 sticle, fiecare sticla avand pe eticheta un tablou reprezentativ al "nebunului" olandez. Am achizitionat 2 sticle la o licitatie, fiecare scotandu-mi din buzunar modica suma de 6 Euro. Dupa ce am desfacut o sticla, in niciun caz nu pot spune ca am facut o afacere proasta. Cum s-a prezentat vinul? Neasteptat de proaspat la nivel olfactiv, cu note retinute de fruct rosu dar si cu cele specifice unui exemplar matur. Gustativ, a debutat in forta, cu fructul aflat inca la post, o aciditate sustinuta si o serie de taninuri usor uscate pe final. Totusi, post gustul a fost vedeta acestei reprezentatii, vinul virand complet in directia opusa uscaciunii din final: persistent, cu note de fruct uscat si dulceag.

Am avut de-a face cu un vin aflat, in mod evident, spre sfarsitul ciclului sau de viata. Dar, totusi, este remarcabil cum un banal exemplar de cooperativa a reusit sa reziste cu brio pe acest platou de consum. In afara acelor taninuri uscate din final, s-a prezentat neasteptat de proaspat si cu acea lejeritate in consum, specifica unui vin cu multi ani in spate. Sunt foarte curios cum se va prezenta si cealalta sticla achizitionata.