Dupa ce am incercat acest cunoscut SB autohton, ma pot felicita (inca o data) pentru faptul ca mi-am pastrat intacta virtutea de care pomeneam. Cu ceva timp in urma, imi exprimam lehamitea vis-a-vis de Sauvignon, considerand ca a devenit un soi lipsit de surprize, din care pare aproape imposibil sa nu scoti macar un vin decent. Oricum, sa fie clar pana la capat, m-am plictisit de exemplarele tinere si zglobii. Cand vine vorba de vinuri mature insa, perceptia se schimba usor, pentru ca si vinul trece printr-o schimbare.
Aflat in al treilea an de viata, acest SB Davino este o cu totul alta bestie, fata de cum il stiam la prima tinerete. Si-a mai pastrat putin din profilul aromatic al tineretii, mai ales prin aluziile de soc si agrise. Dar cam aici se opreste numitorul comun cu ce este considerat tipic la un SB. Intensitatea este la cote inalte dar mult mai bine controlata. Au aparut note florale, mierea de salcam, fructele uscate si usoare adieri de condimente asiatice, gen ghimbir. La nivel gustativ, intreg ansamblul afiseaza un nivel optim de integrare, efervescenta copilariei s-a estompat, lasand loc unei impresii de eleganta retinuta. Aciditatea este inca pe metereze, oferind prospetimea mult asteptata pe finalul intens si lung. De altfel, persistenta din final este surprinzator de expresiva. Da, de cele mai multe ori, lungimea finalului este principalul factor care face diferenta intre un vin mediocru si unul cu adevarat bun. Dupa ce tragem linie, totul se rezuma la mici detalii de acest gen.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu