Am atatea idei pe care as dori sa le exprim in scris, incat imi vine destul de greu sa le notez intr-o ordine anume. Voi incerca sa fiu cat mai organizat cu putinta.
In ultima vreme, am observat pe site-urile de socializare gen Facebook sau in diverse comunicate oficiale, obsesia producatorilor de vin de a se lauda cu diverse medalii castigate pe la diferite concursuri. Bine, stiu ca nu e ceva nou, dar mi se pare ca s-au inmultit astfel de strategii de marketing. Iar aceasta situatie m-a facut sa ma intreb care este, de fapt, scopul urmarit? Este o simpla strategie de marketing pentru a atrage atentia sau se doreste a fi ceva mai mult? Am din ce in ce mai mult senzatia ca unii producatori doresc sa transmita un mesaj subliminal de genul:
am castigat marea medalie de aur, deci vinul nostru este cel mai bun; in consecinta, sa nu va mire o majorare de pret. Oare chiar asa sa fie? Cei care imi citesc umilul blog stiu parerea mea despre concursurile de vin. In general, nu le acord prea mare atentie, din varii motive pe care nu le mai expun detaliat inca o data pe aici. Pe scurt, principalele mele probleme in cazul de fata ar fi: numarul enorm de mostre pe care cei din juriu trebuie sa le incerce, timpul insuficient acordat fiecarei mostre in tot acest proces, ordinea vinurilor intrate in concurs, conditiile specifice de degustare, etc. Stiu, unii imi vor spune ca la concursurile mari, in juriu sunt si multi MW (Master of Wine) sau alti degustatori cu experienta. Fair enough, dar asta nu inseamna ca avem de-a face cu masini ci sunt si ei oameni care, in cele din urma, sunt supusi oboselii, ca sa nu spun greselii. In plus, in afara de
Jancis Robinson, cei mai influenti critici sau oameni de vin in general, NU sunt MW. Astfel ca rezultatele finale nu ma impresioneaza si nu sunt decisive in deciziile personale privind achizitionarea diverselor vinuri. Incerc, pe cat posibil, sa fac abstractie de medaliile aparute ostentativ pe eticheta si sa incerc vinul respectiv fara imaginea acestora in minte. Ca fapt divers, citeam lunile trecute despre cazul unui producator californian care participa intens la diverse concursuri. La o serie de 8-9 participari avea o rata de castig cam de fifty-fifty. Mai exact, lua 3-4 medalii dupa care, la alte competitii, nu mai castiga absolut nimic. Cu aceleasi vinuri. Asta ce va spune? :) Nu e de mirare ca omul nostru a inceput sa-si puna intrebari serioase despre utilitatea acestor concursuri.
 |
| Orb sa fii, vin bun sa ai |
Pentru a continua ideile de mai sus, voi zabovi putin si asupra degustarilor in orb si, mai ales, asupra sintagmei "cel mai bun vin". Degustarile in orb au luat amploare si la noi si, cel putin saptamanal, observi cate un concurs de acest gen. Nici despre acest tip de degustare nu am lucruri 100% pozitive de spus. Sunt de acord ca pot fi un material didactic reusit, pot fi distractive dar cam aici se opreste totul pentru mine. Sunt rezultatele acestora reprezentative pentru calitatea unui vin sau altul? Cel mai bun comentariu pe aceasta tema (a calitatii) a venit zilele trecute de la
Sorin (aka
Sunmirror): "
Din punctul meu de vedere, cel mai greu de definit termen din
raportul calitate/pret este cel de calitate. Unii apreciaza vinurile
super-fructate si considera ca altele sunt niste posirci, altora le plac
vinurile care se exprima bine de tinere, altora cele care par
dezechilibrate in tinerete pentrua deveni excelente (pentru ei) peste
vreo 20 de ani etc. Eu pot sa spun daca un vin imi place sau nu, insa nu
sunt asa sigur ce descriptori pot folosi pentru “calitate”. Am in
schimb o gramada de descriptori pentru stilul unui vin, stiu ce stiluri
imi plac mie – si incerc sa le inteleg mai bine si pe cele care nu-mi
plac sau nu-mi sunt familiare.
Atat timp cat un vin e facut fara defecte, cuvantul “calitate” mi se
pare foarte nepotrivit daca vrei sa descrii cam cat de mult iti place
vinul respectiv." Rezonez intru totul cu aceasta viziune. Vorbim aici de vinuri, nu de motoare sau mai stiu eu ce. Receptorul poate interpreta diferit un vin, in functie de moment, de context. Chiar si in orb, fara a cunoaste despre ce este vorba si fara o eticheta in fata. Unde mai pui ca anumite vinuri se comporta diferit de la un moment la altul, iar receptorul le poate prinde intr-o pasa buna sau una proasta. Tot ce ramane este impresia de moment si, astfel, declararea castigatorului ca fiind "cel mai bun" mi se pare o exagerare si o iluzie. Fiecare dintre noi are propria idee despre ce inseamna un vin de calitate, nu cred ca exista un consens in aceasta problema. Ok, putem declara un vin bun ca fiind unul fara defecte, dar mai departe? Dupa cum spunea si Sorin, mai departe intervine placerea proprie si personala, iar aceasta nu poate fi cuantificata. Ceea ce tu consideri un vin bun, eu il pot considera ca nefiind pe placul meu si tot asa. Nimeni nu are dreptate, exista doar o moneda cu 2 fete diferite. Daca un altul este pe aceeasi lungime de unda cu tine, asta are mai putin de a face cu vinul in sine, ci mai mult cu preferinta respectivului fata de "subiect". Exemplele Pavie 2003 si, mai nou, Pavie 2009 sunt edificatoare in sensul in care nu exista un consens asupra "calitatii" unui vin, si asta intre indivizi cu experienta enorma in domeniu.
Inchei aici cu aberatiile deoarece simt ca o pot tine asa inca vreo 2 pagini. Va urez sa aveti parte de vinuri care va aduc tone de placere :)
15 comentarii:
Deci te rog eu frumos nu mai strica apele si lasa lumea sa organizeze/participe la blind-uri, cocursuri, turnee, etc...
Pana la urma care mai e placerea, daca nu sa carcotesti pe la concursuri sau pe blog pe seama unui vin si apoi sa o zici pe asta de mai sus, ca fiecare are preferintele proprii..:))
Acum serios, partea cu cititul notelor de degustare ar trebui sa fie "requirement", iar prezentarea lor obligatorie la concursuri, pe langa note sau medalii. Sa vedem si noi ce crede despre vin persoana care da 90 si ceva de puncte la un vin comun de supermarket...
Dane, pe toti zeii, dar nu-i las eu? :)))
Fiecare face ce doreste, am si eu un nod impotriva concursurilor, na :D
Pe langa nota de degustare, care sincer cred ca este irelevanta la un concurs, ca nu e timp de asa ceva, as prefera sa vad o lista publicata cu vinurile concurente din categoria in care cineva castiga cutarica medalie (macar cateva acolo, sa-mi fac idee depre oponenti)
Pai Ciprian nu da puncte..
Si blind-urile sunt bune si punctele si medaliile. Insa nu tin loc de discernamant, care intra exclusiv in responsbilitatea cumparatorului. Daca cumperi un vin pentru ca are medalii pe el, sau pentru ca semuneste Premiat, si doar din cauza asta, oricum totul e desertaciune si vanare de vant.
Corect, George, problema mea se indreapta mai mult spre tertipurile producatorilor in acest sens. Dar, deh, te pui cu marketing-ul?
Parerea mea este ca intr-o piata globala a vinului atat de inundata de zecile de mii de producatori cu greu un cumparator mai poate face o alegere in absenta unor informatii ajutatoare, care sa-l ghideze in alegere. Medlaiile obtinute pe la concursuri si punctajele primite de pe la publicatiile dedicate sunt astfel de ajutoare.
Gandeste-te cat de pierdut esti pe un site online de vinuri, unde citesti pana iti lacrimeaza ochii despre istoria fiecarui producator, despre ce crede vanzatorul sau oamenii lui despre fiecare vin, te mai duci si pe cellartracker sau snooth sa vezi ce zice gloata, dar pana la urma mai tragi cu ochiul si la scorurile date de WS, RP sau altii.
Poate ca si aceste scoruri te ajuta sa nu selectezi un vin care nu-i pe gustul tau (stiu ca tu esti anti RP :-))
Cat despre medalii, ma gandesc ca n-or fi si aia de afara la fel ca unii de pe la noi, care trimit la concurs probe din butoiul al bun, apoi pun pe piata din cisterna.
Mihnea, sunt de acord ca omul are nevoie de informatii ajutatoare dar, sincer, nu consider ca o medalie aruncata pe sticla creste in vreun fel "calitatea" unui vin.
Prefer ca oamenii sa se intereseze mai bine inainte cu privire la felul in care se desfasoara concursurile, cum se acorda notele, care sunt preferintele degustatorilor dupa ale caror puncte se ghideaza, etc. Abia dupa aceea sa poata alege in consecinta. In plus, sa fim seriosi, nimeni si niimic nu iti garanteaza placerea in orice sticla de vin, indiferent de medalii sau punctele obtinute :)
Acum prefer sa ma ghidez dupa cellartracker, mai ales ca ma ajuta in obsesia mea pt vinurile mature; dar iti dau cuvantul meu ca nu ma ghidez dupa note, ci dupa impresiile scrise de diversi :)
Evident ca nu sunt garantia calitatii, sunt doar diferentiatori intr-o piata de retail atat de abundenta. Omul nu are timp la raft sa scoata telefonul din buzunar si sa faca search pe net, chiar si intr-un magazin de vinuri nu e prea mult timp, si atunci conteaza si medaliile scrise pe eticheta sau pe huiduitul de catre unii neckhanger (sau cum ii zice). Nu vorbim de calitate, ci de influentarea deciziei de cumparare la raft in primul rand.
Fair enough, Mihnea :) Tocmai ca eu nu sunt influentat de astea si de aici si reactia mea, probabil :)
In definitiv, sunt omul care a pariat aproape 50 de euro pe un vin notat de Parker cu 75 pct, la un moment dat :)) S-a dovedit a fi un pariu cat se poate de castigator
Cred ca depinde si de tipul de vin pe care te duci sa-l iei: nu vei alege un Bordeaux sau un alt vin de peste 50 de eur de la raft, decat daca ai prea multi bani, nu stii nimic de capul tau sau nu-l iei pentru tine. Pentru vinurile de consum curent cred ca medalia este destul de importanta, pentru ca iti atrage atentia in noianul de sticle de pe rafturi.
Mihnea, asa este, dar exemplul de mai sus l-am dat doar pt a scoate in evidenta ca, daca as fi fost un "Parker (points) follower" (cum sunt o gramada in lumea asta), n-as fi bagat neam in seama vinul respectiv. Nu ar fi fost pacat? :)
De fapt, problema mea din articolul de mai sus nu este legata direct de existenta concursurilor, ci de felul in care producatorul incearca sa te "vrajeasca" cu asta. Bine, e normal, oamenii trebuie sa-si vanda marfa, dar pe mine personal nu ma ating cu nimic. In rest, fiecare cumpara cum stie mai bine si urez viata lunga concursurilor :)
Acu nu-l scoateti pe Parker ca fiind ultimul fraier in materie de vinuri. A plecat de la 0 si s-a diferentiat prin lucruri pe care aproape toata lumea le-a apreciat timp de zeci de ani. Ca a mai facut un blat, a mai fost racit, a dat apa la moara preturilor mari, e corect, dar nu stiu daca vreunul dintre noi a baut vreun 90 PK pe care sa-l aprecieze personal la 75.
Dar Ciprian nu da puncte :P
Mihai, dar am zis eu ca-i Parker ultimul fraier? :) Nici pe departe. Ce am vrut sa scot in evidenta e ca sistemul punctelor nu este unul batut in cuie si nota unui vin trebuie vazuta ca un "snapshot" la un moment dat. Daca Parker a degsutat vinul ala ultima data in 1998 si i-a dat 75 de puncte, crezi ca nota mai e valabila peste 13-14 ani? Partea proasta e ca multi iau nota respectiva de buna si reprezentativa pt vinul respectiv. De aceea prefer cellartracker, pt ca acolo pot vedea vinurile care ma intereseaza, cum au evoluat in momente diferite in timp.
Nu dau puncte si n-o sa dau vreodata :P
Incepem din ce in ce mai mult sa analizam si chiar sa comandam vinuri din magazine din strainatate. Etichetele nu ne mai incanta de mult, pretul e un factor restrictiv, review-urile altora sunt de baza. Ca-i cheama PK, Penin, Jancis, Falstaff, WE, WS, sau altcumva, ei raman motivul pentru care ne aplecam asupra unui vin sau altul. Iar indiciul de baza ramane punctajul, indiferent cate mure, caramele sau alte mirosuri descriu diferiti. Vad insa ca unii producatori sunt atat de hoti, incat nu numai ca nu specifica data la care a luat vinul respectiv nu-stiu-cate puncte, ba chiar extind aceste laude pe urmatoarele vintage-uri. Cellartracker e ok, si eu ma uit de multe ori, dar nu de fiecare data am gasit vinul pe care l-am cautat, iar mediile obtinute acolo mi se par in general indulgente.
Mihai, asta pt ca tu dai atentie punctelor pe cellartracker :) Mai ales la Bordeaux-uri mature (obsesia mea), pt mine este un instrument indispensabil, doar ca pe mine ma intereseaza ce zic oamenii aia despre vinul respectiv. Nici nu pot da atentie notelor, atunci cand unul se trezeste ca i s-a parut de 80 pct, iar un altul cu un rand mai sus ii da 90 pct. E clar ca e vorba de variatie la sticla sau alte varii motive...
Producatorii nu au de ce sa specifice data, nu ar fi in interesul lor, plus ca nici nu cred ca-i intereseaza prea mult aspectul asta. Crezi ca toti stau sa bibileasca o sticla pe net asa cum facem noi? :))
Eu stiu ca esti un impatimit al punctelor si respect asta. Esti consecvent, asa cum sunt si eu in principiile mele vis-a-vis de acest subiect :)
Trimiteți un comentariu