Livia Cabernet Sauvignon 2009 - Crama Girboiu (Romania)

duminică, 28 august 2011

3 comentarii
Voi fi scurt ca si vinul de fata, semnat de Crama Girboiu.

Servit la o temperatura de 13-14 grade, acest Cabernet debuteaza cu o puternica adiere de alcool (14%) cam neintegrat cum trebuie. In rest, registrul tipic: fructe foarte bine coapte, coacaze, afine, prune usor afumate. Din pacate, cam prea coapte pentru mine, aproape de dulceturi si gemuri. Gustul este destul de plin, aceleasi senzatii dulcege de fructe bine coapte, ceva visina si cirese negre pe final. Aciditate bunicica, tanini prezenti dar fara a deranja prea tare. Final scurt, usor dulceag (aveam de-a face cu un demisec). Alcool-ul se simte si in gust, cu toate ca nu la fel de puternic ca in nas. Nu trebuie sa va mai spun ca, odata ce temperatura de servire creste, senzatiile alcoolice devin si mai nabadioase.

Pentru unii, cei 17 lei dati pe el in Real ar merita sa fie scosi din buzunar. Nu pot spune ca este un vin prost, ci doar unul in afara gusturilor mele obisnuite si o idee cam dezechilibrat datorita nivelului de alcool plecat la plimbare. In rest, nimic iesit din comun sau alte defecte majore.

Puteti gasi vin bun si la bag-in-box

joi, 25 august 2011

20 comentarii
Zilele trecute, George anunta pe Facebook aparitia unei oferte bune in Selgros: Merlot Castel Starmina (Vinarte) la bag-in-box de 3l, la doar 17 lei. A doua zi m-am infiintat la raionul de vinuri din Selgros si am plecat burdusit cu o cutie de Merlot, dar si una suplimentara de Riesling, aceasi gama.

Varianta 0,75 l
Acum, nu stiu exact daca este vorba de acelasi Merlot imbuteliat la sticla. Oricum, ceea ce se afla in cutie este cu siguranta un best buy, daca stai si te gandesti ca face sub 6 lei/litrul. Nas tipic de Merlot, prezenta decenta in gura, aciditate buna, ba chiar sunt si ceva tanini naravasi. Ganditi-va la ce lichide genocid puteti gasi pe la vinariile din coltul blocului si care au pretentia ca sunt facute (si) din struguri. Nu e de lepadat nici Riesling-ul. Cu toate ca e catalogat drept demi-sec, e din acela care vireaza spre sec si nu spre demi-dulce (prietenii stiu de ce).

Asa ca, daca il zariti pe undeva, nu-l ocoliti. La masa de zi cu zi, merge ca uns, parol.

Senzational: Lafite se duce la vale?!

miercuri, 24 august 2011

0 comentarii
Senzational, incredibil! Chateau Lafite Rothschild, marea dragoste a chinezilor, se cam duce la vale in ultima vreme. Iata doua tabele edificatoare ce indica miscarea preturilor pentru Lafite, via Liv-Ex:



Se pare ca, de la sfarsitul lunii Iunie 2011, preturile pentru toate cele 10 recolte din tabel au scazut la unison. A se observa ca cel mai drastic avant in prapastie l-a inregistrat Lafite 2008. Stiti, cel cu simbolul chinezesc pentru cifra 8. Vai de mine si de mine, asta da tragedie in lumea vinului!

Ziua in care am devenit un revolutionar

luni, 22 august 2011

7 comentarii
Nu, nu este vorba de asa-numita "revolutie" din '89. Eram prea necopt pentru a iesi pe strazi in acele zile. Este vorba doar de un manifest la care am aderat - Score Revolution. Cei care imi citesc opiniile pe acest blog, stiu prea bine ca sunt un infocat "dizident", atunci cand vine vorba de notarea vinurilor. Cu toate ca inteleg, pana la un punct, utilitatea acestui sistem.


Din acest intreg manifest prezent pe site-ul in cauza, mi-a sarit in ochi si principala cauza pentru care EU consider inutil sistemul celor 100 pct, mai ales: notele vinurilor sunt lipsite de valoare, o serie de simboluri statice acordate unui produs dinamic si aflat in continua evolutie. Pot intelege ca sistemul de notare sa fie util in primul rand celui care il foloseste, dar pentru consumator ar trebui sa fie mult mai importanta descrierea vinului. Mai ales in vremile noastre cand, datorita unei uniformizarii a calitatii, singura problema a cam ramas cea a stilului in care este facut un vin sau altul.

Prin aceste ganduri nu doresc sa-i atac pe cei care folosesc aceasta metoda, departe de mine asa ceva. Este doar intarirea unei opinii personale, prin care cei care ma citesc sa inteleaga mai clar de ce evit sa acord note vinurilor. Parerea asupra unui vin disecat pe acest blog este doar a mea, consumatorii trebuie sa decida singuri daca acel vin merita sau nu atentia lor. Aveti incredere in propriile voastre gusturi!


Ce frumoasa este viata lui Jay Miller!

joi, 18 august 2011

2 comentarii
Probabil va intrebati acum cine naiba mai este si Jay Miller? Ei bine, pe scurt, Mr. Jay este un asociat al lui Robert Parker si cel care diseca vinurile spaniole in cadrul Wine Advocate. Nimic special, veti spune. Pai asa si este in mare parte doar ca, in ultima vreme, individul in cauza a fost subiectul mai multor scandaluri. Scandaluri care implica sume enorme, diverse excursii si degustari in land-ul spaniol, plus un nume extrem de controversat - Pancho Campo MW (mai pe romaneste, Master of Wine). Nu voi intra in detalii prea multe, deoarece avem de-a face cu o tesatura destul de complicata e evenimentelor. In schimb, ma voi referi putin la ultima patanie declansata de Jay.

De la stanga la dreapta imaginii: Pancho Campo si Jay Miller
Conform unui articol spaniol, preluat de Chris Kissack (aka Winedoctor), Jay Miller s-a bucurat de o calatorie in provincia Navarra, aranjata de...ati ghicit, Pancho Campo. Costul total: 100.000 Euro! Cu toate ca activitatea forumului Wine Advocate se desfasoara in spatele usilor inchise (a se citi: a usilor ce se deschid daca platesti), cativa "contribuabili" au cerut lamuriri suplimentare din partea lui Parker in aceasta problema. Se pare ca subiectul a atins vreo 46 de postari, dupa care cerberul forumului, Mark Squires, a inchis definitiv discutia. Da, daca nu stiati, cam asa se desfasoara lucrurile pe forumul lui Parker, atunci cand sunt atinse subiecte sensibile. Curata democratie. Ma rog, ideea este ca Parker a reusit sa dea un raspuns evaziv si sa mentioneze ca, de fapt, toata aceasta vizita nu a costat 100.000 Euro, ci ca a fost vorba de un curs platit de "doar" 15.000 dolari. Deci, Jay Miller a primit aceasta banala suma, doar pentru a tine un curs. Parker concluzioneaza: "Nu vad unde este conflictul. El (adica Jay), ca si noi toti, suntem platiti sa tinem anumite cursuri".

O fi asa cum zici tu, mai Robert, dar, asa cum bine remarca si Chris, nu asta este principala problema pusa pe tapet. Este normal ca un specialist, oricare ar fi el, sa fie platit pentru a tine cursuri sau seminarii in diverse locuri si cu diverse ocazii. Toata lumea trebuie sa traiasca. Ceea ce intriga este suma de care vorbim: 15.000 dolari pentru un amarat de curs? Si nici macar nu vorbim de vreun specialist, gen Jancis Robinson, ci de un psiholog devenit comerciant de vinuri si, mai apoi, partenerul lui Parker. Se poate dezbate la nesfarsit daca avem aici un conflict de interese. Linia este foarte subtire. Repet, nu plata in sine este condamnabila (ba chiar e normala), ci suma adusa in discutie. Iar aici treaba cam pute, mai ales ca Miller nu este la primul scandal de genul acesta.

Iar cu aceasta minunata ocaziune, as vrea sa aduc anumite lamuriri suplimentare in ceea ce ma priveste si, mai ales, in privinta activitatii mele care se rasfrange in randurile acestui blog. Am decis sa preiau modelul lui Chris Kissack in sensul in care, la sfarsitul fiecarui an, voi prezenta un raport detaliat al degustarilor si evenimentelor de profil la care am luat parte. Bineinteles, de interes planetar vor fi mentiunile cu privire la eventualele "beneficii" acordate de diversi organizatori, ca de exemplu: transport, casa, masa si sticle "moaca". Cu toate ca am dat dovada de destula transparenta pana acum, consider ca o astfel de centralizare a datelor respective va fi mai utila cititorilor. Stiu ca unii nu vor fi miscati de o asemenea abordare, dar chiar nu imi pasa; consider ca mai transparent de atata nu pot fi, iar cui nu-i convine, are deplina libertate de nu ma mai citi pe veci. Vorba aceea: ai telecomanda, schimba postul. Nu de alta, dar am impresia ca unii au inceput sa creada ca am ajuns un soi de Parker, cu o influenta majora asupra deciziilor consumatorilor. Ce-am mai ras, ce m-am distrat :))

Funny: Solo Quinta revine in forta!

miercuri, 17 august 2011

40 comentarii
Cred ca incepe sa-mi placa aceasta nou-infiintata categorie pe al meu blog. Postarea mea anterioara, referitoare la pretul unei sticle de Solo Quinta 2009 pe un site belgian, a nascut ceva discutii, in care unii sau altii si-au sustinut punctele de vedere, mai ponderat sau mai agresiv. E o problema care, probabil, nu va fi lamurita niciodata asa ca, de acum incolo, voi privi astfel de situatii doar ca pe niste chestii amuzante. Dar, la naiba, nu ma impiedica nimeni sa mai presar putina sare pe rana.

In episodul "funny" de astazi, principalul actor este aceeasi Solo Quinta 2009, de data aceasta fiind reperata de ochiul meu ager (sic!) pe un magazin online de vinuri, din Olanda. Partea cu adevarat amuzanta vine chiar acum: pretul acestui vin este si mai mic decat in cazul belgienilor :)) Dovada aici. Si mai interesant este ca olandezii detin si un Rosso di Valachia 2005, dar care se da la un pret dublu fata de cum il poti gasi prin hyper-market-urile noastre.

Acum, stau si ma intreb: dintre cele doua situatii, care este cea "normala"?

Copyright © 2010 Vinul si Pasiunea | Layout by Atomic Website Templates | Distributed by: best minimal blogger theme free blog template html codes | best vpn galaxy s2 best vpn l2tp